Se dovedește încă o dată că mințile luminate gândesc la fel. În aceeași zi în care Arhi a lansat competiția fără jenă în gradenă, eu aveam programat articolul de mai jos.

A exciza, excizare dintr-o singură visare. Și mișcare.

Pe la ora două, două și ceva dormeam cu nevasta împreună în pat, când am avut cel mai ciudat vis de tulburare a liniștii matrimoniale. Eram într-un fel de zootropolis și vine vulpea la mine, mirosind a alcool, pusă pe harță. Eu, necombativ de fire, m-am retras un pas în spate și mi-am calculat șansele de scăpare mai ceva ca femeia de serviciu pe coridorul proaspăt spălat.

Vulpea insistă, începe să danseze cu pași de Mayweather, pe fundal răsuna surd Maroon 5 “I’ve got the moves like Jagger”, vulpea în două picioare se apropie amenințător de mine, și atunci eu: pac, o directă de stânga. Nevasta de lângă mine, drăgăstoasă ca întotdeauna: au, tâmpitule, m-ai lovit peste gât. După 2 secunde: prostule, mi-ai rupt alunița! Afară era încă întuneric.

Pentru exemplificare, am inserat mai jos o imagine preluată de pe site-ul bestetic.ro, pentru că alunița ei de pe gât arăta fix la fel.

Deci da. Directa mea de stânga nu doar că a cam năucit-o, dar, din cauza loviturii drept în botul vulpii ochiul boului, lănțișorul purtat la gât i-a retezat alunița pe trei sferturi. Perna s-a umplut rapid de sânge, de parcă i-aș fi secerat jugulara.

 

Buimac, sar din pat, aduc repede un pansament, aplic presiune, râzând ca dobitocul în același timp. Grozav moment să fac haz de necazul altuia. Așa-mi trebuie: prost să fii, noroc că sunt. Hemoragia nu se oprea. Nevastă, hai la urgențe, că se îngroașă gluma. Am ajuns la UPU, eu în pijamalele mele cu schelet de halouin, ea în sânge ca un antricot. Intrăm în triaj rapid, asistenta cheamă  doctorul de gardă, ăla vine cu un formular și întreabă franc: doamnă, spuneți adevărul, v-a rănit soțul sau dumneavoastră ați avut gânduri sinucigașe? Am negat eu, ea nu prea deloc. Băi, omule, a fost un vis, cum să dau în ea? Zi și tu, femeie, cum să dau în tine, dau în fabrici și uzine? Mă luptam cu o vulpe în vis. Și cred că am învins.

Needless to say, dar eu o spun, că îngerii în halate albe doar au pus un fel de bandaj hemoblocant și ne-au trimis acasă cu o listă de cabinete dermatologice private pentru a exciza complet partea rămasă prinsă de piele, pedunculul vieții. Ceea ce am și făcut câteva sute de lei mai târziu.

Vulpița mea pare că m-a iertat, dar și-acum dorm iepurește, pregătit să fug, în caz că se repetă visul.

Salut!
Sunt un foarte vechi cititor și chiar câștigătorul unui buchet de flori pe blogul tău cu foaarte mulți ani in urmă.
În prezent comentez impertinent în online cu nickul Kronwurst, fiind un cârnat brașovean pus pe glume și care crede că are talent la scris. Mi-am lansat recent blogul www.kronwurst.blogspot.com în ediție limitată, la propriu, e chiar basic, dar de undeva toți trebuie să începem, nu?

Nu cred că sunt un pericol sau că voi fi vreodată un real competitor pt. bloggeri adevărați care doar cu asta se ocupă, am de gând să rămân în formă clasică, fără linkuri de social media sau alte artificii artificiale, exceptând din când în când poze generate cu AI.
Eu cred și sper că mai există și alți cititori citiți cu umor „special“ și, dacă consideri că tentativa mea merită să ajungă la „urechile” unui număr cât mai mare de persoane, mi-ar plăcea să o văd publicată la tine. Tot ce-am scris e 100% adevărat, cosmetizat și chiar era pentru azi la mine pe blog programat.

Nu voi ascunde faptul că, pentru un reach mai mare, sau cum naiba se numește în termeni tehnici, l-am rugat și pe Mihai Vasilescu să îmi publice o altă postare și a fost de acord. Pe zoso n-am curaj să-l contactez, că mi-e că mă calcă apoi cu mașina sau bicicleta prin oraș…

De-acum ce o fi, o fi, mailul a fost expediat, zațul de cafea a fost aruncat, scuze dacă e greșit modul în care te-am abordat și…multumesc anticipat, indiferent de rezultat! N-am găsit altă rimă.

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur