Contul meu
În şcoala generală nu am învăţat decât în clasa 1, de frică bătăilor ce mi le administra cu tandreţe, de 3 ori pe zi, mama. După aceea s-a prins că eu oricum învăţ în clasă, şi m-a lăsat în plata domnului. Nu luam niciodată premiu, cel puţin începând cu clasa a 5 a, dar asta se întâmpla numai din cauză că niciodată nota mea la purtare nu era 10.
În clasa a 6 a am devenit înţelept. Dădeam sfaturi de dragoste colegilor, ascultam suferinţele păsăricilor în devenire, ce mai eram un stâlp al comunităţii. Desigur, nimeni nu se prindea că prin asta îmi asiguram accesul la cele mai intime secrete ale viitorului sex feminin, proaspăt înmuguritor de bobiţe ce în timp se vor transforma în ţâţe.
Datorită înţelepciunii etalate, colegii mei de clasă s-au gândit să îmi facă o surpriză. Şi la următoare adunare de detaşament, au dat-o jos pe fosta comandantă (Adriana Bascoveanu, o să o ţin minte toată viaţa, avea de pe atunci nişte picioare lungi aproape cât mine. Nu ştiu dacă am menţionat, dar eu când eram mic, apăi chiar că eram mic, prin clasa a 9 a aveam 1, 40) şi m-au făcut pe mine comandant de detaşament. Spre surpriza sărmanei diriginte, care nu înţelegea ce naiba se întâmplă.
Muamă, vă daţi seama ce mândrie pe mama. Băiatul ei, comandantul. Deja mă vedea comandant de unitate, UTC-ist, exponent de elită al comunismului.
Numai că eu aveam cu totul alte planuri.
Îmi făcusem nişte prieteni grozavi. Toţi ţigănuşii din jurul şcolii erau tovarăşii mei. Iar tovarăşii se preţuiesc şi se antrenează.
Iar ei mă antrenau în ce ştiau ei mai bine. Adică jocurile de societate numite gropiţa şi liniuţa.
Gropiţa e un joc care se practică pe pământ. Se joacă făcând o gaură cu tocul de la pantof, de preferinţă rotundă, în pământul reavăn din spatele şcolii. Cam la 10 paşi se trasează o linie, de la care se aruncă monezi spre gropiţă. Câştigă desigur, cel care bagă moneda înăuntru primul, câştigând totodată şi moneda adversarului.
Liniuţa e mai simplă. Se ia un zid sau o linie pe pământ şi se aruncă monezile către ea. Câştigă cel care aruncă mai aproape.
Deci eram regele sporturilor ăstora. Veneam la şcoală cu o monedă de 25 de bani şi în pauze sau la orele plicticoase, câştigam bani de la băieţi. Bani rapid transformaţi în ciunga băieţ guma băieţi, cornete de seminţe, mingiuţe colorate de popcorn, susan, acadele în formă de cocoş, toate cumpărate de la mamele afaceriste ale celor cărora le luam banii, tovarăşii mei ţiganii.
Într-o zi, aveam oră de fizică cu directorul şcolii, domnul Albin. Din păcate pentru el, eram prins într-un joc fenomenal de gropiţă. Venisem ca deobicei, cu 25 de bani şi ajunsesem la suma de 11 lei. Şi eram pe val. Nu m-aş fi dat dus nici cu autotractorul.
Din păcate pentru mine, unul din colegii de clasă ştia cam pe unde îmi pierd timpul, recte în spatele şcolii şi nu a pierdut ocazia de a mă da pe goarnă.
Şi a venit domnul Albin. Iar eu eram îmbrăcat în mândra cămaşă albă de pionier. Cu cravata la gât. Cu şnurul galben atârnând de pieptu-mi puternic. Transpirat tot, înjuram şi dădeam cu unghia în monezi.
Doamne, ce scandal. Ce urlete. M-a adus de urechi în clasă. Un element depravat, o ruşine naţională, o pată pe obrazul său şi pe steagul unităţii pe care o conduce. Cum au putut să aleagă drept comandant un asemenea om? Domna dirigintă ce păzeşte? Ce e aici, democraţie prost înţeleasă?
S-a făcut adunare de unitate, s-au strâns toţi copiii în careul şcolii, mi s-au smuls în mod oficial de la piept însemnele de comandant de detaşament (le-a luat altă bunăciune pe care nu o să o uit, Mihai Mariana), mi-a fost luată cravata de pionier. Ce să mai, umilinţă maximă. Desigur, cravata de pionier mi-au dat-o înapoi, că trebuiau să aibe la sfârşitul anului 100% pionieri.
Doamne ce rău mi-a părut. Îmi venea să plâng de draci.
Vă daţi seama, lăsasem pe marginea gropiţei 11 lei!
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
deci poti sa ceri daune morale pentru persecutiile din vremea comunismului 🙂
NOU
bre, omul avea dreptate, in principiu. Plus ca il stimez pe domnul profesor Albin si acum, dupa peste 20 de ani. El a venit sa ma inregimenteze in scoala 87, in clasa a 3 a, el mi-a strans mana la sfarsitul clasei a 8 a, el i-a inscris in scoala pe fratii mei. E unul din oamenii care au contribuit la formarea mea ca om.
NOU
Esti old fashioned dude, cand eram eu in clasele 5-6 jucam Counter Strike pe bani in sala de langa scoala si faceam canale de mIRC pe care le vindeam pe bani de cola
NOU
prietene, cand eu eram intr-a 6 a, singurul calculator din lume era la NASA, noi ne jucam afara si trageam cu cornete unii-ntraltii, nu cu gloante in CS.
NOU
Amintiri din copilarie. De Arhi. 😀
NOU
vai de mineee…cata gropita am bagat in copilarie…
conta foarte mult si felul gropitei. nu orice gaura in pamant era buna. erau cateva gropite pt crema jucatorilor si nu putea juca la ele orice terchea-berchea. sa ajungi sa poti juca la acele gropite era un fel de NFS.
si “somata” cu gornetele era mare lucru. in cartierul meu, se construiau alte blocuri…adica era santier. asta e mana cereasca pt “somatisti”. de acolo furam tevile pe care le transformam in “tunuri”. le legam cu scotch sau banda izolatoare si tooooata ziua stateam “in constructii”. ma antrenam cu fratele meu in casa si o data l-am nimerit fix in ochi.
in liceu am fost reprezentantul elevilor in consiliul profesoral dar eram in pollposition la nr de absente. era misto la sedinte deoarece ma serveau cu cafea, suc si alune. jigodia aia de profa de mate, mereu ma trecea in ultima ora. reusea mereu sa-si faca nesuferita materia pe care o preda iar daca faceai meditatii la ea, nu te durea capul. ulterior am ajuns sa am prieteni fizicieni si matematicieni si mi-au aratat cat de frumoasa si de importanta este aceasta materie si cat de multe se pot explica. dar era prea tarziu. Deja ma indragostisem de profele de romana
NOU
nu auzi coaie ca alea e praf pe langa counter si canale de mirc?
NOU
Doamne cum ai putut sa lasi banii acolo?!
NOU
pai m-a luat pe sus, dude. ce dracu sa mai fac, cand eu atarnam de ureche in mana lui?:)))
NOU
Stai ma linistit ca n-aveam aere de superioritate ca eu am prins CS-ul… si eu m-am jucat cu cornete, si liniutza si gropitza si țurca și faceam și invizoace și cocoloașe d-alea de hârtie mestecată pe care le trăgeau cu un pix….
Ce voiam să zic e că generațiile care vin sunt din ce în ce mai concentrate pe calculator (eventual pokemoni)
NOU
Ahh amintirile de cand eram mici astia de acu ce sa stie mirc cs hi5 generatii de terminati
NOU
stiu Deblog, e normal, nu ai cum sa te opui. Probabil generatiile celellate se vor juca pe luna:))
NOU
Numai eu ma jucat cu papusi ? 😀
Aaa… si voi baieti, dar mai tarziu nu ? :))
NOU
noi ne jucam in papusi
NOU
@Laura: Eu unul prefer sa ma joc singur, ca papusile sunt scumpe 😛
NOU
Deblog, vezi ca joaca asta singurel te lecuieste de papusi pana la urma.
NOU
Amu nah, eu ziceam in cazul in care papusile sunt din plastuc. Evident ca o papushica nu strica, mai ales daca e pe moca :)) sau macar pe un suc
NOU
arhi dar coci nu ai jucat moshule?
NOU
Arhi , cand ramanea moneda pe marginea gropii aveati vreo “procedura”? noi aveam dreptul sa batem langa ea poate poate o intra in groapa , bateam cu pantoful.. scos din picior 😀
NOU
am auzit ca poti orbi. deblog, sa ne anunti daca apar probleme ca sa ne oprim la timp.
voi pana cand stateati afara, la joaca? eu stateam pana cand se aprindeau luminile. alea publice sau cum draq le zice. daca-mi spuneau sa vin la ora cutare, sub nici o forma nu se intampla asta. de obicei nu respectam nimic din ce era impus si consideram ca nu are o explicatie logica. logica pt mine. si atunci m-au prostit cu faza cu luminile….adica daca s-au aprins luminile, e deja foarte tarziu si tre sa fii tampit sa stai noaptea afara!
NOU
11 lei… ce de gume Turbo îţi puteai lua…
NOU
Guma Turbo sau inghetata de-aia care era ambalata ca untul, in hirtie. Si vreo 2-3 sticle de apa minerala indulcita…cum naiba ii zicea, Familia cumva?
NOU
Apa minerală nu mai ştiu cum se numea. Dar îngheţata era sigur Polar învelită într-un staniol argintiu. Tare bună era. 😛
NOU
Las`, nenea Arhi, mare belea ca te-au degradat in public, cu surle si trimbite. Pe mine, pentru faptu` ca eram mai “rebel”, m-au facut fostii comunisti, actuali demnitari, sef de clasa. Nu mai tin minte exact ce reprezenta, pe scara ierarhica, aceasta functie, tin minte doar faptul ca m-au degradat in fata drapelului pe motiv ca vindeam ambalaje de ciocolata, “surprize” si alte asemenea chestii frumos colorate si imbietoare, primite de la vecinii mei, care vecini erau sasi. In fine, probabil asta plus faptul ca am rupt 2 scaune si le-am pus pe foc…
NOU
Pe la noi “liniuta” se numea ris(h)ca si se juca la perete.
NOU
@Deblog… eram identic cu tine in liceu numai ca la mine era profesor de mate nu profesoare :))La fel am detestat si eu materia aia si am ales partea umana a educatiei si acum parca imi e dor de matematica :))
Asta e… ce sa faci… vremurile se duc… vorba voastra… cand eram mic bateam mingea-n fata blocului. acum pustii stau cu CS de cand sunt suficienti de mari sa vada peste masa calculatorului.
eu de obicei stateam afara pana venea taicamio sa ma ia acasa ca e 11-12-1 noaptea si ma datuse disparut :))(stia el care era smecheria… jucam ascunsa in parculetul de langa bloc)
NOU
Mi-ai adus aminte de “pingă”. Jocu` asta se juca tot pe bani doar ca trebuia sa lasi sa cada moneda de la nivelul pieptului si in momentul in care se oprea “călare” peste alta le culegeai pe toate celelalte si ramanea numai una care era “Banca”. Din banii castigati cumparam covrigi cu sare, sana, Brifcor si tigari chinezesti. 😀 Mama ce vremuri faine erau pe atunci… azi pustanii merg in Cazino-uri ca sa dea bine.
NOU
@Nae & Robintel: e vorba cumva de apa “Aurora”?
NOU
@Kiko
Nu mai ştiu. Eram totuşi mic pe vremea aia.
NOU
Cateodata mai dau cand merg pe la mama peste cravata si snur, le iau in mana cu grija si le privesc cu evlavie :))
NOU
gropicica jucam si noi :)) da era o sursa constanta de castig 😀
NOU
Cumpar CAMASA de Pionier in orice stare! Basca,Cordeluta de Pionier.
Reviste CUTEZATORII ani 1970-1990
CONTACT; lehelhirth@yahoo.com