Contul meu
Practic, nu îmi aduc aminte ca, vreodată, să fi făcut lecții cu maică-mea și să nu fi luat bătaie. Sau să fi avut pagini rupte din caiet pentru că, vezi doamne, scriam urât sau neîngrijit. Pentru că da, ADHD-ul meu mă făcea să scriu anumit neîngrijit, pentru că nu scriu urât, ca să mi se introducă frumusețea în cap prin bătaie.
Din păcate, ajuns acum, la vârsta maturității depline, nu-s în stare să fac lecții cu fii-mea aia mică, pentru că mă enervez și dacă respiră greșit. Deh, antrenamentul copilăriei.
Morala ar fi să nu vă mai bateți copiii, când sunt mici, pentru că îi stricați de cap definitiv.
NOU
Am umplut caiete intregi cu Luceafarul si alte poezii si texte lungi din cauza ca scriam urat. Plot twist, tot urat scriu
NOU
Ești medic?
NOU
Nu, dar mi se mai spune “doctore”
NOU
Nu am umplut caiete prea multe dar, da, profesoara de romana m-a sacait sa imi corectez scrisul urat, motivandu-mi ca voi fi depunctata la examene. La caligrafie, cu sotul ei invatator, aveam singurele medii de 9 din clas 1-a 2-a sau cand mai exista ca disciplina.
Mi l-am corectat singura, prin clasa a 7-a, luandu-mi modele de pe la surori sau cunostinte mai mari, al caror scris imi placea. A iesit bine, si azi primesc complimente pt el, doar unii colegi se plang ca nu ar fi chiar lizibil…
Acestor doi oameni, in afara de parintii mei, le-as face statuie si nu ma pot mangaia ca nu le-am aratat recunostinta mea asa cum ar fi meritat-o. Daca nimeream la clasa unuia din ceilalti invatatori, specializat in “castane”, probabil ca nu as fi promovat ciclul primar!!
NOU
Pe mine ma ia groaza cand vad ca ti-a taiat si din degete.
NOU
da ca i-a facut transplant de mana stanga, cine stie a cui, la mana dreapta nu te ingrozeste?!
NOU
3 mere + 2 mere = 50 mere, scris și urât,m,ar fi enervat și pe mine.
NOU
Clasa a 7 a … trebuia să tocesc la limba română conjugarea verbului a fi la toate timpurile…cum îmi plăcea să amân am lăsat pe seară teama asta de făcut.. mama era profesoară și probabil avusese o zi grea.. Concluzia acelei seri : nici astăzi nu știu timpurile gramaticale și unul dintre putinele lucruri care le țin minte este foaia plina de lacrimi, sânge – ( mi – a spart nasul și buza in bătaie)- și muci pe care erau scrise conjugările. Astăzi când mama are 72 de ani mi e greu sa o respect și să rămân calm când mă enervează cu limitele ei dar și manipulări și comoditate…Nu v oi putea avea vreodată copiii.. probabil as fi un dement incontrolabil și mai primitiv decât mama și bunica și nu îmi doresc că copiii mei să trebuiască să treacă prin iadul meu că s – a numit acasă, grădinița, școală , liceu și poate chiar viața până la un punct… it’ s cringey and giving a heartache to Say all this outloud…Arhi, Simt cu tine și respect pentru răbdare și efort.. You are far more better than your family history.. Mulțumesc că faci acest exercițiu de vindecare psihologică posibil
NOU
Salutare, cum te descurci cu ADHD? Iei vreun tratament? Ai vreo recomandare?
Eu cu siguranță am, toată viața am tras de mine dublu sau triplu față de ceilalți, dar acum nu mai merge. Termin rezidențiatul și am examen de specialitate și efectiv învăț în gol. Tratament slabe șanse, mi-au spus COLEGI MEDICI ca nu pot să am ADHD dacă am ajuns până aici, sau ca “toți au acum ADHD de când cu TIKTOK”.
Nu am TikTok.
NOU
iau concerta, dar nu tot timpul, pentru ca da dependenta. in general atunci cand am momemte in care e necesara concentrarea de lunga durata. in rest, multa cafea si vointa
NOU
Interesant. Cand era articolul despre ADHD m-am abtinut sa scriu, psihiatra a folosit exact cuvintele pe care le zici tu acum. Mai mult, “e la moda sa ai ADHD azi” si “cu ADHD te nasti, nu il dezvolti cand esti adult”. Nu imi aduc aminte sa fi avut probleme de concentrare in copilarie, dar acum am absolut toate simptomele pe care le-a descris Arhi. Mai spunea cineva ca depresia si anxietatea sunt surorile ADHD, poate din cauza asta.
NOU
e usor sa te autodiagnostichezi ca ai ADHD. ptr ca testele pot fi pacalite, fara sa vrei. raspunzi ce crezi tu ca se potriveste mai bine, incerci sa te salvezi, sa scapi mai usor si mai repede. de asta un psihiatru este necesar, un om cu experienta, un om care te poate analiza, care discuta si cu familia ta, sotie, mama, cine iti este mai apropiat. ADHD nu este doar despre probleme de concentrare, e un intreg ecosistem.
NOU
În copilărie scriam frumos. Teme nu făceau părinții cu noi, eventual ni le verificau. Pagini rupte din caiet am avut la școală, de doamna învățătoare care spre sfârșitul carierei era și cu răbdarea tot spre sfârșit.
Defecțiunile mele la cap nu-s de la bătăile copilariei, am renunțat să mai identific cauze.
NOU
Dupa un avc ischemic in copilarie am primit multi ani piracetam (9-15). Am super performat la scoala in perioada aceea. Dupa ce neurologull meu pediatrul a iesit la pensie, cel nou nu mi l-a scos din schema. La sf anilor 80 inceputul anilor 90 se prescria pentru circulația cerebrala. Și asta am știut mereu despre piracetam. In ultimii ani ma lupt rau cu lipsa de focus și cautand soluții am aflat la ce e bun. Ma bate un gând sa întreb medicul de familie dacă mi-l poate prescrie din nou. Și mi-as face un test ADHD, deși simptomele pot fi doar un efect al vârstei la mine.
NOU
Ce ma bucur ca ai pus intrebarea aceasta Florin. Dupa anumite chestii observate acasa dar si la scoala, consilierul scolar mi-a sugerat sa merg la o evaluare mai complexa atat psihologica cat si psihiatrica. In urma acelei evaluari cica i-a iesit ca ar avea un ADHD mai moderat (nu sever). Insa in urma raportului nu sunt foarte lamurita, a testat doar functiile executive cand el manifesta si opozitionism la scoala. Saptamana viitoare ma mai duc din nou sa cer o parere, pentru ca tare repede i-a recomandat medicul psihiatric Atomoxetina. Am zis ca dupa evaluare a 2-a o sa iau o decizie in acest sens, poate l-ar ajuta si la scoala mai bine.
NOU
Asperger (o forma de autism pe romaneste) aici – ziceai ultima data ca apare la drug test, ai rezolvat cumva problema (adica sa poti conduce) ? Ca pe mine ma dispera asta cand sunt sub tratament.
NOU
merg pe cont propriu, che sera, sera
NOU
Si eu am pățit-o pe asta exact ca si Cetin. Corect ar fi ca atunci cand se fac lectii si teme sa se lase greselile ca sa se vada o evoluție, prin greseli omul invata, daca i se insufla de mic ca nu are voie sa greșească nu va invata nimic niciodată.
NOU
Pe mine obisnuiau sa ma dea cu capul de birou pana imi dadea sangele, ca nu eram “in stare” sa citesc toate silabele. Palme peste fata, cureaua si rigla de lemn, in functie de dispozitia capului de familie, mi se repeta ca pe tatal-nostru ca ceilalti copii “au 2 capete” si eu voi ajunge maturatoare. Fast-forward, fac eforturi mari sa incerc sa le explic copiilor cu cat mai mult calm. Momentan reusesc, dar uneori imi vine sa urlu pe interior. Unul din copiii mei are ADHD si un OCD mai atipic, e nevoie de multa rabdare. Si uneori simt ca nu mai pot. E o lupta.
NOU
Si eu am amintri cum imi faceam temele doar cu palme dupa cap de la tatal meu si aproape de fiecare data plans. Nu-l judec, atat a putut. Acum insa nu pot sub nicio forma sa ma ocup eu de teme cu copiii, ma bucur sa sotia are mai multa rabdare decat mine. Unul dintre copii tot asa, are ADHD si OCD. Asa ca stiu cum e. Nu stiu daca te ajuta, dar nu sunteti singuri.
NOU
Care ar fi șansele…
NOU
Si acum cu ce te ocupi?
NOU
i.imgur.com/m578MjB.mp4
NOU
La mine pedespele erau in functiile de notele de la scoala daca luam sub 7 ori nu mai primeam bani de buzunar, ori nu ma mai lasau sa merg in excursia x…. … Mi se par mai rele pedepsele astea. De batut nu m-au batut niciodata, cel mult vreo urecheala zdravana dupa prostii care imi puneau viata in pericol.
NOU
asta is io. self motivation 0
NOU
Ce copilarie frumoasa ati avut, parintii chiar aveau timp sa stea cu voi la lectii. Plm, pe mine maxim aveau timp sa ma intrebe daca le-am facut.
NOU
Am citit comentariul lasat de Deea mai sus si apoi pe al tau.
NOU
Ai mei uneori nu stiau in ce clasa sunt, ce sa ma intrebe de teme. Nu, nu glumesc. Eu imi doream extrem de mult sa faca teme cu mine, sa ma asculte, dar n-a fost cine.
NOU
Partea bună e că ați crescut bogați.
NOU
Scoala ca pe vremea noastra nu se mai face.
Asa este: invatatorii nu mai bat elevii cu aratatorul la palma, profii de mate nu mai bat la palma cu cantul riglei de lemn, iar profii de fizica nu mai lovesc cu palma peste ureche de nu mai auzeai 5 minute. Macar acasa nu mi-o luam (dar probabil mi-as fi luat-o daca ma plangeam de profi, caci clar era vina mea)
Suntem o generatie defecta, dar incercam macar copii nostrii sa creasca mai normali.
NOU
Zilele trecute citeam un studiu care spunea ca generatie 45-60 e cea mai defecta. Interesant e ca mai toti comentatorii de la articolul stiintific respectiv dadeau dreptate studiului, cu toate ca se incadrau in intervalul asta.
NOU
Ma ingrozesc de fiecare data cand citesc asa ceva!!
Sa fie un miracol parintii mei, tata cu 4 clase si o profesionala pe repede-nainte, mama nescolarizata complet, care ne-au crescut, pe mine si pe ceilalti 4 frati ai mei fara bataie si fara injuraturi/imprecatii de nici un fel?!
Si, totusi, toti premianti in scoala generala, din pacate cu studii nu prea de lunga durata-profesionala, ei, postliceala eu, ca fiind ultima si neavand presiunea altor copii in urma mea?!
NOU
Asa a fost la.majoritatea maxim o urecheala dupa vreo prostie care se putea lasa urat (gen spart geamul cu capul intr-o bataie cu sora-mea),generalizarile sunt o mare prostie, pt ca unii au avut parinti mai duri nu inseamna ca toti parintii au fost asa.
NOU
@Constantin Pe mine nu m-au bătut și am fost super independent și stăpân pe deciziile mele. Pe fratele meu, mai mare cu 11 ani ca mine, l-a spart tata cu bătaia până la 18 ani, noroc cu mama ca îl mai salva.
NOU
Ce sa zic, in contextul dat ma bucur maxim ca nu m-au ajutat ai mei la teme aproape niciodata
La mine, pentru ca eram premiant in generala, a fost doar pe baza de motivationale fine:
Cat ai luat la lucrare? 10? Si cine din clasa a mai luat 10? A, inseamna ca v-a dat prea simplu. Nu se mai face carte ca lumea.
Cat ai luat la lucrare? 9? Si cine din clasa a luat 10? Pai ala cum a putut, e mai destept ca tine? Tu de ce n-ai fost in stare sa iei 10?
Cat ai luat la olimpiada? 8? Vai de capul tau, pune mana pe carte, n-o sa intri la liceu, o sa ajungi la maturat strazi
NOU
Aidoma. Tocmai de aia am decis să ratez absolut tot ceea ce credeau ceilalți că pot să fiu. Cum spunea Marin Moraru, mi-am dorit o viață anostă. Oricum este periculos să fii ceva în ziua de azi.
NOU
a mine a fost mai simplu
ai luat 5?
am luat 6
oooo academiciana ajungi
NOU
@daniela, parca te stiu de undeva, nu cumva ai fost coautoare la cartea aia despre polimeri?
NOU
Chiar nu inteleg de unde este aceasta obsesie cu scrisul “frumos”…
NOU
Probabil de la “caietul este oglinda elevului”.
NOU
Caietele lui Cetin erau cat Pagini Aurii de groase.
NOU
@Diana: si totusi… n-am ramas niciodata repetent…
NOU
In era calculatoarelor da, poate nu mai conteaza cum scrii tu sau altii.
Dar sa zicem ca pe vremuri comunicarea se facea prin scris (scrisori, mesaje, notite, etc)… ce folos sa le scrii daca nu intelege nimeni ?
La fel, cand scriai de pe tabla in caiet, trebuia sa intelegi a doua zi ceea ce ai scris, ca sa ai de unde invata, nu ?
NOU
Și eu mâncăm bătaie la teme, mai primeam și scuipați. Am avut și dislexie și vai câte capete date de masa mi-am luat, patam caietul cu sânge. Groaznic era. Acuma eu am luat exemplu de asa nu și, spre surprinderea mamei mele (care doar asista la batai) sunt foarte calma cu ai mei și nu vad ajutorul la teme ca o corvoada, bine nici plăcere nu e. O iau ca pe ceva cu care îmi pot ajuta copiii și academic dar și pe partea emoțională. Uneori ma frustrez și eu ca sunt om, dar pana acuma nu am avut niciodată reflexul sa urlu la ei sau sa ii lovesc ca nu pricep una sau alta. Avem noroc și cu 2 invatatoare faine din toate punctele de vedere, nu așteaptă teme perfecte, dimpotrivă vor sa vadă ce greșeli fac pt a ști unde au nevoie de ajutor.
NOU
Deci nu numai fi-mea face misto de noi cand facem teme cu ea…
NOU
“Unde da mama, creste” anyone?
NOU
Eu am vazut niste filme unde mama atingea si crestea. Mama vitrega, dar orisicum
NOU
auzi mama cucului
rectific
auzi mama cucu lui
NOU
Cand eram mica nu imi dadeam seama cat noroc am avut ca ai nostri nu faceau din astea. Cu mintea de adult imi aduc aminte de prietenii de familie care faceau teme cu cureaua si ma ingrozesc. Iar de cand a aparut asta mica, efectiv nu inteleg cum as putea sa ridic mana la ea.
NOU
Unde s-a ajuns, acum ne trebuie un motiv ca sa ne batem copii!
NOU
iii
NOU
Mi-am reamintit blocajul dat de ‘daca raspund gresit am pus-o’, care ma facea sa raspund gresit. Si dupa, vria in care intram cu fiecare palma primita pentru ca am raspuns greait
NOU
e o metoda tampita si ineficienta si aplicata de multi parinti din pacate. ideea e sa ii dai palme random copilului si atunci teama nu mai e legata de raspunsul gresit
NOU
În copilărie scriam frumos. Teme nu făceau părinții cu noi, eventual ni le verificau. Pagini rupte din caiet am avut la școală, de doamna învățătoare care spre sfârșitul carierei era și cu răbdarea tot spre sfârșit.
Defecțiunile mele la cap nu-s de la bătăile copilariei, am renunțat să mai identific cauze.
NOU
La 14 ani am plecat la internat singura, ai mei nu au fost niciodata sa vada cum stau. Mi-as fi dorit sa fiu cocolosita, trebuia sa ma descurc singura. Mai aveam surorile mai mari de unde mai pica o haina, un banut de la cumnati. Atunci mi se parea ca sunt cea mai amarata, complexata cumplit, la un liceu bunicel fiind, doar eu si inca un baiat de la tara in clasa…deci probleme la caput pot aparea de oriunde, ai mei avand o educatie foarte sobra, automat eram si umpic mai singura…
Iar copilaria cu parinti decenti, cumpatati, fara violenta fizica, doar cu buna-cuviinta impusa la modul tacit, m-au facut sa am o toleranta mica la orice nota ireverentioasa in limbajul celor care mi se adreseaza…
NOU
E boală grea dar parcă tot mai bune sunt niște medicamente de ADHD 🙂
NOU
Eu mi-am făcut mai tot timpul singur temele, cred că doar la caligrafie într-a doua mi-a dat maică-mea cu caietul în cap și m-a pus să copiez într-un alt caiet orice, numai să scriu frumos. Am ales o zicală din Mitrea Cocor („Cacă lupe ce-ai mâncat”) și am scris-o de enșpe mii de ori, ba cu punct, ba cu semnul întrebării, ba cu semnul exclamării, ba combinate. Mi-am mai luat un caiet în cap. Printr-a șaptea l-a semirăpit maică-mea pe văru-meu și l-a adus la noi în Moldova să facă carte ca lumea, nu ca în Oltenia mumă. Cred că a stat într-o duminică câteva ore bune cu el în bucătărie să învețe oxizii. Eu citeam Musashi în sufragerie (terminasem Shogun-ul dintr-a patra, așteptam să iasă serialul ăla mișto cu Hiroyuki Sanada). Mai răzbăteau până la mine niscaiva țipete și bufnituri (nu dădea în el, dădea în masă, de nervi). A ieșit ăla roșu ca racul, dar tot nu învățase oxizii. După încă un trimestru l-a trimis înapoi la mă-sa. E bine acum, a ajuns căpitan artilerist semialcoolic, se pare totuși că are niște copii ok, i-am stalkărit pe FB.
NOU
La vârsta gimnaziului, mi-a plăcut mai mult „Musashi” decât „Shogun”. Îmi amintesc și acum ediția, 4 volume, coperti albe, eroul desenat cumva în creion.
NOU
sunt in pat, m am sculat dar ma culc la loc, mai dorm, tre sa ma odihnesc.
NOU
youtube.com/shorts/EHFS1ZCPybQ?si=mC-L3Dp26Sz7o4eL
NOU
Foarte potrivit cu articolul :
vm.tiktok.com/ZGeHu247R/
NOU
bro, am simtit niste caldura in ochi, versurile alea sunt fix 100% fmmv
NOU
Nu ca am o obsesie cu scrisul frumos dar daca nu scrie frumos nu i se intelege absolut deloc scrisul la fiul meu cel mare. Am vazut ca la anumite teste la romana ii taie doamna invatatoare acolo unde e complet neinteligibil. Si o inteleg, ca nici eu nu inteleg anumite propozitii scrise de el. Si faza e ca urmeaza si testele nationale (a 2-a e) si nu stiu ce o sa se inteleaga si acolo.
Anyway’s, de fiecare data cand fac teme acasa cu fiu’ meu (e la program prelungit dar cateodata nu face la scoala si ii ramane acasa) simt cum imi creste tensiunea maxim. Nu e interesat absolut deloc de scoala, de teme, de nimic si orice tema ajunge la final sa o facem cu strigate. Imi vine sa iau un distonocalm, un cui si un shot de tequila inainte sa incep cu el temele. Ma gandesc sa ii caut o invatatoare pensionata pe vara sa faca cu el ca asa o sa fac cu capul…
NOU
Profit de ocazie, să-i laud semi-anonim pe ai mei.
Chiar zilele astea mă gândeam că deși ei au fost educați cu palme, rigle și curele, nu m-au bătut niciodată, deși țin minte că i-am enervat maxim la teme. Luați în calcul că am copilărit în anii 90/2000, tranziție, sărăcie, stres maxim pe adulți și zero influenceri mămiki și tătiki care să te învețe că dacă nu-i sufli în cur copilului l-ai distrus psihic pe viață.
Nu că nu ne-am certat de la adolescență încolo, se știe că părinții nu știu nimic!
Mi-a luat vreo 20 de ani să înțeleg cât de mișto au fost părinții mei cu mine, luând în calcul cât de grea a fost viața lor.
Aproape încep să cred că Oscar Wilde avea dreptate.
NOU
“MAMA, AI 3 SEGMENTE, MAI ADAUGI 2… CATE SEGMENTE SUNT IN TOTAL?”(aveam si desenate nenorocitele de segmente). “4 Mami”. Si venea sfanta palma… Nu eram cu mintea acolo…De fapt nu imi amintesc multe pana la clasa a 6-a… Nu imi amintesc nici prima zi de scoala…Imi aduc aminte in schimb de teme si batai. Si ca nu aveam voie sa vin cu nota mai mica de 7 acasa.
Banuiesc ca era ADHD..deh…si fiul meu trebuia sa mosteneasca pe cineva….
E groaznic la teme cu el, scrie urat, repezit, nu se incadreaza in spatii. Cu greu ma abtin sa nu bubui, iar el greu sa abtine sa nu isi bage picioarele in ele teme si in ea scoala. Face si singur…dar rar si manat de la spate. Daca nu esti acolo poate face 5 exercitii in 5 ore. Daca esti le face in 30 min.”Hai mami, hai continua, heiii…unde esti? Pe ce planeta? Alooo…mai departe!”
Imi tot zice ca de ce trebuie sa fie la 8 la scoala?”Creierul meu mami nu apuca sa se odihneasca…”
Inca nu am ajuns la faza cu “nu mai vreau la scoala”…
Urmeaza certificatul CES pentru clasa a III a, tratament in continuare, un Shadow cand e nevoie si Dumnezeu cu mila!
Psihiatra a zis:” doamna va vad asa fara par alb…pana face 16 ani o sa aveti doar par alb”.
yeeey!
NOU
In Cretacic, am luat treapta a II-a prima pe lista, profil matematica-fizica. La inceputul clasei a XI-a, diriginta, profa de fizica, a intrat in clasa cu o foaie de hartie pe care erau trecute notele de la treapta la fizica pentru toti cei din clasa ei. Eu, cap de afis, sunt invitata la tabla sa rezolv nush ce kkt de problema care se daduse la olimpiada.
Toata vara n-am citit un rand, o formula si acum, in fata clasei, eram pusa sa rezolv mizeria aia de problema. M-am incurcat, evident, iar diriga m-o dat cu capul de tabla. Lovitura a fost cumplita pentru ca am intors capul si bratul ochelarilor s-a lovit de tabla si a impins papucelul pe care se sprijinea rama in nasul meu. Mi-a dat sangele si am inceput sa plang de rusine dar si de durere. Am iesit val-vartej din clasa si am auzit in spatele meu cum diriga le spunea colegilor ca eu am copiat la examen, altfel nu se explica nota mare de la fizica. Maica-mea a innebunit cand a auzit ce mi s-a intamplat, s-o dus la scoala si a facut un scandal monstru. I-a spus dirigintei ca trebuia sa-i spuna ei ca n-am stiut sa rezolv problema si ma batea ea, nu o straina in fata clasei. Din acel moment am refuzat sa mai scot un cuvant la fizica si primeam la oral doar nota 2. Ma scoteam la scris unde luam note ce compensau oralul si reuseam sa nu raman corigenta. La banchetul de sfarsit de clasa a XII-a nu m-am dus…pentru ca diriga. Nu m-a dus la nicio aniversare ulterioara de sfarsit de liceu…pentru ca diriga.
NOU
Am luat grămadă de bătaie în școala primară, dar numai pentru că ignoram complet să-mi fac temele, și când veneau ei seara, frânți după o zi de slujbă, eu nu știam nici măcar ce materii am a doua zi. Nici măcar nu aveam curiozitatea de a citi ORAR-ul frumos scris și colorat de Mama, lipit pe măsuța “de lecții”. (Cam greu să-ți ții nervii, oricât ai fi de adult și ființă rațională…)
Odată ce m-au obișnuit – de frica bătăii – să îmi pregătesc zilnic lecțiile pentru a doua zi, niciodată nu am mai luat o palmă de la ei pentru învățătură, dar m-au deșelat cu bătaia pentru golănii, gen primit 6 la purtare prin clasa a 5-a sau a 6-a. (N-am luat însă bătaie când m-au prins fumând; nici într-a doua, nici într-a cincea și cu atât mai puțin mai târziu.)
Cea mai mare provocare de atunci a fost geometria. Singura relație solidă dintre ai mei și geometrie era că ei erau complet paraleli cu ea; nu înțelegeau teoremele, nu înțelegeau raționamentul rezolvării unei probleme de geometrie, deci nu mă puteau ajuta. O târam de la o zi la alta, mai copiat tema de la un coleg cu tată arhitect, mai copiat la teză de la o colegă cu tată prof de mate, d-alea… Eram prea căpos să accept să iau meditații – bani erau, aproape că mă implorau părinții să îmi aleg la cine să mă duc, fiind mulți meditatori de mate. Până la urmă nu am mai avut încotro, doar voiam să fiu și eu la mate-fizică, așa era o modă atunci în orășelele industrializării socialiste, iar pe vremea aia se dădea examen.
În fine, a fost tortură. Și totuși, cu toți banii aruncați aproape în van, nu m-au pleznit nici în joacă, nu mi-au reproșat nimic… Au avut enorm de multă răbdare.