Cum să fii Labiș în doar 2 pași simpli

O să fie ceva de genul:

ZIUA 1:

– Dragi prieteni, eu și cu Vasilică o să dormim astăzi pe unde apucăm, prin parcuri, pe sub poduri, prin scări de bloc, etc. Oriunde viața ne va purta, și indiferent ce ne va aștepta în această lume nemiloasă, nu-l voi lăsa în nici un chip pe tovarășul meu de suferință, Vasilică!
– A, ia uitați, o scară de bloc cu ușa deschisă. Oare cine o fi lăsat-o deschisă? Haideți să vedem dacă găsim un loc unde să dormim! Poate jos, unde sunt boxele.
– Wow, ia uite o boxă cu ușa deschisă! Oare cine o fi lăsat-o deschisă? O să dormim aici.
– Vai ce păcat, este o singură zdreanță pe jos. Sunt un suflet mare, așa că i-o las lui Vasilică. Ce-ai zis, Vasilică? Că ai tu alte zdrențe și pentru mine? Incredibil, dragi prieteni, ce suflet frumos este Vasilică, cum este el dispus, din puținul lui, să împartă cu mine! Nu, nu, mulțumesc, n-aș putea să accept, învelește-te tu cu ele, că e frig. Eu o să dorm direct pe jos. Noapte bună, Vasilică!
– Înainte să adorm, mă duc să văd dacă nu cumva o fi și vreun apartament cu ușa deschisă în blocul ăsta.
– Pfai, ce minune! Am găsit pe scări un plic pe care scria “Donație pentru cine-l găsește” și înăuntru erau 5000 ron, și la etajul 3 am găsit un apartament cu ușa deschisă, nu e nimeni înăuntru, cu frigiderul plin și, să vezi miracol, un abonament la Netflix pe numele meu. Ce păcat că Vasilică a adormit, mi-e milă să-l trezesc. Asta e. Mă duc să mănânc o pizza pe undeva, după aia trec pe la un club să beau ceva. Somn ușor în boxă, Vasilică, ne vedem mâine dimineață.

ZIUA 2:

– Dragi prieteni, este incredibil ce s-a întâmplat, cât de oropsite pot fi aceste suflete ale străzii ca Vasilică (și ca mine)! Îmi plânge sufletul în mine! Sunt cutremurat! Dumnezeule, în ce lume ne-ai hărăzit să trăim?!
Azi dimineață, în timp ce îmi beam cafeaua în apartamentul ăsta nou care nu știu cui aparține și băgam un Elden Ring pe calculator, am auzit urlete din fața blocului! Când am ieșit pe balcon, ce să vezi: era Vasilică, zbierând din toți rărunchii, în timp ce își lua pulane peste bot de la doi polițiști care tocmai ce îl scoseseră din boxă, după ce i-a chemat femeia de serviciu că l-a auzit sforăind!
Ca un suflet altruist ce mă aflu, cu disperare și nețărmurită angoasă am urlat la ei de pe balcon “Lăsați mă boschetaru-n pace!! Voi, suflete murdare!!” și am fugit jos într-o suflare, aproape că am vărsat și cafeaua, și le-am explicat, printre lacrimi și sughițuri, că ăsta-i boschetaru’ meu, că nu știu cum a scăpat din casă și s-a dus să doarmă în boxă, că așa îi e obiceiul, chestii, de-abia l-am luat și îi mai sălbatic el ashea, până îl obișnuiesc în casă mai durează, știți cum e, da’ le promit să fiu mai atent.
L-am băgat înapoi în boxă și când m-am întors în apartament am văzut că nici nu pusesem pauză la joc și m-a omorât un Troll Knight, acuma tre’ să iau nivelul de la început futuți morții mătii Vasilică cu sforăitul tău!!! Este greu să ai grijă de un boschetar!!! E adevărat ce se spune, că sunt irecuperabili, și că în cazul a 95% dintre ei boschetăreala e o alegere a lor! Îl cunosc pe Vasilică de mai puțin de 24 de ore și deja am avut de-a face cu Poliția și am pierdut și una Legendary Greatsword în Elden Ring, Vasilică ‘r-eai a dreacu de sărăkie!!!

ZIUA 3:

– Dragi prieteni, este incredibil ce s-a întâmplat!
Nu, nu l-a luat iar Poliția pe Vasilică, că l-am închis în boxă și i-am dat 30 ron femeii de serviciu ca să-și vadă dreacu’ de treaba ei. Dar azi dimineață, în timp ce îmi beam cafeaua în apartamentul ăsta care nu știu cui aparține și căutam din nou Legendary Greatsword-ul ăla în Elden Ring futuți paștele mătii Vasilică, a sunat telefonul fix.
Și n-o să credeți cine era! Era chiar proprietarul apartamentului!!
A fost foarte încântat să audă că, deși el este plecat și n-ar trebui să fie nimeni acasă, la telefon a răspuns un necunoscut cu o voce atât de liniștitoare și demnă de încredere! A fost atât de încântat încât mi-a spus că, de vreme ce el o să fie plecat de acasă pentru următorii 10 ani, ar fi recunoscător dacă eu aș fi dispus să am grijă de apartament până la întoarcerea lui, și că mă va angaja pentru asta, cu contract full-time, 1200 euro pe lună, și pot să stau și în apartament gratis!
Așadar, iată, dragi prieteni, este posibil: de la a dormi pe stradă am ajuns la a avea un acoperiș deasupra capului, un loc cu toate facilitățile și utilitățile unui om normal, un loc de muncă plătit decent și un nou început! Și mi-a luat doar 3 zile, nu 30!!! Ați văzut??
#importantesavrei #depindedoardetine #numaifitisaraki

Gata, acuma în sfârșit pot să mă duc să-l trimit și pe “prietenul, colegul, amicul” Vasilică “într-o direcție mult mult mai buna”! Dacă eu am putut în 3 zile, să poată și el, că doar am zis eu că ăștia din cauza lor sunt așa cum sunt, gâtu mătii de neadaptat Vasilică, să vii acuma să-mi găsești Great Longsword-ul pe care l-am pierdut din cauza ta, ‘re-ai a dreacu’ de nevoie!

proiectul de oras al clujului este cu cat creste pretul la cloaca/zi.
ca exista oameni fara adapost si ca metroul nu se mai face sunt doar doua din motivele intemeiate.