Citeam ieri chestia asta și eram așa, melancolic, legat de CD-uri, deși, evident, nu au fost mediile mele de stocare favorite, posesorii de TDK și Goldstar știu despre ce vorbesc. După care m-a năpădit o ură îngrozitoare, ucigașă, față de comunism și tot de reprezintă el, toți cretinii care îl ridică în slăvi, cu Da, dar datoriile, dar toți aveam casă, restul sacrificii necesare. Noi mâncam pământ și stăteam la colțuri, cu ochii sticliți de foame, în timp ce restul lumii civilizate făcea chestii de astea, ascultau muzică în discoteci, trăiau, se iubeau și se distrau. Iar noi am crescut ca să ajungem niște adulți anxioși, cu teama de a asculta sunete tari, să nu cumva să asculte vreun vecin turnător.

Doamne, ce vă urăsc.
Vă zic, în ipoteza aia a reîntoarcerii comuniștilor la putere, nu aș avea nicio problemă în a mă transforma în vânător de commies. Cu gloanțe dum dum. Să le vezi capetele transformându-se în teoria lui Marx și Engels.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur