A MURIT ION ILIESCU

@punkreas Da’ ce kkt tot aveți, mă, cu Hulk Hogan? Ultimul timp sau ne-ultimul timp, niciunul dintre noi n-ar fi auzit până acum de pro-wrestling dacă n-ar fi fost acest UN SINGUR om: Hulk Hogan. Pe umerii UNUI SINGUR om s-a revoluționat o industrie întreagă. Un singur om a dus pro-wrestling-ul de la nivelul în care disciplina asta, în U.S.A., era împărțită pe teritorii și fiecare federație teritorială își ținea spectacolele în fața a maximum 1000 de oameni – a dus-o de la show-uri obscure, ținute prin tot felul de hale și barăci, până la supergalele sold-out din Madison Square Garden, până la nivelul în care WrestleMania depășea Super Bowl-ul ca public (124.000 vs 104.000). Și absolut totul datorită unui singur om (da, a fost mai important chiar și decât Vince McMahon, McMahon înnebunea când se ducea Hogan în câte o federație rivală, pentru că se duceau și audiențele și $$$$ odată cu el). Puțini pe lume ar fi în stare să facă ceea ce a făcut el, un altul ca el nu se mai naște prea curând.

Și după asta, tot hate-ul acum… pentru ce? Pentru că l-au înregistrat unii pe ascuns când a zis ceva de niggers? Ia mai mereți și în pulă un pic, hai.

P.S. Da, știu că acum tocmai vă suflecați mânecile să-mi scrieți că „nu e sport” – n-am zis că e sport, am zis disciplină, deși să știți că nu doar cele agonistice sunt considerate sporturi (dacă știți ce înseamnă „agonistic”, că am văzut mulți cum deveneau experți în „ce e sport și ce nu e sport” când auzeau de wrestling, dar când auzeau cuvântul „agonistic”, îmi ziceau să nu le dau nume de manevre de wrestling, că lor nu le place).

Sau vă pregătiți să-mi scrieți că „e americanată” – pro-wrestling-ul la care nu v-ați mai uitat din copilărie dar aveți impresia că-l cunoașteți este doar versiunea americană a unei discipline internaționale, care în Marea Britanie se numea Catch, în Mexic Lucha Libre, iar în Japonia Puroresu. Așa că, dacă nu vă place nici ăla american, nici ăla britanic, nici ăla mexican și nici ăla japonez, o fi pentru că genul ăsta de spectacol nu se mulează pe cultura mioritică, nu pentru că e “americanată”.

Indiferent ce argumente vă pregătiți să băgați – că e „făcătură”, că e „de prost gust” etc. – ideea nu e că trebuie să vă placă sau nu, nu încearcă nimeni să vă convingă de nimic, că oricum nu mai sunt locuri libere în tribune la show-uri, nici la federațiile americane, nici la alea europene, mexicane sau japoneze. Ideea e că omul ăsta a făcut lucruri pe care aproape nimeni altul, din domeniul respectiv, nu a fost în stare să le facă. Și țineți cont că, indiferent dacă e „americanată” sau „făcătură”, adevărul de necontestat este că e un domeniu în care, fie că vă place fie că nu, 99% dintre voi nu ați fi în stare să faceți nici măcar un sfert din ce face ăla care e cel mai incompetent și mediocru dintre toți cei de acolo din domeniul respectiv.

Așa că… de unde și până unde admirație pentru Hulk Hogan? Ei bine, uite de unde și până unde.