Atunci când civilizația ne ucide spiritul de conservare

Mă gândeam, privind poza de mai sus, că toți anii ăștia de îmbuibare, pace și risipă de resurse ne-au transformat în niște iepuri pierduți în bătaia farurilor oricui are tupeul să se scoată din paradigma clasică a lui Întoarce și celălalt obraz.

Salman Rushdie a fost condamnat la moarte de către islamiști, pentru că a scris ceva ce nu a convenit idiocrațiilor religioase. Reacția oficialilor? Au întărit securitatea în jurul lui, i-au dat o pălmuță pese degete lui Rushdie pentru că a supărat comunitatea islamică și cam aia a fost. Așteptăm moartea.

Pe capul lui Lars Vilks este recompensă de 100 000 de dolari, viu sau mort, pentru că l-a desenat pe Mahomed sub formă de câine. Reacția autorităților? Le-au interzis la expunere, i-au dat o pălmuță peste degețele lui Vilks și cam atât. Așteaptă și el moartea.

Nebunul Brevik a ucis 77 de oameni. Nu conteaază motivul. A UCIS , CU SÂNGE RECE, 77 DE OAMENI. Pe mulți dintre ei i-a executat foc cu foc, de aproape, culegându-i dintre morți pe cei ce se prefăceau că au murit, ca să scape. Reacția autorităților? L-au condamnat la 21 de ani de închisoare. Așa arată închisoarea lui Brevik.

Închisoare în care are televiziune prin cablu, internet, condiții de relaxare. De plictiseală, Brevik a amenințat că intră în greva foame dacă nu i se dau jocuri video mai bune și mai noi. I s-au dat. BTW, are de executat minim 10 ani de închisoare. Dacă, după 10 ani, un tribunal constată că s-a comportat bine, e liber. După ce a executat 77 de oameni.

Redacția ziarului Charlie Hebdo este executată de către teroriști islamici, de naționalitate franceză. Reacția oamenilor, a francezilor, a autorităților? Ați fi crezut că se va declanșa un jihad invers, că se vor înăspri controalele și căutările în rândul islamiștilor, că se va încerca reducerea la minimum a oricărei posibilități ca așa ceva să se repete.

Din nefericire, nu.
Toată Terra și-a pus în schimb avatar cu Je suis Charlie. Sau au desenat caricaturi în care explicau tuturor că armele noastre sunt pacea, iubirea și penița, nu bombele. Je suis Charlie.

Lucru care a dus, desigur, la uciderile de la Bataclan, tot în franța. Reacția oamenilor și a autorităților? Lanțuri umane, jerbe de flori urmate NEAPĂRATde declarații că nimeni nu are nimic cu musulmanii buni. Ba chiar, vai, ce emoționant, un musulman a ieșit în piață, iar oamenii l-au mângâiat și îmrățișat, o da, tu, frate musulman, știm că de fapt tu nu ești islamist radical.

Înțelegeți cumva unde vreau să ajung?
Practic ăștia ne-o trag din toate direcțiile, ne ucid cu bună știință pe unde ne prind iar noi nu mai putem de dragul corectitudinii politice să îi mângâiem pe creștet.

Serios, unde va fi limita? Când vom începe să realizăm că ne-am transformat, an de an, din ce în ce mai mult, în târfa cea mai productivă, care ia bătaie zi de zi, dar nu zice nimic, pentru că, în secret, îi place să fie bătută?

Când vom începe să ne apărăm? Să ne apărăm țările, valorile și nevoile noastre? De ce avem această clasă stupidă de lideri și unde ne va duce ea? Spre ce? Vom ajunge să fim omorâți în casele noastre și să ne gândim Doamne, bine că musulmanul respectiv nu a pățit nimic…

În modul cel mai serios, acest gen de comportament este complet degenerescent. Natura se bazează pe supraviețuirea celui mai puternic. Iar noi, acum, suntem niște oi cu creioane în brațe, care luptă pentru libertatea de opinie. Scriind, nu altcumva.

Gen, omorâți ce vreți voi, dar nu vă atingeți de dreptul nostru sacru de a face mișto. Ia-o pe mama, ia-mi nevasta, dar lasă-mă să fac caricaturi. SUpremul protest va fi să le punem rațe în loc de capete, jihadiștilor. Și nici măcar în mod real, ci doar în photoshop.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.