Anul trecut, voianjând lejer internetul, în căutare de literatură de calitate, am dat, total întâmplător și fără să vreau, pentru un site cu filme și poze home made. Adică făcute acasă, de preferință în pat, dar erau și sub pat, pe chiuvetă, sub chiuvetă, pe noptiere, pe lustre etc.

Partea haioasă, pentru că situri de gen sunt suficiente, este că mi-a regăsit o veche prietenă, în toată splendoarea ei. TOATĂ. Filmată en gros și en detail, în toate momentele acțiunii.

Ea, sărmana, probabil că nu știa că e vedetă online, deși filmul avea multe zeci de mii de vizualizări. De atunci, nu cred că trece vreo si în care să nu mă gândesc la asta. Nu, nu la ce am văzut, you pervs. Ci dacă să îi spun sau nu.

Pentru că filmul nu era făcut de vreun prieten sau de un one night stand. Ci chiar de către soțul ei (la vremea când îi știam eu), participant febril la acțiune, cu patos și tot ce e necesar. Destul de micuț, dacă e să mă întrebați pe mine.

Întrebarea rămâne.
Lași să fii filmată sau fotografiată de partenereul tău în momentele intime? Ai încredere în el că e doar pentru voi și nu le va vedea nimeni niciodată? Poți risca expunerea ta, atunci sau peste ani?

Mă gândesc că chestia aia cu păcatele tinereții care sunt ușor iertate nu ar funcționa dacă, să spunem, soțul Ralucăi P., mamă a 3 copii, descoperă pe internet un film torid cu doamna inimii sale, gangbanguită de Batalionul 1 Pompieri.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.