UE, în actuala formulă, și-a cam demonstrat limitele.

Am fost și sunt un tip foarte happy pentru că avem apartenență la UE. Datorită acestei apartenențe, s-a reușit temperarea hoției și nu am ajuns ca în Albania sau Serbia, nivelul de trai a crescut, am avut libertatea de mișcare pe care nici nu am visat-o vreodată. Știu, mulți dintre voi habar nu au că înainte de UE, dacă voiai să mergi în Austria, la Parndorf, trebuia să stai la coadă la ambasadă, să îți cumperi viză. Sau la bulgari.

Problema e că, în actuala formă de organizare, coronavirusul a demonstrat care sunt limitele acestei uniuni. Ok, restrângerea circulației și închiderea granițelor e normală, pentru că asta faci și dacă se infectează Clujul, îl închizi și aștepți să moară toți.

Problema apare atunci când statele închid comerțul sau transferul de bunuri de necesitate urgentă, pe motiv că e criză. Lucru care s-a întâmplat și se întâmplă, e notorie cererea Italiei de măști și produse medicale și ridicatul din umeri al statelor care le produc, gen Germania și Franța. Practic, fiecare țară s-a refugiat între granițele proprii, nu mai există UE, nu mai există solidaritate decât în mesajele goale de conținut trimise de funcționarii prea bine plătiți de la Bruxelles, totul e ca înainte? Adică singurii care ajută Italia sunt chinezii?

Adică e ok să fim în uniune când e bine și frumos, suntem obligați să cumpărăm ce ni se oferă și să vindem exclusiv în condițiile UE, dar când e greu, fiecare pentru el, multă muie, singura legătură dintre noi este că folosim euro, în rest, sănătate?

Păi, atunci să ne rezumăm la libera circulație a persoanelor și să ne vedem de treabă și în restul timpului, fiecare pentru el și cu regulile lui. Să vedem cât de bine o va mai duce economia Germaniei fără piețele de desfacere din țările astea mici și insignifiante, care trebuie să respecte reguli.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt