Contul meu
Am blogul ăsta din 2006. Din 2006 am scris, zi de fucking zi, câteva articole pentru voi. Nu, nu am făcut-o pentru voi, am făcut-o pentru mine și pentru nevoia mea de a mă face auzit cumva. Acum înțeleg că asta voia ADHD-ul de la mine, având în vedere că îmi repugnă aglomerațiile și discuțiile live cu oamenii.
Datorită acestui fapt am strâns, în anii ăștia, mulți amici, mai vagi sau nu, câțiva prieteni care mi-au rămas alături peste ani, înțelegând faptul că, dacă nu îi caut să îi întreb ce fac, nu înseamnă că nu țin în continuare la ei și că nu aș pleca la 3 dimineața să îi ajut, dacă au nevoie de mine, ci doar că așa sunt eu construit. Am avut și prieteni de circumstanță, care au fost alături de mine pentru că eram o celebritate locală și care au plecat singuri, atunci când nu au mai avut nevoie de mine.
Desigur, am avut și mulți oameni care m-au detestat și încă mă detestă, mai pe față sau mai pe la spate, cum fac fetele toate. I-am respectat întotdeauna, îți trebuie tărie să detești pe cineva și să îi spui asta, cu nume și prenume. Am avut și războaiele mele, mai mici sau mai mari. Pe unele le-am câștigat, pe unele le-am pierdut. Ca toți cei din jurul nostru. Fire de praf în cosmos, care nu își știu propria insgnifianță în fața universului.
Au trecut anii, au trecut oamenii. Am ajuns la o vârstă în care controlul de prostată e mai important decât războiul cu oamenii de pe internet. Nu mă mai interesează să am dreptate în fața nimănui, nu mai vreau să corectez lumea și nedreptățile ei, mă interesează ca anii pe care îi mai am de trăit, dacă mai sunt ani, să fiu fericit, să mă bucur de droaia de copii pe care mi-am făcut-o și de oamenii care îmi sunt alături de atâta timp. De restul chiar nu îmi pasă, mi-e egal cu zero de ce face oricine care nu este în raza atenției mele și în bula mea.
Am scris asta pentru că mă uit în jur, la oameni care au îmbătrânit, în diferite faze, alături de mine, în aceeași ciorbă mizerabilă numită internet. Oameni realizați, oameni puternici, oameni cărora nu le-a fost frică, în niciun moment, să își schimbe paradigma vieții, să o ia de la zero și să înceapă să se reinventeze altfel și pentru alții, inclusiv plecați departe de românia, în locuri în care mulți din noi nici nu gândesc să ajungă vreodată.
Și totuși, deși sunt așa, deși au ajuns departe, deși mai au un pic și își joacă nepoții pe genunchi, păstrează și continuă războaie personale vechi de zeci de ani. De la distanță, peste vastitatea internetului, sunt readuse la suprafață greșeli, răni, scăpări, totul într-un dans ciudat al unor umbre care încă nu știu că au murit.
Oamenilor. Dragilor. Prietenilor.
Ați trăit frumos. Ați crescut copii și alți oameni alături de voi. V-ați făcut datoria față de oricine a depins de voi.
Mergeți mai departe. Trăiți-vă viața actuală. Bucurați-vă de ea. Știți singuri că anii zboară într-o bătaie de pleoapă. Cui folosește să vă otrăviți singuri, rememorând întâmplări moarte pentru toți ceilalți? Cui îi pasă? Cui îi folosește? Cine își mai amintește?
Nimeni.
Singurii care își vor aminti vor fi cei ce vă iubesc, atunci când nu veți mai fi. Singurii care vor regreta vor fi ei, veți fi voi, privind în urmă și realizând că și un minut în plus alături de oamenii pe care îi iubești contează mai multă decât un minut petrecut în ură față de ceva ce nu mai există și asupra căruia nu mai puteți avea nicio influență.
Cele două copeici ale mele.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Tocmai ma gandeam ca se face vreme frumoasa afara si sa ies cu copiii intr-o excursie, stiind ca asta le place mult. Si m-am simtit binecuvantat ca am o familie.
Si apoi am citit articolul tau fain. Mersi!
NOU
“Am blogul ăsta din 2006.” După unele comentarii aș fi zis că blogul e dinainte de ‘89, dar știu sigur că nu era internet atunci. Sau așa au fost oamenii tot timpul, răutăcioși?
Mare lucru ar fi dacă am înțelege ce scrie în ultimele paragrafe. Și nu numai cu referire la internet.
NOU
atunci il avea tiparit si se dadea pe sub mana.
inainte de asta era copiat de mana de calugari prin manastiri. inainte de asta era pompier la arderea Romei – o sa apara pre-quel la Popmpierul.
mai inainte, nu stiu daca s-au pastrat, erau foi de papirus cu gandurile lui.
gurile rele spun ca tot el ar fi facut misto de Moise si tablitele erau gluma anuala de 1 aprilie
NOU
@anukoi: am rezolvat. ultimele paragrafe:
“Autorul transmite un mesaj profund despre importanța trăirii prezentului și a iubirii față de cei dragi. Îndeamnă oamenii să se concentreze pe viața lor actuală și să se bucure de ea în loc să rămână blocați în trecut și în amintiri dureroase. Subliniază că nu merită să ne otrăvim singuri viața cu gânduri și amintiri care nu mai au relevanță sau influență în prezentul nostru. Mai mult decât atât, autorul accentuează că singurii care vor rămâne să ne amintească și să ne regrete vor fi cei care ne iubesc, iar timpul petrecut alături de aceștia valorează mult mai mult decât ruminarea unor amintiri moarte.”
cu placere!
NOU
Nu încetez să vă atrag atenția că eu nu am comentat absolut nimic la așa răutăcisme.
NOU
Înainte de 89 era Radio Şanţ. Metoda puţin diferită, scopul acelaşi.
NOU
Nici prin cap nu mi-a trecut că ai putea fi matale @nea_zăpadă. Poate doar hecării cei răi.
@Ender bun așa.
NOU
Ia mai terminați băi cu hecării, vă spun, cel mai avantajos e să fii pensionar, așa ca nea_zăpadă.
• În primul rând că în caz de luare de ostatici, lui nea zăpadă îi dă drumul primu – că așa e cu bătrânii
• Nea_Zăpadă nu ia amenzi pentru viteză – că mai e lent ca arădeanul și anton la un loc
• Absolut toate secretele pe care i le spuneți sunt în mare siguranță – pentru că uită
NOU
Crredeam ca-mi esti preten, tataie, iar cand colo…
Ce ziceam?
NOU
Din 2008 te citesc eu. La multi ani sanatosi [nu numai in scriitura] si numai bine!
NOU
multumesc 🙂
NOU
Si a mai trecut un an, vag amic…
NOU
Nu merge asa. 🙂 Asta e crudul adevar: I’ve learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel(Maya Angelou).
NOU
Cum la ce bun si cine isi aduce aminte, eu am mostenit de la bunici si vreau sa dau mai departe ura. De abia acum incep razboaiele, suntem la inceput cu ura si razbunarile.
NOU
Da, e un moment bun să reiei comunicarea cu psihopatul interior, în caz că l-ai ignorat.
NOU
La mulți ani blogului și ție multă sănătate!!!
NOU
Nu ești bătrân!
NOU
Nu e, abia a ajuns la a cincea tinerețe.
NOU
Are 5 ani mai mult decât mine. Vorbiți prostii. Dacă ești bătrân la 50 de ani la 60-70cum ești?
NOU
Esti deja la scularie, cum sa fii?
La scularie, dar fara sa ti se mai scoale. Paradoxal, nu?
NOU
@Aradean: greșit raționament. Cum zice monstrul sacrul al blogului, acum e mai important controlul la prostată. Pe la 60-70 ajungi sa te bucuri de el. Atunci sa vezi viață…
NOU
Bai, incetati cu “monstru'”, da? N-o castiga el Mister Olympia” nici anu’ asta, da’ nici chiar asa!
NOU
@nea_zapada: Jur pe nea_ilie ca accentul era pus pe “sacru”, nu pe “monstru”
NOU
Știm, liniștește-te
NOU
Putem sa ne urâm și fără să ne pizdim de fiecare dată vocal. Ambele părți pot ști status quo-ul și să ne evităm ca 2 gentlemen. In rest maestre: achiesez, de prin 2007 probabil.
NOU
Imi doresc linistea asta pentru tine, la fel ca pentru toti ceilalti. Totusi, pe blog nu se vede decat o ura viscerala fata de tot … romani, cine nu e de acord cu tine, tot felul de persoane din online. Impresia mea cand intru pe aici este “ce viata or avea oamenii astia de tin atata ura in ei?”. Well, daca e doar impresia mea, ma bucur. Poate am eu probleme si proiectez.
NOU
Poate ca nu suntem de acord dar cam are dreptate!
NOU
Bai, te citesc de muult si desi nu rezonez mereu cu opinia ta iti respect munca si iti multumesc. Apreciez aceasta intoarcere serena spre sine si cei dragi si daca iti iese 100% poate ne zici ce pastile iei. Mie unul, desi am toate conditiile posibile, nu-mi iese mereu. Desi sunt clar pe drumul cel bun, nu stiu daca ajung la capatul lui sa fiu 100% zen si iubitor ca un calugar budist.
Anyway, ca-ntre oameni cu greutate care stiu cu ce se mananca o mancare:
Stii ca unii iubesc ciorba doar pentru ardeiul iute care o insoteste, da?
NOU
Eu prin 2010 te-am găsit. Mi-a luat ani să am curaj să scriu prin comentarii. Apoi am scris și m-am certat și împăcat prin secțiunea de comentarii, aproape m-am măritat, am cunoscut oameni Oameni aici. Am renunțat rapid la certuri dar de 14 ani încep fiecare dimineață deschizând blogul ăsta.
Nu știu dacă îți dai seama ca faci parte din viețile oamenilor la nivel foarte intim. Mulțumim! Și io mulțumesc pentru mai multe.
NOU
Trăind în cercul vostru strâmt,
Norocul vă petrece,
Iar eu în lumea mă simt
Nemuritor și rece.
NOU
Iliescu?!
NOU
Te citesc de prin 2008-2009 aproape zilnic.
Am ras, am plans, m-am infuriat, am trecut prin toate starile, citandu-ti articolele.
Cel mai important, in 2021, am apreciat ca m-ai ajutat cand am apelat la ajutorul tau, in legatura cu sotia mea, care avea nevoie atunci de ajutor financiar pentru o interventie chirurgicala.
Din pacate, tot in acelasi an, a plecat spre “vesnicile plaiuri ale vanatorii”..
Anii trec, deja la 48 de ani si eu ma gandesc mai mult la prostata si la primul control, decat la “razboaie inventate”, oricum, nu am fost niciodata un “Viking” din punctul asta de vedere, am preferat medierea conflictelor.
Ca sa nu divagam, sa te tina materia cenusie inca multi ani, sa te putem citi in continuare si sa te bucuri de frumoasa ta familie din plin.
“Keep up the good work!”
NOU
dude, sorry…
NOU
La multi ani blogului ,inspiratie si motivatie de a scrie mai departe , daca asta iti doresti.
Eu nu stiu de cand am inceput sa iti citesc articolele, insa pot spune sigur ca seria despre emigrare m-a facut sa te citesc zilnic, de atunci pana in prezent.
Cred ca a contat sa citesc povestile oamenilor si m-a impulsionat sa privesc mai departe de Romania, iar in final am emigrat. Sunt sigura ca acel impuls a venit si de aici, asa ca iti multumesc tie si oamenilor care scriu aici.
NOU
o, congrats. cum e, sunteti ok?
NOU
More than ok, multumesc de intrebare.
Acum 2 ani, cand ne organizam logistic, ti-am adresat o intrebare legata de securizarea apartamentului din Ro ramas nesupravegheat .Recent l-am vandut, insa am aplicat idei din articolul si comentariile aferente.
Cheia data la prieteni,rude care gaseau motive sa vina la Bucuresti plus vecini care ne mai sunau din cand in cand cu diverse curiozitati.
Multumesc inca o data !
NOU
Daca martoagele ce ne conduc tara ar vedea lucrurile din perspectiva asta am avea o societate schimbata peste noapte. Pacat ca se gandesc doar la ei si la progeniturile lor.
NOU
Te citesc de prin 2017-2018 desi n-am comentat. E ciudat ca tu dai exemple pe zoso, dar mi se pare ca el se lupta intr-o zona ciudata. Abia asteapta sa se certe, sa faca un hate, “sa aiba” dreptate. Tare ciudata dreptatea asta ca pare ca doar asa “poate sa iasa la lumina”. Sau poate e un soi de ADHD.
La tine, de dupa razboi parca s-au schimbat lucrurile un pic. Ceva s-a intamplat. Usor, usor pare ca e un soi de abandon al blogului.
NOU
Probabil lucrurile se văd într-o lumină ușor diferită din beci, respectiv din Năvodari.
NOU
Comentez rar, te citesc zilnic pe tine si pe Vali. V-am descoperit blogurile cand eram adolescent. V-am si vazut la un roblogfest si timpul a trecut incet dar sigur.
Nu sunt de acord cu unele, nu le inteleg pe altele. Apreciez mereu curajul de a spune lucrurilor pe nume si demascarea multora pe care o faceti.
Cand toata lumea alearga dupa retete si scurtaturi, voi sunteti dovada vie ca succesul apare peste noapte cand muncesti zilnic.
Am incercat si eu scrisul zilnic, uneori si pe cate un blog pe care il gandesc ori incep, niciodata nu am avut constiinciozitatea ta.
Am apreciat mereu raspunsurile pe care le-am primit de la tine cand mai aveam vreo nelamurire.
Iar datorita voua, internetul din ro pentru mine e mai frecventabil.
Vei ramane mereu un exemplu de generozitate, cand dupa un comentariu, mi-ai transferat instant banii pentru a pune un tatami gros de arte martiale pe marmura rece din Gara de Nord, de care stiu ca s-au bucurat macar un an mii de refugiati ucrainieni. Fara dorinte de a fi numele tau pe acolo, nu a fost al nimanui, ci doar dorinta de a oferi.
Astfel ca vag amic, ma inclin si la cat mai multa sanatate si momente frumoase in familie.
NOU
Te citesc și când mă enervezi. Din ce în ce mai rar. Din 2007. Îmbătrânim, dar clipa asta e a noastră.
Au dispărut din unii care comentau des acum câțiva ani, sper doar ca să fie mai offline, să aibă timp să se joace cu copiii, cu mâțele, să se ducă la pescuit.
Mă faci să devin nostalgic, și iar mă enervezi. Dar rămân încă pe aici. Să tot fim!
NOU
Acum mi-am dat seama că aș putea fi înțeles greșit. Citesc des și mă enervez rar. Deci. 😀
NOU
WOW…chapeau!
NOU
Cred că te citesc de un secol și ceva, deși cred că în toți anii ăștia n-am lăsat mai mult de 10 comentarii 🙂 La multi ani!
ps: Asta e una dintre poeziile care mi se pare că se potrivește acum:
Magda Isanos
Murim… ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
NOU
In 50 ani de azi inainte multi o sa fim ciolane sau cenusa asa ca da, ai mare dreptate in ceea ce ai scris azi. Am zis 50 de ani ca sa fiu finut si generos…
NOU
Ziua mea incepe cu cafea si blogul asta pe care il citesc din 2006. O sotie, doi copii si o motocicleta later, ritualul e acelasi. Pe vremuri mai citeam piticu si visurat, dar acum ai ramas doar tu si zoso. Multumesc!
PS: te-am vazut in Malaga, dar mi-a fost jena sa te abordez, deh… fan timid 😛
NOU
pe bune, la 4000km distanta de casa tu te-ai gândit ca e momentul sa îmi respecți intimitatea?:)) next time pls dont:)
NOU
Si eu am trecut pe langa Arhi in Ikea Baneasa, candva inainte de pandemie, dar aveam un cutit de 25 de lei in mana si el era cu familia, asa ca m-am gandit ca nu da bine, in oricine as lovi. La iesirea din magazin am uitat cutitul in caruciorul de cumparaturi, mi-am dat seama abia acasa, la Brasov…Dar hei, cine a castigat apoi un buchet de flori pe blogul lui???
NOU
In 2007 am dat peste un post pe blog, mi-a placut, si apoi le-am citit toate intr-o zi. Si acum, am ajuns la 40+ si inca te citesc cu acelasi entuziasm. Sper sa fie la fel si peste 10-20 de ani!
NOU
hehe, maica, oale si ulcele…
NOU
Cred că sunt aproximativ 10 ani de când citesc blogul(sau mai mult,nu am idee).
Inițial citeam VisUrat,apoi am dat de Zoso şi după am descoperit acest blog.
Nu comentez des(maxim 5 com. am până acum) dar imi face placere să te citesc.
Obiceiul este ca după programul de lucru să stau pe canapea si să mă delectez cu noile articole postate, un fel de guilty pleasure
La mulți ani de acum încolo!
NOU
Voiam sa scriu ca te citesc de cand eram tanara, acum sunt batrana si-am uitat (poate 2009?)
V-am descoperit pe tine, pe Vali si pe dl Visurat in vremurile facultatii, cand dadeam o multime de refresh-uri pe zi ca sa mai citesc ceva nou.
Am trecut “cu tine” prin 4 feluri de job, o casatorie, un divort, o colaborare cu tine, ingrasat, slabit, ingrasat la loc, posibil o mica depresie, saracie, prima iesire singura din tara, primele vacante adevarate, primele carti bune (multumesc pentru biblioteca), primul faliment, prima iesire din faliment, toate cele.
Sa ne traiesti sanatos si sa ne scrii inca pe atatia ani, sau cat te lasa inima.
NOU
Si asta mi-a mers la suflet. Dar parca tot mai mult cea cu Jack.
NOU
eu citesc de prin 2007, lasat cateva comentarii pe ici pe colo, majoritatea fuarte intelighente.
de pe la sf anului 2023 am inceput sa aplic ce zici.
tot de anul trecut am alarma if fiecare zi la 8 AM care zice: Life is short!!!
hai Multi Ani pe anu’ asta si sanatate, tie si bulei tale frumoase!
NOU
Bai, a dracu’ ceapa! Eu fix dupa ce mi-am dat seama, fiind de aceeasi varsta cu tine, ca incep deja niste chestii naspa in organism, ca nu are rost sa ma mai lupt aiurea, citind postul tau mi-am dat seama cat de mult rezonez…