Bărbații nu ar trebui obligați să își cumpere singuri tricouri

Trăind, deja, cam mult pe suprafața planetei, am ajuns, cred, la vârsta aia dificilă pentru un bărbat, când trebuie să își schimbe, ușor, preferințele vestimentare. Adică, pentru mine, dintotdeauna, viața a fost simplă, din punct de vedere al îmbrăcăminții. Nefiind genul care mustește de eleganță, dacă nu eram într-o relație, mă înființam la raionul de tricouri bărbați din magazinul preferat al momentului respectiv, îmi cumpăram 7 tricouri negre, eventual identice și aia era. Cu 2 perechi de pantaloni scurți de blugi, eram asigurat cu hainele, de pe 15 aprilie, momentul când îmi pun pantalonii scurți, până pe 15 octombrie, când renunț, cu regret, la ei, dar nu din motivul că mi-ar fi frig, ci din cauză că se uită lumea strâmb la mine.

După 30 de ani am descoperit că îmi plac tricourile cu diverse capete de mort, lupi sau alte motive de astea, tip The Punisher, prin urmare, cam alea au fost tricourile pe care mi le-am cumpărat, dar, de data asta, supervizat, pentru că nu te duci, ca bărbat, să îți cumperi singur de îmbrăcat. E ca și cum te-ai duce la raionuri de vopseluri să cumperi vopsea pentru pereții casei și nu ai bilet de voie de la nevastă. Cum îmi stă iubito? Eeeeh, ești ca un cârnat cu ochi, dă-l jos.

În ultimii ani, am descoperit tricourile polo și, la un moment dat, într-un moment de mare inspirație, mi-am luat vreo 20 de tricouri, care mai și semănau între ele. Pe care le purtam cu mândrie și eleganță, alături de pantalonii scurți și crocșii tradiționali. Până când am remarcat, într-o zi, pe stradă, când mă plimbam printr-o scurtă plimbare germania și spania, că toți ăăăăă…domnii maturi de pe stradă, trecuți de vârsta primei tinereți și înfipți bine în vârsta primei senectuți, purtau cu elan numai tricouri polo. Și pantaloni scurți.

Iar acum, eu sunt în dileme, că mi-am donat toate tricourile polo și m-am rezumat la cămăși de ala de in care arată ca niște tricouri.
Cu ce mă îmbrac? Mă reîntorc la capetele de mort și Punisher? Îmi accept soarta și îmi iau iar polo frumos? Ce fac?

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur

Cum mi-a dat mie Nemira viaţă în venă

Brăşov, Ză lend ăv ciois