Cum să angajezi juniori pe posturi de ninja

mai asteapta vreo 5 ani sa ajunga toate generatiile astea care nu iau bac-ul acum la maturitate profesionala si o sa vezi cum le scad pretentiile exponential; deocamdata inca mai merge asa.

E cumva paradoxal ca singurul care s-a apropiat de intelegerea anuntului a fost un user cu numele de habarnam… (au mai existat niste voci, dar vad ca n-a intrat nimeni foarte mult in detalii). Cel mai nasol e ca, pentru lipsa asta de intelegere, vina tot publicitarii o poarta, nu oameni din afara industriei care “nu inteleg”.

Ar trebui din start sa mentionez ca nu am absolut nicio treaba cu agentia in cauza, desi am lucrat in destule in ultimii sase ani. Am facut prima mentiune pentru ca nu stiu exact ce practici de business au oamenii si cu cum isi trateaza juniorii. Totusi, as vrea sa clarificam niste lucruri valabile pentru intreaga industrie… ca sa nu mi se albeasca in mod inutil un fir din barba (cam jumatate dintr-o barba de hipster, deci nu e mare pierderea).

1. Publicitatea e o meserie, una pe bune, cu multe dintre specializari trecute in codul CAEN si asa mai departe. Da, stiu ca pentru multi dintre cititori, baietii aia din agentii sunt niste plictisiti care castiga mult (o placuta amintire pre-criza din 2008) si muncesc putin (niciodata putin – in gol, poate, dar niciodata putin), dar chiar vorbim despre o meserie. E una vocationala, cu multe reguli neclare si foarte mult stres inutil, dar e o meserie. Motivul pentru care e prost inteleasa si de catre aspiranti si de catre cei de pe margine tine si de modul in care este tratata in Romania, dar uneori si de egourile reprezentantilor ei si de frustrarile cu iz “artistic”. Multi publicitari ar prefera sa fie cunoscuti drept “artisti neintelesi” care vin la birou si se distreaza, in lipsa de altceva, decat drept genul de oameni care stau pana la 23.00 invartind concepte
pentru a le prezenta a doua zi la ora 9, in fata unor directori de companie straini. Din varii motive, primul model pare mai acceptabil pentru tineri.

2. Postul de junior art director chiar asta este… este un post, un job, daca vreti. Poti ramane la stadiul de juniorat ani de zile. Prin urmare, junior nu inseamna intern, ci un om cu suficienta experienta si un minim portofoliu pentru a fi bagat in seama, dar nu suficient pentru a-i da un
proiect pe mana sau a-l lasa nesupravegheat. Este, daca vreti, urmatorul nivel dupa student. A fost la cateva concursuri, a lucrat putin prin agentii de cartier sau in colaborari minore cu agentii mari si intelege ce e ala un brief, un deadline, un concept si evident, intelege care e structura unei agentii. E un om care cam stie ce se cere de la el, dar nu are repere. Cum publicitatea cere exercitiu (invatamantul, chiar si facut cum trebuie, are serioase probleme in a tine pasul cu jargonul agentiilor), sansa lui este sa lucreze intr-un mediu fain, sa “fure” de la
seniori si, daca e nevoie, sa se plimbe spre mai bine, cand simte ca procesul s-a incheiat. Motivul pentru care se cere din ce in ce mai mult de la juniori este ca imbulzeala este mare (tocmai din cauza lipsei de informatii si a unei imagini gresite despre industrie) pe absolut toate posturile din publicitate. Apar din ce in ce mai multi oameni care merg pe ideea: hei, nu ma
prea pricep la nimic, dar poate-mi iese cu publicitatea. Client service, copywriter…strateg? Nu, stai ca stiu sa deschid si un Corel vechi. Art director, ca am auzit ca se castiga bine!

3. Un junior talentat si cu pofta de munca nu trebuie sa aiba cine stie ce portofoliu, ci doar minima decenta, bun simt si… ah, da… sa “cunoasca” niste programe. Ce inseamna sa “cunoasca” niste programe? Inseamna ca-mi poate face o editare de baza in Photoshop, ca poate deschide si edita la minim un vector in Illustrator. Aici apar si niste diferentieri in functie de specificul agentiei. Un om care lucreaza mult in-store si BTL va avea nevoie si de minime cunostinte de modelare 3D (3DS Max nu e o cerinta exagerata in cazul asta) pentru a face insule in magazin, unul care lucreaza pe digital precum omul vostru s-ar putea sa trebuiasca sa stie putin Html, CSS si chiar After Effects.

4. Dar stai, ca am zis ca vorbim despre juniori, adica despre niste oameni putin peste nivelul studentilor. De ce atatea nevoi? Pentru ca sa “stie” Photoshop si 3DS Max nu inseamna ca eu sa vin sa-i “ordon” sa-mi faca un wobbler, doua flyere si un shelf linere si el sa stie imediat despre ce vorbesc. Nu, inseamna sa stie efectiv sa deschida cele doua programe si sa puna cateva elemente cap la cap. Nu o sa dea nimeni unui junior art din prima luna sa faca o insula complexa de produs sau vreun vizual extrem de dificil, cum nici nu-l va pune nimeni sa faca design de site-uri cap-coada. Cel mai probabil va face materiale derivate, cu un senior art director (un art director cu minim 5-7 ani de experienta si sute de proiecte in spate) care sa-i explice atat functii si plug-in-uri, cat si notiuni esentiale in designul publicitar. Un junior talentat este cu siguranta un castig mare pentru agentie, insa volatilitatea pietei (poate pleca imediat ce-si construieste un portofoliu mai bun) si investitia de timp in el te fac sa nu-l lasi in postul “aluia care cara cafele”.

De-asta cred ca anuntul ala ar fi exagerat numai in masura in care agentia nu ar intelege cat are de investit la randul ei intr-un junior. Cum spuneam insa, nu cunosc agentia sau oamenii, deci nu stiu exact care este mediul.

4.Paradoxal, nu e deloc greu sa gasesti oameni care “stiu” multe programe, cel putin la nivelul asta (practic, poti invata cam tot ce e in anuntul ala prin tutoriale Lynda, dar asta nu inseamna ca vei putea si face lucruri ca lumea in respectivele programe). Mai mult, multi art directori
aspiranti fac identity design la nivel de baza (logo-uri, regandiri de site-uri micute), pot sa faca un wireframe si in mod sigur s-au jucat de-a web designerii pentru banii de iesit club. E mai greu sa gasesti oameni cu minime cunostinte de teoria imaginii si cu o cultura vizuala decenta. Oameni care sa fie dispusi sa lucreze serios pentru a se autoperfectiona. E mai greu sa gasesti oameni care sa stie sa conceptualizeze, care sa inteleaga ca un brainstorming nu inseamna sa “repeti aceeasi idee pana o accepta cineva” si oameni care sa lucreze in echipa cu un copywriter pentru a livra un concept cap-coada, intr-o prezentare facuta ca la carte.

As mai fi scris cateva si despre copywriteri, in zona aia fiind implicat direct, dar nu are sens sa spun de cate ori eu sau directorii de creatie cu care am lucrat au auzit lucruri de tip: Dar ce, trebuie sa stiu si notiuni de marketing? Pai si ce mare lucru ca am facut 2-3 greseli acolo? De
ce mi-ati respins singurul concept, gasit in 3 zile? De ce sa scriu cu diacritice toate materialele? Cum, numai atat se da la inceput? De ce imi trebuie portofoliu, daca sunt copywriter? Cum adica, sa citesc toata bibliografia aia? De ce sa stiu si Powerpoint si Prezi si Keynote? Cum
adica, sa pot face o editare grafica de baza? Cum adica, sa dau 12 idei de activare pana maine la pranz? Ce e aia diferenta dintre which si that? Eu stiu engleza la perfectie!

P.S: Legat de director, sensul original era cel britanic, adica “regizor/coordonator”, nu director in sensul de manager. Adaptarea s-a facut cum s-a facut, dar nu e rea vointa (sper).