Pornind de la faptul că Nicu Covaci n-a luat examenul de intrare-n Uniunea Compozitorilor și bla din România.

Comentariile pe subiect sunt între „inimaginabil că se poate întâmpla așa ceva în România anului curent, ptiu, revoltător” și „hahahaha să se ducă la muncă, trădătorul dracului care a fugit în Germania”, adică idioate, ca de obicei.

Cică greii UCPLMR sunt George Natsis, Mircea Drăgan, Moculescu, Ionel Tudor, Andrei Tudor, Viorel Gavrilă și să mă iertați dacă am omis pe cineva, m-am plictisit în timp ce le scriam numele. Ziceți-mi și mie vă rog trei piese de la ăștia de mai sus. Trei de la toți, nu trei de la fiecare.

Nu-i nimic dacă nu puteți, poate nu vă vin pe moment. George Natsis a compus „Micul meu univers”, „Eu și chitara mea”, „Ca o minune e un copil” și multe altele lol. Cu astea trei șlagăre deja poți să faci un turneu de serbări la grupa mijlocie.

Pe caz general, e plin de asociații, uniuni și alte labe în cerc. Invariabil sunt conduse de niște mediocri cu felicitări, că nimeni care e bazat în meseria lui n-are timp de așa ceva. Invariabil se ocupă cu evenimente caritabile la care se strâng sune astronomice, cum ar fi 500 de euro, workshopuri despre nimic și campanii de informare. Luați ca exemplu cam orice asociație de studenți din România, care e mereu acolo pentru studenți, altfel găsesc metode exotice de a nu deranja conducerea și de a aduce pupincurismul pe noi culmi.

Altă constantă în organizațiile astea e că atunci când ești sincer și zici că ideea unuia e cringe, râde lumea, hai să găsim altceva – atunci ești ejectat direct, fiindcă nu-i meriți. Atunci începe concursul de aplauze reciproce din care trebuie să reiasă că totul merge impecabil, era doar un om hain în grup.

Întrebarea e: ați găsit vreodată un motiv să intrați în asociații, uniuni și d-astea? V-a plăcut, ați obținut ceva?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.