Prin prisma experimentului făcut de mine, împreună cu un grup de prieteni, pe facebook, am adăugat și am permis să fiu adăugat de foarte mulți oameni ca prieten, în rețeaua de socializare. Practic, oricine a vrut să îmi fie prieten, am acceptat instant. De la 200 de prieteni, toți cunoscuți în mod real, am ajuns la 2500.
(pentru cine e interesat, experimentul a constat în a verifica dacă reachul paginii de facebook are legătură directă cu numărul de prieteni de pe contul administratorului și pe câți dintre ei îi urmărește în mod real. Da, există o legătură directă, conținutul paginii este arătat automat mai multor persoane din cele care au dat like. Da, atât de diabolic e zuck.)

Revenind.
Din cauza acestor adăugări la grămadă, am în listă și niște personaje…ahem…ușor mai simpluțe, majoritar de sex feminin.
Știți ce e cel mai greu de suportat, în cazul în care urmărești în mod real timelineul?

Nu citatele din diverși gânditori, citate EVIDENT fără de înțeles pentru emitenta sa. Nu panseurile despre iubire și despre cât de prețioasă este ea, femeia, că îți dăruiește acea iubire și cum tu trebuie să o divinizezi pentru asta. Nu certurile despre dacă pozele sunt reale, dacă ea e în costum de baie, dacă are photoshop sau nu etc. Nu, deloc, astea sunt haioase.

Cel mai greu de suportat este când foști parteneri, de obicei soț și soție, își pun poalele în cap pe facebook, după ce s-au despărțit. Da, mi-ai dat block? porcule care ești tu porc, avem trei copii împreună, când te-ai dus la curva aia uitasei asta, acum îmi dai block, ca să nu vadă lumea? Uite că lumea vede, ai trei copii animalule care ești tu animal, i-ai lăsat de izbeliște, crezi că dacă le dai bani le e bine, în timp ce tu mergi la curva aia nenorocită?

Serios, văd chestii de astea în fiecare zi, diferă ușor gradul de alfabetizare, numărul copiilor și invectivele aruncate. Desigur, comentatorii sunt plini de compasiune la adresa ei, îl blamează la rândul lor pe animalul și porcul etc, toată lumea e fericită, încă o dată, niște români, și-au pus poalele în cap.

Când a apărut internetul ca mijloc de socializare, prevedeam, la vremea respectivă, că va fi startul pentru o lume mai bună, pentru niște oameni mai buni, mai civilizați, mai deschiși. Habar nu aveam că de fapt internetul va dezlănțui mizeria umană în asemenea hal.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.