românii sunt un popor rasist și xenofob, ca orice alt popor est european, cu impurități slavice. Știu, voi nu sunteți așa și nu credeți asta. Nu aveți nimic cu țiganii, dar…și alte iterații.
Orice om care e puțin diferit și a trăit în românia știe asta. Orice bătrân care a fost întrebat de ce nu stă în morții lui acasă când se duc oamenii la muncă și aglomerează autobuzele. Orice gravidă care stă în picioare în tramvai, pentru că domnii de jos i-au adus aminte că i-a plăcut să se fută, acum să sufere. Orice persoană cu handicap care nu are, nu rampă de acces oriunde, ci măcar pantă pentru trotuare, la trecerea de pietoni, o știe. Orice părinte care e întrebat Dar de ce nu mai faceți unul, dacă moare ăsta, o știe. Orice femeie care primește o palmă peste cur pe stradă și lumea privește zâmbitoare, că doar ce mare lucru i-a făcut, o știe. Orice copil bătut până la leșin, pentru că așa e educația corectă, o știe.

Dar divaghez. Orice om cu nume diferit o știe. Eu am început să conștientizez că românii vechi, duri, dar dârji, au o problemă cu mine, când am început școala și au început cu Cum te cheamă pe tine? Amet cum? Dar ce ești tu? Și eu răspundeam român, iar privirea care mi se arunca era așa, cumva ușor dezgustată, da, sigur, român. român român, dar de unde? Sigur, eu îmi pot documenta toți bunicii, străbunicii și strămoșii lor cu minim 300 de ani în urmă, toți localizați în românia, iar majoritatea românilor habar nu au cine le sunt părinții străbunicilor lor, dar asta nu contează, contează că ai un nume ciudat și nu ești român verde.

Tratamentul ăsta m-a însoțit, de-a lungul anilor, toată viața. Școli, locuri de muncă, interviuri la care eram întrebat Dar sigur sunteți român, da? Părinții tot români? Că am avut cazuri, să știți. Ce cazuri, nu știu. Până și pe aici apare, din când în când, câte un brav român care îmi recomandă să mă duc la mine în țară. Care o fi aia.

Rezultatul e că devii, în timp, foarte sensibil la rasism și nedreptate, urăști să îl vezi și să îl aplici, pentru că i-ai fost subiect și nu vrei ca alții să treacă prin asta. Cel puțin în cazul meu și a altor amici pe care îi cunosc, și anume bozgori, boangheni, turci împuțiți sau, de ce nu, țigani. Ne ferim de genul acesta de comportament și, în general, căutăm locuri unde diversitatea este bine primită.

După care apare domnul Metin Cerchez, fost deputat din partea minorității turce. L-am urmărit, în timp, ca politician, pentru că Metin a fost numele fratelui meu vitreg, care a murit la 6 luni. În plus, până să aud de Cetin Rașit, de la ProFM, habar nu aveam că mai există oameni cu numele meu, în românia și, pentru mine era o curiozitate. Voiam să văd ce fac politicienii minorităților pentru cetatea lor. Am văzut. Varujan Vozganian mi-a pus capac.

Domnul Cerchez este într-un delir misticoidal anti evrei de pur și simplu mă sperie. Este incredibil că toate mizeriile astea, analfabete, așa cum sunt ele, vin de la cineva care face parte dintr-o minoritate, care, cu siguranță, a suferit, într-un fel sau altul, în viață, pentru că era din acea minoritate.

Și nu reușesc să înțeleg. Ai 60 de ani. Ai reușit chestii în viață. Ai și bani, ai reușit politic, ai pensie de aia grosolană, știi că, până la moarte, vei fi bine și foarte bine. Ce te mână în perorațiile astea demente? Care e cauza? Care e scopul?

De ce?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.