Am pus, ieri și pe facebook filmul cu Șoșoacă făcând de kkt românia în Parlamentul European. Le pun acolo ca backup suport, în caz că se pierde filmarea, în general. Băi copii, nu ați văzut așa ceva, tălică, mamaie ce e acolo, ce comentarii, ce oameni. Și textul era ăsta, am zis eu, destul de glumeț.

Pe lângă fauna de idioți normală, care ori mă înjură că o susțin pe Șoșo, ori mă înjură că nu o susțin pe Șoșo, apare și câte o proastă de asta, care are, literal, diplomă. Vă dați seama că femeia asta se numește psiholog, da? Și tratează oameni cu căpuțul. Ea fiind atât de proastă încât trebuie să numere între respirații, să nu își piardă ritmul.

Întotdeauna am zis că trebuie să încerc să văd/scriu și despre lucrurile bune, despre lucrurile frumoase (nu mai pot scrie oameni frumoși, că au distrus femeile din marketing expresia), dar pur și simplu nu mai reușesc să văd nimic frumos în afara bulei mele. Și sunt din ce în ce mai tentat să mă retrag în ea, să îmi iau niște oi și să le pasc pe un vârf de deal, în așteptarea inevitabilei bombe nucleare.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.