S-a făcut postare cu lacrimi și filosofii alese fiindcă un boschetar din Alba Iulia s-a culcat pe stradă și lumea și-a văzut de drum. A dat și Mîndruță share, că nu putea să piardă ocazia de a fi rupt de realitate, dar miezul e aici:

Comentariile romulanilor săritori și buni la suflet sunt o olimpiadă de ipocrizie. Găsesc fascinant cum orice ocazie din asta provoacă un debit de metafore și căcaturi formulate dramatic, în multe cuvinte, despre cum autorul e deosebit și lumea se duce dracului. Bine, nimeni nu se apucă să ajute un boschetar bețiv, e evident că oamenii nu au absolut niciun fel de experiență cu așa ceva.

Hai să facem un sondaj. Ați întrerupt vreodată un scandal cu bătaie, în care unul o smardoia pe una? Dacă nu, vă zic eu cum e. Dacă nu ți-o iei de la agresor, ți-o iei de la victimă. Combo bonus, ți-o iei de la amândoi. Victima va spune poliției că i-ai îndoit multiubitul concubin, poliția va râde te tine îți va oferi un premiu special: o amendă, un dosar penal, ceva să-ți amintească să nu mai fii prost.

Grupul de Telegram știe episoadele cu Șerban, Cerșetor Whisperer. Pentru context, p-acilea pe unde stau avem câte un cerșetor în fața oricărui magazin și sunt uneori atât de ocupat plictisit încât interacționez cu ei. Invariabil sunt români, deja îi întreb direct de unde sunt și cum le merge ziua.

Ionelei de la Spar îi iau pâine și mezeluri, uneori ulei și lapte. De câte ori intru o întreb de ce are nevoie, că nu-i dau niciodată bani. Am stabilit că e din Ploiești și are patru copii. Ulterior a zis că are șase copii și că unul a murit într-un accident. Tot ulterior mi-a zis că o cheamă Laura, copiii rămânând la aceeași versiune. Germană nu știe, nici măcar un cuvânt, nu poate să lucreze pentru că s-a tăiat la deget când a lucrat două săptămâni la o măcelărie.

Pe Tanti Maria de la Billa o dor toate alea, e tot din Ploiești, are cinci copii. Mi-a povestit de stomac, de cap, de picioare, așa că am luat-o și ne-am dus la proxima farmacie să-i cumpăr niște generice. Am întrebat-o pe farmacistă în germană, în timp ce dădeam cu cardul, dacă tanti asta vine des. Mi-a zis că a mai fost de două ori ieri și vine cam o dată la două zile, mereu cu alți fraieri. Ajunși înapoi la Billa, m-a rugat dacă pot să o duc a doua zi la spital CU MAȘINA.

Numitorul comun e că oamenii ăștia sunt alergici la muncă. Orice dar nu muncă. Ori au boli, ori e lumea rea, ori universul lucrează împotriva lor, ideea e că trebuie să le dai din ce în ce mai mult, altfel le mor copiii de foame și e vina ta. Asta aș vrea să afle romulanii miloși, cu frică de Dumnezeu, care salvează oameni comentând pe Facebook.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.