Contul meu
Ați văzut vreodată ce trafic e în Pipera dimineața? Și nu doar la metrou, unde ai șanse să mori strivit între vagoane, dar pe stradă, pe trotuare, peste tot e ca o revărsare diluviană care vine, vine și tot vine și nu se mai termină. Să mergi cu mașina prin spate pe la Promenada e circotecă, ai șanse mai mari să ajungi undeva dacă abandonezi mașina în drum și pleci în drumul tău.
(în paranteză fie spus, bucureștiul, alături de Brașov și Cluj, e unul din cele mai poluate orașe din românia. Să mergi pe bicicletă, la orele alea, fără să ai mască de gaze, este o invitație la cancer. Dar fiecare face ce vrea, desigur)
Ce mă roade este altceva.
Nevoia companiilor de a aduce angajații la birou. Zeci de mii de oameni care lucrează EXCLUSIV cu PC-ul se duc zilnic, la muncă, dintr-un motiv care îmi scapă, pentru a ponta cartele, a sta la dozatorul de apă, a bea cafele și a face ceea ce pot face, fără nicio problemă, relaxați, din fotoliul de acasă.
Și nu îmi spuneți că e nevoie să fie acolo ca să se consulte real time cu team leaderul sau cu colegii. Că doar nu se strâng în fața clasei când au o comunicare, tot pe Slack sau pe Discord o fac, iar consultarea cu colegii evident că o faci în mediul online, ca doar nu te muti cu monitorul până la colegul de la testing, să vadă ce ai mai dezvoltat.
Sunt curios, mă înșel pe undeva? Adică, e evident că cei din programare/IT pot face asta, dar cred că sunt multe joburi pe care internetul le-a făcut mobile și care ar putea fi făcute de acasă.
De ce nu se poate?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
In general, daca angajatul nu-i la birou, sefu’ nu mai are pe cine umili de fata cu restu’.
NOU
O stii pe-aia cu a sunat anul 1997 si isi vrea gluma? #umilitisiobiditi
NOU
Pentru ca sint angajati si nu independent-contractors.Iar pe angajati e bine sa tii ochiul-geana.” Privirea stapinului ingrasa porcul”-zice un vechi proverb romanesc…
NOU
Proști or fi americanii cu expresia opusă “the watched pot never boils”
NOU
Pentru că le e frică să nu se puturoșească.
Angajații mei nu trebuie să vină la serviciu decât atunci când e de muncă (nu muncim doar pe calculator). În general merge, dar am avut și un caz în care băiatul era gamer înrăit, dormea până la 12 și nu răspundea la telefon când îl sunam să vină la muncă. Pe ăla am ajuns să îl chem zilnic la serviciu, ca să se disciplineze.
Previzibil, ne-am despărțit în final.
NOU
Nu toata lumea isi mentine aceeasi motivatie cand sta acasa pe scaun. In imaginatie si in vise, da, foarte multe dintre joburile astea de birou ar putea fi facute din sufrageria proprie, dar omul in general are nevoie de cineva sa puna biciul pe el, altfel nu se poate motiva singur sa isi rezolve treburile. Cati oameni nu prind energie si cat de cat chef de munca fix pe drumul ala anost pana la birou, prin trafic cu masina sau prin mijloacele de transport pline. Cati dintre astia, daca ar lucra de acasa, nu s-ar intoarce la 7 dimineata pur si simplu pe partea cealalta a pernei si ar mai dormi accidental inca 5 ore in loc sa rezolve ce au de rezolvat urgent ? Nu-i asa usor…
Ca o paranteza, mi-as fi dorit maxim sa fie si plantatia mea prin zona Aurel Vlaicu – Pipera. So far so good, nu mi-as schimba niciodata serviciul, dar cladirea mea e in Militari, in partea aia spre Preciziei, dimineata pe acolo zici ca esti in zona crepusculara, nici tipenie de om, nici in trafic, nici la metrou, nici cu RATB-ul, oriunde ai lua-o. Sunt cateva cladiri de birouri, dar rasfirate, e pustietate mare. Hai ca acum e vara, e lumina, dar mi-e dubios rau iarna cand se lumineaza tarziu si eu ma duc spre munca in sensul invers restului cartierului. In Pipera e forta, milfete corporatiste cat vezi cu ochii, mai mare si rusinea sa vrei sa lucrezi de acasa si sa pierzi asemenea peisaje .
NOU
Dar 1.5h dus 1.5h intors iarna sau cand ploua nici nu vreau sa ma gandesc.Practic iti irosesti viata la propriu doar in masina.
NOU
Depinde foarte mult de angajat/manager si mai mult de manager. Daca el organizeaza munca in asa fel incat angajatii sa nu o poata freca indiferent unde sunt, atunci se poate lucra remote cu APROAPE orice angajat, atata timp cat e relativ serios. Si pentru exemple de angajati ca mai sus, trebuie sa te asiguri ca:
1) nu ajung in echipa
2) daca ajung ai metode de evaluare si feedback care ii vor elimina pe parcurs pe cei care nu se incadreaza. Cum ar veni, it’s not me, it’s actually you!
NOU
Personal, cred ca e putin si mandria de a simti ca-i controlezi cumva. Gen, se mai plimba cate-un sef si ti se uita peste umar. Sau trebuie sa raspunda mai sus daca are cineva nevoie de tine la prima ora si tu inca nu esti acolo sau daca trebuie sa fie un minim de personal la orice moment dat. Mai exista si posibilitatea vreunei intalniri-fulger sau a unei alte adunari ad-hoc (gen vreo surpriza de ziua cuiva), desi si posibilitatile astea doua sunt la fel de tampite ca primul motiv pe care l-am scris.
Tot la categoria “tampenii” se incadreaza rahaturile generice tip “lasa, ca altfel va intelegeti cand stati bot in bot”. Cam acum un an ni s-a adus o sefutza noua, care (pe langa multe alte “performante” care afecteaza multi angajati) s-a gandit cretz ca eu as sade foarte bine langa alta tuta de la alt etaj. Care tuta una zice si alta face, nu-si recunoaste propriile spuse si mai ales, prefera discutiile fata-n fata SAU audio (umbla vorba ca nici nu prea stie sa scrie/citeasca, dar deja ma lungesc). Dupa cateva saptamani, s-a prins si sefutza in sfarsit ca nu aveam pe plan profesional ce si de ce sa discut fata-n fata cu tipa cealalta, asa ca am fost din fericire mutata inapoi. Dar na, de ce sa nu ne defecam pe noi si sa permutam fara vreun motiv logic…
Pe un ton mai fericit, din echipa in mijlocul careia ma aflu in prezent, pot sa confirm ca e intr-adevar destul de utila proximitatea “geografica”. In echipele relativ mici si open space va puteti striga intre voi, mai aude altul si intervine (daca stie raspunsul) sau dai o fuguta sa-i vezi ecranul, fara sa deschideti tichete, etc. Bineinteles, in cazul meu am noroc ca nu se abuzeaza de posibilitatile astea, mai ales ca avem mesagerie, cum scrisesi si tu, zic doar ca avantajul asta ar constitui un motiv pentru prezenta la birou. Trebuie doar sa ai sansa de a lucra cu oameni care stiu ce fac si care nu-si mananca timpul unii altora aiurea. Si da, depinde si de pozitie, si de domeniu, etc. Probabil si-n cazul nostru minim 90% din munca ar putea fi facuta fara sa stam unii langa altii.
NOU
@DeeDee: daca un manager se simte sef atunci cand induce “frica” in angajati uitandu-se peste umar avand angajati care au nevoie de frica de “uitat” peste umar… atunci eu cred ca atat managerul cat si angajatii ar trebui sa-si caute altceva de munca… mult mai pe masura (in)capabilitatilor lor.
NOU
Perfect de acord (in echipa mea nu e cazul, in schimb alte echipe se paruiesc pentru locurile cu spatele la perete).
NOU
Îți mai aduci aminte, ani în urmă, când ai închiriat un birou împreună cu o doamnă bucătăreasă doar ca să ai unde merge la muncă? Cred că se aplică același motiv 🙂
NOU
Pentru control, pentru “team building” sau “shadowing” si eventual ca sa nu faci accident de munca cand te apuci sa schimbi un bec si cazi de pe scara in timpul orelor de lucru sau ceva.
NOU
Pentru ca exista posibilitatea sa fi istet si sa iti faci treaba mai repede decat media si nu mai poti fi controlat acasa gen “esti platit pentru 8 ore, de ce stai? daca ai terminat mai fa si asta, ca Ionescu nu a reusit sa o faca de 3 saptamani”. Ionescu, un dobitoc, care trage de timp si liniaza tabele, sa vada seful ca el munceste de zor. Sefi veniti de la sapa, cu mentalitate de sapator. Nu conteaza ca ai avut 7 dosare de facut si le-ai terminat, iar Ionescu are 3 si face la ele de 3 saptamani. Ionescu e un baiat harnic, munceste in continuu, tu esti un lenes, ti-ai facut treaba si stai.
NOU
Oamenii nu sunt la fel de productivi de acasă, există multe elemente care te distrag de la treabă. Eu când am de lucru pe laptop nu sunt productiv nici de acasă, nici de la birou, doar de la McDonald’s sau din mall (dezavantajul e că nu poți sta 8 ore acolo, că trebuie să consumi, iar dacă pleci la toaletă îți ia altcineva locul).
Apoi mai sunt situațiile în care toată firma funcționează prin rețele inaccesibile din afara locației, sau accesibile, dar cu funcționalitate limitată. Știu, o să zici “cum naiba?!”, dar e o întrebare pe care trebuie să i-o pui departamentului IT, nu mie. Care departament poate fi la mii de kilometri distanță, cum e de exemplu la multinaționala la care lucrează nevastă-mea.
NOU
E și normal sa aibă rețele interne. Orice multinaționala are.
NOU
Pentru ca oamenii nu invata de la distanta. Sunt skill-uri, sa folosesc romgleza corporatista, pe care nu le inveti stand singur acasa. E absolut necesar sa vada cum vorbesc cei mai seniori cu clientii, cum se.comporta cu ei, cum ies din kkt in real time etc, si nu vezi totul de la distanta. Sigur, asta pt anumite profesii, cum ar fi avocatura. Daca esti contabil, banui ca skill-urile astea nu sunt esentiale, caz in care te-as lasa linistit sa lucrezi de acasa si as economisi costul cu chiria.
NOU
Ca și contabil angajat nu poți pleca acasă cu arhiva clienților.
NOU
Pentru ca, din punct de vedere legal, telemunca (asa-I zice Codul Muncii la “work from home”) e al naibii de complicat de respectat. Pentru cine e curios, aruncati un ochi pe “Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă” (da, abia din 2018 e reglementata).
NOU
De ce e foarte greu de respectat? Știu caz, în familie, care, după ceva negocieri, lucrează bine-mersi de acasă în conformitate cu legea. Cel mai mare avantaj este evitarea traficului infernal, deci mai mult timp pentru muncă. Plus că lucrează la orice oră din zi, dacă e vreo urgență, funcție de fusul orar unde apare urgența.
NOU
sincer, asta cu lucrat la orice oră din zi pt că ”fus orar” mi se pare o porcărie.
o să ziceți că nu lucrează efectiv cele 10-12-15 ore care acoperă diverse fusuri orare, dar în același timp omul este practic legat de glie (laptop, telefon, whatever) și tre’ să stea geană pe notificări că piuie ceva.
cu un program fix, de la ora x la ora y, la birou sau acasă, la ora y pot să închid laptopul, să pun telefonul pe silențios, să mă duc să mă troscăi , să fumez iarbă, să mă duc în club unde bubuie muzica, în parc cu copiii, la biciclit sau unde mai vor mușchii mei (atât timp cât a doua zi la program sunt aptă de muncă) știind că nu mai pot fi întreruptă că ”fus orar”.
aaa, vrea șefu’ să lucrez pt fusul orar din Patagonia, atunci să-mi facă programul pe fusul orar din Patagoni, gen 15-23/24, nu 9-17/18 și să sar din pula masculului și la 20 sau 21 că urgență pe ”fus orar”.
e urgență ”pe fus orar”, atunci să fie câte un om din echipă pe rând ”de permanență” și să fie plătit pt orele suplimentare.
nu văd de ce aș munci la orice oră din zi doar pt că muncesc d-acasă.
NOU
cel putin jumate din oameni se duc de placere zilnic, ca sunt dependenti de atmosfera aia colegiala, intalnirile ‘de criza’ de dupa frigider, zilele de nastere, ce pantofi si-a mai luat doamna de la conta, unde a mai fost seful in concediu, intalnirile de urgenta cu tot departamentul. altii in mod cert sunt greu de controlat si n-ar fi productivi de acasa, pentru ca un om care nu are gustul independentei nu face decat sa toace timp aiurea. lasa-i man sa migreze zilnic cu carteluta la sold.
de fapt asta e mentalitatea care se preda la scoala, dincolo de ‘cultura generala’. de ce oare multi antreprenori pana la mari miliardari fac parte din categoria care au renuntat repede la scoala? pentru ca au avut o problema cu autoritatea (cu sefii), pe cand aia cei mai constiinciosi se bateau pe notele cele mai mari (acceptarea autoritatii si micro-competitia)
NOU
pentru că a încercat Dragnea la protecția copilului la Teleorman chestia asta, și uite, săracul, ce a pățit.
NOU
Sa vezi ce amuzant e sa fii nevoit sa vii la birou desi aveai wfh, dar nu te mai poti conecta prin VPN din cauza unui update pe care nu-l poti face decat in cadrul retelei de la birou 😀
Unii nu suporta sa lucreze numai de-acasa. Devin nevorbiti si au tendinta sa-si bombane partenerul care nu a fost wfh.
Cred ca trebuie sa existe un echilibru intre munca de acasa si cea de la birou. Una-doua zile pe saptamana de wfh, luate atunci cand iti vine mobila sau e greva la metrou 😀
NOU
Mai intereseaza-te.
Sint deja multinationale care permit o zi, altii chiar doua pe saptamina de “lucru de acasa”
NOU
Noi am primit in final ok-ul pentru lucrat de acasa dupa doi ani de lucrat in firma. Mno, a fost ok la inceput, scapasem de drumul de o ora prin oras, imi terminam treaba la ora 1, fata de firma cand trebuia sa o lalai pana la 5. Insa domn patron a zis ca daca tot ne-a binecuvantat cu munca de acasa, ce ar fi sa inceapa sa nu ne mai dea banii la timp. Pentru ca a mai avut tentative si inainte, insa atunci eram si noi in firma si altfel statea problema. Prima chestie a fost sa ne taie informatia pe care o prelucram. In prima zi de lucru de acasa, poc ! zero informatie. Ca nu ca la ei e totu ok…. Am stat atunci pe telefoane non stop pana cand intr-un final s-a rezolvat. Era frumos ca vara nu te mai inghesuiai in ratb pe 40 de grade, ca iarna nu mai inghetai in statie la autobuz ori tramvai… Insa dupa vreun an am realizat ca atunci cand ieseam undeva, ma enervau toti si toate. Pentru ca daca inainte ma obisnuisem sa ignor partial nesimtirea alora de se imbulzesc sa prinda un scaun liber, sau pur si simplu sa fie primii care urca, cu cei care mancau si plescaiau ca porcii, cu imbrancelile si duhoarea de transpiratie… Acum ca ieseam o data la cateva saptamani, toate mi se pareau inacceptabile si imi venea sa ii strang pe toti de gat.
In afara de asta, era problema cu banii, desigur, asta e un caz particular unde un jegos a decis sa isi bata joc de angajati, cu siguranta nu sunt prea multi care sa faca asa ceva. Concluzia a fost ca dupa vreo trei ani in care eu ajunsesem sa “ma descurc” profitand de bug-urile platformei, pe care am renuntat sa i le mai raportez cuiva, de imi indeplineam target-ul pana in ora 11 dimineata, am renuntat la colaborarea cu el. Norocul meu a fost ca el avea incredere in mine si nu imi verifica munca. Nu as fi facut asa ceva daca ar fi fost om, insa cand dupa cinci ani in care am ajutat mai mult decat oricine dintre aia din firma, tu te pisi pe mine si ma faci sa ma rog sa imi primesc salariul in fiecare luna… Si acum face acelasi lucru, din 25 de angajati a ramas cu noua. O colega de a mea si-a mai luat un loc de munca iar la asta lucreaza de 800-900 de lei pe luna. I-am lasat ei mostenire smecheriile facute de mine ca sa ii fie mai usor si nu imi pare rau.
NOU
Am avut și eu un interviu la o compania ce are sediun în Pipera. Printre altele am întrebat despre procedura de mobilitate internă (dacă vreau ceva nou, simt că mă plafonez, am evoluat etc.). Răspunsul a fost că niciunui manager nu îi place să își piardă oamenii și e aiurea să aduci mereu oameni noi, să îi înveți. Mi-l dădea exemplu pe unul care era de 10 ani la ei în echipă și nu avea nici o intenție de a pleca. (eu înțeleg asta, dar la un moment dat se plafonează salariul stând pe același post și oricum măririle nu țin pasul cu inflația). Despre lucru de acasă nici nu se punea problema, la ei în echipă (doar la ei) nu se practică din astea. I-am salutat respectuos și m-am cărat.
NOU
Ok, si ce legatura are cu lucrul de acasa?
NOU
As putea linistit sa lucrez de acasa (si de multe ori o fac), prezenta mea la birou e necesara poate o data sau de doua ori pe luna. Totusi, prefer sa merg la birou, din mai multe motive:
1. avand un program, sunt mai organizat;
2. ma trezesc dimineata mai devreme decat daca as sta acasa si nu simt ca am irosit jumatate de zi cu dormitul
3. mananc in oras (nu trebuie sa gatesc)
4. am cu cine povesti – contactul cu alti oameni e important
5. si cel mai important motiv: delimitarea clara dintre munca si casa. Odata ce am plecat de la birou, poate sa dea cu tunul, nu mai sunt de gasit. Orice problema se rezolva a doua zi dimineata de la ora 8, in programul de lucru,
NOU
Eu as da posibilitatea lucratului de acasa pe baza de senioritate. Da, la juniori mai e nevoie de o supraveghere, de o indicatie, chiar de disciplina programului de lucru (cum zicea cineva mai sus), insa toate astea se diminueaza sau dispar cu totul in randul oamenilor cu niscaiva minte pusa langa cativa ani de experienta. Bineinteles nu e o regula universala, dar cumva cred ca un om care lucreaza in echipa aia de 3 ani si are rezultate bune, se poate ingriji si singur de programul lui de munca si poate fi la fel de productiv si din sufrageria proprie, daca asta vrea. my 2 cents.
NOU
Eu vad cam asa lucrurile (am fost “programator”, momentan manager pesteo echipa din romania si india):
-din postura de membru a echipei e destul de complicat cateodata remote. Nu-i acleasi lucru discutatu pe whatever chat/video-call cu stat 10-15 minute unu langa altu si uitat la problema fata in fata. Nu stiu in alte domenii cum e dar in astea tehnice e complicat. E groaznic sa incerci sa rezolvi cuiva o problema (nu-i porneste proiectu local, nu-i merge ceva corect local, sa faci debug la ceva etc) prin remote sharing; e o intreaga poveste de “incearca sa dai click acolo, stanga sus…nunu langa, nuu nu aia, mai in dreapta, cacatu ala…. bag pl). Daca mai adaugi si faptul ca nu vorbiti aceeasi limba, e horror.
-din postura de manager, bai ne lipseste etica muncii cu desavarsire. Avem prin politica companiei un numar de zile de lucrat de acasa pe luna, nah cand lucreaza careva de acasa noroc bun. Apare online pe slack (poate) pe la 11, pe la 13 pauza de masa stie naiba cat si tot asa. Scrii ceva si raspund dupa 30-40-60 de minute, daca-i la bioru si ai nevoie de ceva urgent poti merge pana la el sa-l intrebi, remote… noroc bun. Daca incepi sa ridici problemele astea faci “micromanaging” si esti sefu ala naspa. Multa lume trateaza lucru asta remote ca o zi care o cam freci prin casa si mai raspunzi daca chiar e ceva urgent.
NOU
Vlad, noi am lucrat remote cu multe nații. Într-adevăr romanii au ei un mod special de a fi, dar dacă ii concediezi rapid (și iterezi pe cultura, misiune și viziune – ca sa ii accepți doar pe cei care sunt potriviți din start) in final reușești sa dai peste oamenii potriviți. A lucra remote e un skill in sine – încearcă sa angajezi doar oameni care fac asta de ani de zile.
Noi lucram in sprinturi de 2 săptămâni, planificate bine. Așa ne permitem sa scăpăm de puturoși după 1-2 sprinturi nelivrate. Iar cei care “overdeliver” sunt promovați.
NOU
Eu nu as alege sa lucrez de acasa din 3 motive:
1. Acasa voi fi tentat sa fac cu totul altceva si nu ma pot concentra.
2. Acasa voi fi singur, pe cand la munca interactionez cu colegii, mai glumim, mai povestim in pauze.
3. O mare parte din drumul pana la munca merg pe jos, deci mai fac miscare.
NOU
Ideea nu este sa lucrezi de acasă zilnic. Măcar 1-2 zile pe săptămână. Dar tu din păcate nu vei lucra niciodată de acasă :((
NOU
Eu lucrez la o multinațională în domeniul IT și avem work from home nelimitat. Singura regula este ca minim un om din departament sa fie prezent la birou zilnic.
NOU
E nelimitat ca netu’ de la telekom
NOU
@alex, e nelimitat ca carnea pe care o înghiți tu de la angajatorul tău.
NOU
Nu mai stiu cum e acum (am plecat din tara acum aproape 5 ani), dar inainte, daca ti se intampla ceva in timpul programului de munca (gen te duceai pana la covrigaria de vis-a vis si te calca masina) se considera accident de munca. Pe langa motivele enumerate mai sus si asta e unul din motivele pentru care managerii/patronii romani sunt reticenti la wfh
NOU
Daca nu te vede sefu’ ca apesi pe taste, inseamna ca nu lucrezi. Daca nu esti la birou, nu te vede cum apesi pe taste, deci nu lucrezi.
NOU
Astia mai rai zic ca daca lucrurile merg bine cu toti acasa, devine mai evident ca sefutzii intermediari care doar se plimbau de la un “daily” la “jour fixe”, “1on1”, “status meeting” ca lucrurile merg si fara ei, si tot asa, pana sus cand se intreaba seful V, daca V-1 isi da seama ca merg lucrurile si fara el.
Iar cum de sus se iau deciziile de wfh…
NOU
Hai să zic și din perspectiva angajatorului. Avem o activitate care se desfășoară în principal la clienți, astfel că de la bun început eu am acordat libertate deplină în ceea ce privește programul, mai ales că în primul an cu angajați nu am avut efectiv sediu. Chiar și după ce am avut un birou, libertatea programului a rămas. Ce am observat:
1) Atunci când au ceva serios de lucru, vin la birou. Pur și simplu, acasă nu este un mediu productiv, indiferent de tipul de activitate.
2) În 5 ani de zile de funcționare în acest sistem, nu am avut nici un fel de abuz din partea angajaților. Da, știu că mai dorm până la 12, că mai rezolvă probleme personale „în timpul programului”, însă atâta timp cât rezolvă ce au de făcut, nu e o problemă.
De ce nu fac mai mulți angajatori asta? Nu este neapărat un singur răspuns:
1) Nevoia de control.
2) Nevoia de securitate.
3) Nevoia de disciplină.
4) Nevoia de productivitate.
Realitatea este că puține funcții se pretează efectiv și eficient pentru munca de acasă și în niciun caz nu este ceva de se poate instituționaliza. Și nici nu trebuie confundat freelancingul cu o activitate concretă în cadrul unei firme.
NOU
Ca unul care stă acasă din 2004, confirm că nu ai același spor, sau oricum nu constant. Nu știu dacă ”midlife crisis” e reală, dar procrastinarea e :). Deci, ca boss, nu prea îți permiți asta decât foarte rar spre deloc.
Știu firme care au politica de 1zi/săptămână de acasă, dar cam atât.
NOU
In echipa mea toata lumea are optiunea de a lucra de acasa (IT) prin rotatie . Oamenii sunt mult mai eficienti cand sunt in home office. Si eu la fel. Adevarul e ca depinde de personalitaea fiecaruia. Daca ai angajati care ar freca menta daca nu stai cu ochii pe ei, poate ca e cazul sa cauti alti angajati care inteleg ce beneficiu enorm e sa lucrezi de acasa.
NOU
Si eu sunt mai eficienta de aacass. Am si o constiinta a muncii bine facute destul.de dezvoltata.
Nu ma mai freaca colega din fata cu intrebari de kkt. Scrie pe mess si raspund cand vreau.
Am proiect pe care trebuie sa-l predau pana la ora cutare, data cutare etc. Nu ma deranjeaza nu stiu cine care intra jn birou si se pune pe hahait din te miri ce motiv. Nici aia de pe tura de dupa amiaza…
Recunosc ca sunt mai ciufuta cand e vb de ambientul de lucru, sa fie liniste, sa nu ma deranjeze x si y, telefoanele sa fie pe silent.
La mine e directorul care ne impune prin rotatie in conditiile in care in companie se poate lucra de acasa destul de des. Asta e, unii au pasarele pe cap.
Probabil ca asta va fi motivul pt care voi pleca din firma tinand cont xa acum am un copil deci am nevoie d3 un program mai flexibil. Altfel, s-o suga, gasesc eu altceva.
NOU
Nu toți au condiții pentru a lucra de acasă. Sa zicem prin absurd ca firmele ar inchide birourile și ar face echipe distribuite / remote. Știi ce ar înflori? Co-working spaces.
Fie ca lucrează de la birou, sau de la un birou, fiecare individ (angajat sau nu) are nevoie de un minim de condiții (net bun, computer bun, liniște, un calup bun de ore fără a fi deranjat). Dacă trebuie sa supraveghezi pe angajați pentru ca nu ai încredere in ei, da-i afara și cauta pe cineva in care ai încredere. Nu e o soluție sa ii chemi la birou pentru asta.
Noi de ex lucram remote de mulți ani, și deși am făcut rotație la oamenii nepotriviți, pana la urma am găsit colaboratori de pe alte meleaguri. Asta e și avantajul – lucrând remote nu trebuie sa mai angajezi neaparat romani. Lucrezi cu cine e mai bun, restul la plimbare. 🙂
NOU
Mai e de luat in calcul si varianta cu datele sensibile…
Si atunci da, e nevoie sa fie la un birou cu un calculator de unde datele nu pleaca.
NOU
sunt companii, o groaza, care invoca urmatorul motiv:
pai plm, noi inchiriem/cumparam aici 700000000 de birouri si voi ce faceti? nu veniti?!?!? futuva-n gura de saraki! hai, la munca cu voi!
NOU
” consultarea cu colegii evident că o faci în mediul online, ca doar nu te muti cu monitorul până la colegul de la testing, să vadă ce ai mai dezvoltat” nu inteleg de ce ti se pare asa exagerata chestia asta. De cele mai multe ori asa e intampla. Ca sa nu mai zic ca exista concepte ca “pair programming” care fix modul asta de lucru il sustin.
Pe de alta parte, cum ziceau multi mai sus, o buna parte din companii ofera deja asta. Unde lucrez eu, exista aceasta posibilitate si sunt destul de multi care aleg sa nu profite de ea. In IT se stie de overheadul pe care il aduce munca remote, nu neaparat din cauza de work from home, ci din cauza de outsourcing.
NOU
vezi intrebarea din titlu, nu? eu cand intreb chestii, nu o fac doar ca sa par inteligent, inseamna ca cer opinii reale, habar nu am ce e aia pair programming si exact opinii de specialisti in domeniu asteptm.
NOU
După ce am lucrat 20 de ani într-un birou, alături de colegi cu care mai schimbam o vorbă, acum lucrez pe cont propriu de acasă și îmi lipsesc enorm colegii, cafeluțele băute împreună etc.
Plus că membrii familiei te cred cumva intr-o vacanță.
Există și avantaje, desigur.
NOU
”Dănuț, nu vrei tu să faci chestia asta? Tu oricum stai acasă, nu?”
fuuuuuuuuuuuuck
NOU
i digg you, man
NOU
Alta: Home office cu copii mici egal full time parent plus full time employee. Din aceasta dilema nu putem iesi
NOU
@Cetin: datorita neseriozitatii angajatilor (vorbesc evident despre medie) si obisnuintei “vechi” si incompetentei managerilor.
Intr-adevar sunt multe locuri de munca in zona IT care nu ar necesita naveta zilnica casa-birou-casa.
NOU
Evident, intrebarea se referea la angajatorii din Romania, prin alte parti work from home e chiar incurajat, pentru ca ii permite angajatului sa fie mai fericit – iar un angajat fericit e un angajat productiv.
Biroul meu e la vreo 75km de casa, in cel mai bun caz tot fac 35 de minute pana acolo, dar in general imi ia cam o ora sa ma duc la servici si inca o ora sa ma intorc. In loc sa pierd zece ore pe saptamana in trafic, prefer sa lucrez de acasa patru zile din cinci. O zi pe saptamana ma duc la birou, nu pentru ca ar trebui, ci pentru a mentine o relatie parsonala cu colegii – o sedinta, doua, o masa la restaurant, ma rog…
De cand am decis sa lucrez in pricipal de acasa constat ca sunt mult mai eficient: probleme care inainte imi luau zile sa le rezolv, acum au solutie in cateva ore. De multe ori ma trezesc ca n-am nimic de facut, pentru ca am terminat tot ce imi propusesem sa fac in jumatate din timpu’ alocat.
De partea cealalta, oamenii care testeaza echipamente, fac productie, shipping, e clar ca nu au cum sa lucreze de acasa, ei trebuie sa fie prezenti fizic la servici.
NOU
Experienta mea legata de working from home e una negativa.
Fostul meu angajator a fost suficient de flexibil incat la plecarea din tara impreuna cu familia am avut un agreement nescris ca pastram relatia agnajator – angajat in masura in care relatia ramane una functionala.
In mod evident asa ceva functioneaza numai dupa o oarecare senioritate; in Romania e destul de complicat sa dai afara un angajat incompetent; sunt chiar curios daca vreo firma a reusit sa dea afara pe cineva pe orice motiv in perioada cand lucra de acasa. Asftel incat, asa ceva fuctioneaza doar cand ai incredere ca angajatul pleaca singur cand nu mai face fata sau nu se mai potriveste cu specificul muncii pe care trebuie sa o depuna si asta inseamna ca respectivul e in stare si gaseasca altceva de lucru sa plateasca facturile.
Un hint pe care il dau celor care lucreaza de acasa este sa-si creeze acasa o “birou virtual” in care sa intre cand incep lucrul; ba chiar sa-si puna pe ei hainele de birou sa sa constientizeze faptul ca isi aloca timpul activitator pentru care sunt platiti.
Lucrul complet izolat, fara posibilatea de a participa la discutii formale sau informale este alienant.
Daca in primele luni situatia pare foarte buna si faceam ce mi se cerea, si cateodata reuseam sa fac chiar si lucruri in plus prin autodisciplina, in timp situatie s-a schimbat: Mai intai constatam ca ajungeam sa aloc lucrului mai mult timp dect cel solicitat sau necesar. Daca la birou inchizi monitorul cand apune soarele sau scade coada la metrou, acasa mai raspunzi la un email, sau cinci inainte sa comuti pe modul “home”.
Diferenta dintre mine si ceilalti: Ei schimbau idei vorbind eu scriam pe skype asa cum scriu aici in semi-anonimitate. Parea ca regimul de lucru e unul foarte “natural”. Insa abia astemptam orele de meeting saptamnal (sa aud vocea colegilor, aflati pe mai multe fusuri orare). Lipsa contactul social sau mai degraba profesional te limiteaza in timp. intr-un mod foarte dificil de constientizat
Dupa vreo doi ani de lucru in modul asta, am realizat ca eficienta mea scade, si am constatat asta mai intai eu si abia angajatorul meu, pentru ca de departe puteam sa-mi ascund mai usor propriile probleme.
Mult, mult prea tarziu am luat decizia sa plec si sa-mi caut de lucru la birou.
Recomdarea mea e sa nu acceptati lucrul remote pentru perioade lungi/nedeterminate nici din pespectiva de angajat si nici din cea de angajator. Regimul flexibil in care poti sta o zi pe saptamna acasa ca sa stai cu copilul si sa recuperezi seara sau in celelalte zile e cu totul altceva, insa daca esti parte dintr-o echipa, un numar de “core hours” trebui ca intreaga echipa sa lucreze in acelasi timp si spatiu.
NOU
In principiu este vorba si de mediul in care lucrezi. Majoritatea corporatiilor lucreaza cu foregin out-sourcing companies care necesita mare atentie la serviciile oferite clientilor si a securitatii cu privire la informatiile personale la care au acces angajatii intr-un sens in care se poate comite frauda daca permiti sa se lucreze de acasa , asa ca riscul este mult prea mare cand vine vorba de companii foarte mari cat si mici, de aceea se prefera munca intr un loc prestabilit unde calculatoarele functioneaza pe aceeasi retea de sourcing in programe si supraveghere.
NOU
eu sunt bugetar. din pacate angajatorul meu este statul si este destul de obtuz in sensul in care singura abatere disciplinara grava este exact programul, trebuie sa pontam ca pe vremuri la fabrica. in rest nu conteaza ce faci, cum faci, daca important e sa vii la program! adica vii la 8 la 8 si 10 poti sa te cari sa-ti rezolvi treburile si sa te intorci la 15:50, pontezi la 16 si esti angajatul model!
munca de acasa ar fi excelenta, in sensul ca in loc sa nu facem nimic la birou am putea sa nu facem nimic acasa, sau ma rog, pe vremea asta, la piscina. de cateva luni încercam sa presam la juridic un punct de vedere sa ne dea macar o zi, nu vinerea ca e scurta, poate lunea. astfel am avea week-end de vineri de la 12 pana marti
NOU
Cetin, uite iti zic la mine niste motive pentru care prefer sa fiu si la birou.
Sunt o persoana lenesa, fara o disciplina a muncii de acasa, gasesc alte chestii de facut, copiii ma intrerup, sotia ma intrerupe, dar cea mai mare problema sunt eu, nu familia, chiar daca am o camera unde ma pot inchide nu stau concentrat. Incerc chestii, Pomodoro, inca n-am reusit sa creez o rutina, stau 2-3 ore concentrat dupa aia ma intorc la frecat menta. Am mii de chestii de facut si de multe ori in loc sa termin unul si sa ma ocup de altul, incep 5. Incerc sa ma disciplinez, e un pic greu, vad imbunatatiri foarte mici.
Insa, mai presus de asta, e stilul meu de relationare. Stilul meu este intalnirea fata in fata cu oamenii. Desi sunt un pulete in firma, cumva toate echipele din diferite departamente din intreaga companie, care nu e mica, interactioneaza cu mine pe diferite proiecte. Din pacate, sunt tras in multe sedinte, cred ca jumate din zi e cu sedinte. Sedinte care mi-e mai greu sa le tin de acasa, mi se pare ca ma inteleg mai bine cu ei intr-o camera de sedinte decat pe skype. Dupa care ma duc sa discut cu diferiti sa ma ajute cu anumite lucruri. Cumva stilul meu e haotic, nu doar mail, ma duc, discut cu omul, ma ajuta, mergem apoi la masa, vine omul la mine ca e urgent, las si-l ajut, etc. Stiu, se poate si prin email sau skype dar prefer fata in fata pentru ca mentii contactul cu diferiti oameni din firma.
In cazul ideal, as prefera 3 zile sa lucrez de la birou si 2 de acasa, cu conditia ca sa reusesc sa imi imbunatatesc stilul de lucru de acasa.