Da ştiu, diseară e Moş Nicolae, nu Moş Crăciun. Dar eu de asta mi-am amintit acum, la prima oră.
Nu ţin minte să fi crezut în Moş Crăciun vreodată. De fapt, în vremurile antice ale copilăriei mele, Moş Crăciun era de fapt Moş Gerilă, trimis de tătucul Stalin direct de la Moscova. Poate la 2-3 ani, de când nu am nici o amintire. Dar în rest, în toată viaţa mea conştientă, ştiu sigur că nu aveam nici o tangenţă cu asta, deşi părinţii mei se chinuiau să mă păcălească, să îmi lase cadouri în casa încuiată, pretinzând că nu au cheie şi că de fapt a venit Moşul.

Sunt curios, voi cum v-aţi prins că Moş Crăciun e de fapt tati? A fost un şoc, a fost o criză, sau a fost ceva natural, venit odată cu maturizarea?

PS: Pentru minorele care citesc acest articol, nu îl luaţi în seamă. Moş Crăciun există, asta e doar păcăleală pentru adulţi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.