Contul meu
Nu mă plâng ca au făcut chifla, la Ikea, cât degetul meu mic. Aia e, mai puțina pâine, mai multă sănătate.
Ma gandeam, totuși, ca ar trebui sa se reflecte in prețul produsului.
Nu? NU??
Shrinkflation, doamnelor. Si domnilor.
Pe scurt
Nu mă plâng ca au făcut chifla, la Ikea, cât degetul meu mic. Aia e, mai puțina pâine, mai multă sănătate.
Ma gandeam, totuși, ca ar trebui sa se reflecte in prețul produsului.
Nu? NU??
NOU
Degetul tău mic e mare
NOU
Si totusi, dam vina pe chifla…
NOU
Poate ți-a mai crescut ție degetul!:)))))))))))
NOU
In (prea) lunga-mi viata cred c-am fost o singura data la Ikea (max 2, nu-s sigur).
Ce-i sigur e ca n-am mancat acolo. Chiar asa de gourmand/gourmet sa fie chifla aia?
NOU
In ’95 am mâncat primul meu BigMac. Ce mâncat ….lins cutia, minim. Şi acum ţin minte gustul. Şi da, cine nu a trăit copilarie, adolescenţă şi tinereţe în neguri nu are cum sa ştie. Nu are.
E, ceea ce ma uimeste în prezent este negarea. Şi memoria. Memoria aia scurta a românilor, şi, poate nu mumai a lor, poate este la modul general. Ma frend, ce ţi-ai luat ? Big Mec. Bai frati-miu, asta e … orice, dar nu BIG mac. Ba da, uite cutia, uite înca doi în punga. Big Mac. Aşa e bigmecul. NU a fost niciodata altfel. NU a fost mai mare. Uite pe internet, pe telefon, zice ca nu.
Cine îşi mai aduce aminte cât de MARI erau bigmecii ? Sau sunt eu senil ?
NOU
Pt vremurile acelea erau mari, pt generațiile actuale sunt mici
NOU
Când am auzit prima oara povestea cu quarterpounderul si 1/3 pound burger, am zis că nație mai proasta și mai tarușa decat americanul, rar găsești!
După, am intrat într-un mc autohton și am mâncat mizeria aia uscata, insipidă, cauciucata… Și îmi aminteam că, pe vremea mea, castraveciorii aia era zemoși și criminali, sosul ăla cu orez și cheamă era într-un fel, și carnea, deși nu se compara cu o carne de burgeri artizanali, era zemoasa și avea și ceva gust!
Chestiile de mai sus lipsesc cu desăvârșire dar, cu toate astea, nu pot sa nu observ că facem coada la mc. Desi e de kkt mâncarea! Dpmdv i-am întrecut pe americani la prostie…
NOU
După o vârstă vine și asta, ce să-i facem… 🙂
Nu mai e BigMac ce era…
NOU
Aprob pozitiv, n-are cum sa mai fie big dup-o anumita varsta.
NOU
Nu ziceai că ai diabet? Cum de mănânci așa ceva?
NOU
Nu ziceai ca ai treabă și noi te reținem..?
Hai, de pofta dialogului, să ne imaginăm 3 scenarii cu această fotografie! Si poate data viitoare comentăm amândoi la subiect 🙂
Încep eu:
– mănâncă un membru al familiei
-mănâncă cățelul
– ăla nu e degetul mic
– aia nu e pâine, e cozonac
Și până la urmă, dacă mesteci de 30 de ori, îți mai și rămâne din chiflă. E mai mică, dar poate mai concentrată
NOU
E deget în poza, cin’ sa fie, cin’ sa fie?
NOU
Iar se trezesc p-aici pizde și pizji nutriți exclusiv cu produse plămădite cu strășnicie și migală, din dragostea pământului.
NOU
Voiam să îți răspund ca cu toții mâncăm covrigi și crenvurști, mai discret sau nu. Doar ca, din păcate, e o chestie de educație: cunosc oameni care nu mănâncă fast food. Pur și simplu. Oamenii ăia nu au fost educați de o familie românească, ca a mea. Drept concluzie, mi s-a întipărit pe frunte foamea din gât.
NOU
Hai boss, nici eu nu mananc fast food, covrigi nici atat. Da, am mancat pana in 96, d’atunci fara: faina, zahar, paste, prajeala. Nu am fost educata de martieni, pot spune ca m’am autoeducat.