După lungi discuții sterile, s-a stabilit că gata, doamna May, această Thatcher, dar fără bilele de bronz, va declara Brexit, ura și la gară. Și, pentru mine, ăsta e un lucru bun. UK nu a fost niciodatăun membru real al UE, iar poziția lor a fost dintotdeauna de protejare a intereselor UK în detrimentul oricărei probleme a uniunii.

Și nu, nu e o glumă. Mie nu îmi pasă de cerșetorii români plecați badante prin UK dupa care se muta la cerșit de ajutoare, iar prietenii mei de acolo probabil vor fi rugați să nu plece, atât de buni sunt. Dar îmi pasă că, de exemplu, absolut orice proces de integrare mai adâncă a UE, de predare a unor părți a suveranității către un guvern comun, armata comună, totul era blocat prin veto de UK, în a căror interese nu a intrat niciodată acest punct de vedere. Desigur, totul ambalat frumos și pompos, dar, overall, dacă suntem în acest loc, acum, este și pentru că englezilor le-a convenit starea de nesiguranță a uniunii.

În plus, prezența lor în UE a fost marcată de la început de tot felul de concesii economice și politice care, bineînțeles, nu erau făcute și celorlalte state. Practic, UK beneficia de toate avantajele de a fi în UE, dar nu avea aproape niciuna din obligațiile ce le revin altor state.

Da, nu îmi pare rău că englezii pleacă. Pleacă dintr-un loc unde nu au fost niciodată, de fapt, un loc pe care îl minează în mod constant, în încercarea de a obține cât mai multe de la celelalte state. Mult succes, Scoția e pe cale să facă un frumos referendum și nici Irlanda nu se simte prea bine.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.