După cum v-am zis, eram posesorii a doi hamsteri superbi, rasă pură, de la animax (bănuiesc că sunt de fapt hrană pentru pitonii fetițelor drăgălașe). Din nefericire, hamsterul alb, al lui Andrei, a decedat subit prin moarte. S-a pus pe-o parte, a expirat grăbit de câteva ori, după care a plecat la o fermă în sud, în veșnicele plaiuri ale vânătoarei, unde va fi însoțit de 72 de hamsterițe gingașe.

Mno, fiul uitase practic complet de hamster. Rar, dar RAR își mai aducea aminte de el, să îl mai ia în brațe să îl facă mașinuță pe parchet și alte jocuri drăguțe și nevinovate. Nu mai zic de îngrijit animalul sau ceva, că nu e cazul.

Ieri, după ce am aruncat hamsterul cu tot cu cușcă, apare fiul ultragiat. UNDE E HAMSTERUL MEU? L-am dus la o fermă în sud, că îi era frig. De unde, lacrimi și durere, lui să îi dau hamsterul lui, că el e hamsterul lui iubit și că UNDE E HAMSTERUL MEU??

Un an nu fost interesat de jigodel ăla micu. A trebuit să moară ca să îl observe instant.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.