Scris de Remus Ilieș

Și peste câtă ură poți să treci atunci când cineva îți smulge din mâini cel mai frumos job pe care l-ai avut?

Jobul meu preferat mi-a picat în mână când aveam doar 20 de ani. Eram încă student falit la filosofie, și printr-o serie de coincidențe, am ajuns să stau la bar alături de oameni care urmau să-mi schimbe, dacă nu viața, măcar tinerețea. Nu voi sta acum să depanez amintiri din epoca de glorie, dar trebuie să subliniez câteva lucruri. Deși concurența noastră din acea vreme mătura pe jos cu noi când vine vorba de tipar, calitatea hârtiei, a pozelor și așa mai departe, noi vindeam tirajele fără efort. Eram citiți. Foloseam o tipografie antică care făcea ca multe din pagini să fie ilizibile cu ochiul liber. Calitatea hârtiei rivaliza cur-papir-ul vremii, și cu toate astea, nu am dus lipsă de cititori. Nici măcar reclamele erotice la linia fierbinte nu ne-a doborât. Și nici măcar multele momente românești de genul “Azi nu se dau salarii. Mai întârzie” nu a smuls pământul de sub noi.

Mai mult, site-ul nostru era doar un forum, presărat cu bannere de spam și content 18+. Deja din anii 2000 era clar că online-ul va fi la putere, dar gândirea mioapă a unui patron format în angrenajele comerțului din perioada comunistă nu a apucat să facă schimbările și investițiile necesare pentru trecerea în online. Așa că, a închis șandramaua iar noi am luat-o pe unde-am apucat.

15 ani mai târziu, înarmat cu nostalgie și ură față de acea perioadă, am decis să mă întorc și să rectific niște lucruri care mi-au stat pe cap atât amar de timp. Momentul a coincis cu nașterea fiicei mele, deci probabil nu e nici o coincidență. Domeniul a ajuns pe mâna speculanților/bișnițarilor, ceea ce era
“insult to injury”. L-am cumpărat instant și am vrut să-l parchez pentru zile negre. Nu mică mi-a fost mirarea ca atunci când l-am contactat pe Cipri, redactorul șef (de atunci și de acum) a fost de acord să pornească la o nouă aventură cu mine. Am adunat echipa de bază și am pornit la drum. Vom scrie în continuare, deși cititorii noștri acum sunt la vârsta mijlocie (sau chiar trecuți în Lumea Celor Drepți).

Am ținut neapărat să avem un site care se încarcă repede, fără bannere, fără scam-uri, fără butoane de social media. Cochetam cu ideea să redeschid și forumul. Dar e destul de grea munca de a face junii să citească, nu mai are rost să îi convingi să folosească o formă primitivă de social-media. Ceea ce ține loc forumului este un server de Discord, ascuns în spatele unei pagini de Patreon, complet opțională pentru conținutul de bază.

Spor la citit!

Cu niscaiva considerațiune,
Redacția online PC Games

PS: Am fost printre primii care foloseam româna veche (cu tact) în textele scrise. Fast-forward 15-20 de ani și toate țoapele de marketing te îndeamnă să mananci o ciorba in tihna.
Regressa ad uterum, ba!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.