Hai sa fim iconici, beib

Samsung oricum nu este telefon pentru oameni serioși, la ce reclamă să te aștepți? Știu asta pentru că și eu tot Samsung am. O prostie la suprapreț. Ai 4 volume!! Îmi tot gemea prin metrou până să mă învăț cu el: eu vream să tai sonorul la livejasmin, dar îl tăiam la facebook. Pe urmă tăiam sonorul la notificări să scap de ding! ding! ding! ding! (cele mai enervante sunete – doar la Samsung), sau cel puțin asta credeam eu că tai, iar dimineața nu mai suna alarma.
A trebuit să citesc un manual de vreo 40 de pagini ca să fac o poză. Samsung nu vrea să facă doar o poză. Nuuu, el are câteva zeci de feature-uri, fiecare ramificat în alte zeci de sub-feature-uri, fiecare trebuind atins într-un mod special și diferit pentru a reuși, după ore și ore, să scapi de căcatul ăla inutil și să faci o poză!
Location? Ai răbdare, șefule, că eu sunt Samsung, da? Eu nu îți arăt pur și simplu unde ești pe hartă, ca orice cărămidă. Eu sunt flagship, boss, unde te grăbești? Pornește mai întâi camera și fă niște rotocoale în mijlocul străzii, vreo 360 de grade…nu, nu! Ai pornit prost, mai învârtă-te o dată, așa. Iar acum, prin minunăția mea unică și specială, îți voi arăta cu precizie unde ești pe hartă, nu doar așa, orientativ cum ți-ai fi dorit. Sunt convins că se poate scoate și calibrarea vieții, dar n-am chef să citesc alte 40 de pagini. Tot ce pot face este să intru cu el în mare la snorkeling și să sper că îi rezolvă sarea.
Un amalgam de răhățișuri inutile de vreo 3 ori mai scump decât un Nokia sau un Xiaomi care fac același lucru.

Ca să vezi cum este omul. Mă învârteam azi pe lângă Giulietta, mă mai uitam pe sub, iar mă învârteam, mă fâstâceam, se vedea că nu mă pricep. I-am rupt scutul de plastic de sub motor. Aveam și un șoricel d-ale de plastic, îl tot țineam ba în mână, ba în gură, pe jos… mă mai aplecam să văd pe unde îl leg, dar era praf-praf scutul, rupt pe toate părțile, ce să mai repar cu un șoricel.
Băi și mă vede un nene de la șantierul de lângă, ăla de la Timpuri Noi. Mă urmărește un minut așa, se convinge că țin la mișto șoricelul în gură și n-am habar de nimic, vine la mine. Se uită și el sub mașină, vede gravitatea, scoate telefonul și sună echipa de pe șantier. “Ia-l, bă, și pe Ionuț, că ăla e subțire și îl băgăm peste tot! Ia-l și pe Cutărel, Ia-l și pe, ia-i mă pe toți, să ajutăm omul!” Fără să mă cunoască, fără să nimic, în 5 minute a venit tot șantierul în ajutor :)) Și fără să le cer ajutorul, că eu sunt timid, nu mă duc la lume.
S-au târât săracii prin mizerie, pe sub Giulietta, l-au băgat pe Ionuț peste tot, că era subțire, au stat după mine să urc acasă și să le mai aduc o șurubelniță, un cuțit, în total au pierdut 3 sferturi de oră ca popa.
Și mi l-au legat. Stă scutul meu în 5-6 șoricei de plastic, dar stă. Pot să ajung liniștit acasă, la service-ul meu, până dau comandă de scut nou.
Ca să vezi cum este omul; când nu te aștepți, atunci îți înseninează ziua. Românul de pe stradă nu este ca românul de pe net. Chiar dacă, uneori, este același român.