Contul meu
Când eram mic, mă mai punea maică-mea să îmi fac patul, dar a fost un obicei pierdut destul de rapid, pentru că eram săraci și mulți, trăind într-un apartament mic și înghesuit, nu avea nimeni timp și chef de prostii de astea, mai ales că aveam 2 frați mici și a naibii, care oricum distrugeau tot ce însemna ordine și disciplină.
Următorul loc în care mi-am făcut patul, iar aici l-am făcut, timp de 9 luni, zi de zi, a fost armata română, unde nu prea aveam loc de discuții. Ba chiar în primele 4 luni făceam mai multe paturi decât unul, pentru că, na, trebuia cineva să facă și paturile veteranilor, iar noi eram puțini, ei mulți, așa că, zi de zi, 20 de oameni făceau 80 de paturi, cu toată rapiditatea de care erau în stare. Știți chestia aia, cu banul care trebuie să sară, când îl arunci pe cearceaful întins? E greu să faci paturi așa. Dar le faci.
După ce am ieșit de acolo, mi-am promis mie însumi că, în viața mea, nu mai fac patul decât dacă e să aștept vreo gagică să vină pe la mine. Viața m-a învățat că gagicile vin pentru canapea, mai rar pentru pat, așa că nu a trebuit să fac mari eforturi, de-a lungul timpului. Sigur, când ești singur, mai rar ajungeam prin pat sau pe acasă. În fiecare săptămână cumpărat câte 7 perechi de chiloți, 7 perechi de șosete, o dată pe lună luate lenjerii de pat proaspete, dacă eram cu vreo creștină milostivă care să mi le schimbe, norocul meu, dacă nu, aia e, viața era simplă.
O dată cu avansarea în vârstă, mi-am mai domolit elanul. Din fericire, nevastă-mea e genul pe care o enervează să o încurc prin casă la chestii de astea, iar ea, fiind militar de profesie, a făcut câteva zeci de mii de paturi la viața ei, așa că o ajut când are nevoie de ridicat salteaua sau ceva chestii mai grele.
Singura mea problemă, acum, în amurgul vieții, este Când o să se inventeze niște lenjerii de pat de alea care sunt cu elastic și se bagă sub saltea, care să se împăturească frumos, să nu se mai transforme într-un mototol?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Patul meu facut arata exact ca exemplul din poza ta, dar pentru unii, nu-i de ajuns, am mai auzit ca la unii oameni, facutul patului inseamna sa bagi totul in sertar, sau unde-i locul de perne si lenjerie de pat, si sa-l lasi in fiecare zi ca si cum nu ar dormi nimeni acolo, ca si cum n-ar fi stat nimeni niciodata pe el. Mi se pare absolut absurd, da’ cica pe unii ii ajuta la disciplina si alte nebunii. Dementi d-aia de se scoala dimineata cu energie si chef de viata, Doamne fereste !
NOU
De la o vârstă nu se mai scoală dimineața, dar se accentuează demența.
NOU
Le urasc si pe alea de se baga sub saltea. Si numai de astea am. Cand schimb paturi trebuie sa imi fac antrenamente serioase pentru ca la un singur pat zici ca bag sumo. Dupa doua dormitoare curg apele pe mine. Si mai este si coverul dintre saltea si cearceaf. Fix la fel.
NOU
Da. Dar prefer să dorm pe jos, pe o saltea nu foarte groasă.
NOU
Bonus la ce-ai zis: doamna mea a căpătat și o dragoste (mult) prea mare față de perne și pernuțe decorative. Nu-ș de unde dracu’, că jur că mai acu’ vreo 10 ani îi lipsea cu desăvîrșire. Ce-i mai nasol e că se accentuează odată cu trecerea timpului, a pornit de la două mici “uite ce bine arată” – de parcă patul ar fi obiectiv turistic de pozat – ș-acum juma de pat e ocupat de tot felul de blăstămății pătrate, cilindrice, dreptunghiulare, complet inutile, complet de neatins, pe care la fiecare instalare în agregat trebuie să le evacuez.
Să-ți mai spun și că la capitolul curățenie manifestă un OCD mic și foarte iritant? Și-n continuă creștere ș-ăla?
NOU
eu visez zilnic cum pun pe foc pernutele decorative.
NOU
Saltelele Relaxa, alea dacice sau gete, aveau niște bumbi pe lateral, care puteau fi folosiți ca nasturi, iar cearceafurile erau de casă, cu găici întărite, dublate, fix în locurile nasturilor.
The coin jumps each day, every day.
NOU
Da, dintotdeauna.
Nu sunt un om excesiv de ordonat, dar totuși trag o linie peste care nu trec: îmi fac patul în fiecare dimineață, întotdeauna strâng tacâmurile și farfuriile în care am mâncat, și nu las farfurii, pahare sau tacâmuri în chiuveta din bucătărie.
Ultima chestie este fiindcă în studenție am venit odată beat și m-am pișat peste ele, în chiuvetă.
NOU
Sunt la hotel acuma, am ieșit la o țigară. După ce bruneta se ridică din pat, am să fac patul chit că plecăm azi mai departe.
N o să zică nici o cameristă unguroaică de faptul că a venit un român care nu știe să facă patul.
Nici ălea din Slovacia n au să zică…nici ălea din Cehia… și așa mai departe. Întotdeauna fac patul cu excepția zilelor când n am chef iar ultima zi când n am avut chef….nu știu când a fost.
NOU
În sfârșit un articol care pune punctul pe “i”, mai ales de la jumătate încolo.