Simțiți cum vi se scoală fiorul patriotic?

Da, da the standard way trebuie să devină să tăiem vreo 3 păduri pt hârtiile cu aprobări de la vreo 35462 de instituții pt studiul de fezabilitate, care să permită demararea proiectului pt a desface un șurub ruginit.
Este visul umed al oricărui om!:)))))))))

@Arhi N-am zis că ar trebui să fie recunoscător, dacă ajutorul a fost așa cum a fost, înțeleg că te cam saturi de așteptat, dar de aici și până să te pui să te plângi public că “ăla până să mă ajute a durat 4 luni”, ca și cum ar fi fost obligat ăla să sară în sus și să vină să te ajute pe tine atunci când comanzi tu, e cale lungă. Trebuie să fii nesimțit. Cineva cu bun simț dacă nu avea nimic bun de spus nu ar fi zis nimic, nici “mulțumesc” nici “futu-te-n cur”, dar sigur nu s-ar fi pus să critice pentru că s-ar fi gândit că, plm, era un ajutor, l-au făcut românii așa cum l-au făcut, asta e acuma.
Nu am o impresie puternică despre ucrainieni pentru că n-am cunoscut prea mulți, dar din puținele chestii ce le-am observat am văzut că au o părere incredibil de bună despre ei și nu-și fac prea multe probleme în a pretinde ajutor ca și cum ajutorul nu ar fi o favoare, ci un drept al lor. La începutul războiului Zelensky și nu numai a ajuns de câteva ori să ceară ajutorul Europei la modul “Da chiar nu sunteți în stare să ne ajutați?”. Mai avea puțin și-i lua la pulă că nu se mișcă mai repede. Impresia generală peste tot era ceva de genul “Plm, morții lor de ruși, ok hai să-i ajutăm pe ucrainieni, da n-ar trebui să pretindă în halul ăsta”. Tot la începutul războiului Mario Draghi al Italiei a spus într-o conferință de presă, în timp ce explica cum merg comunicațiile între Italia și Ucraina, că a încercat să ia legătură cu Zelensky dar acesta nu era disponibil. De menționat că în conferința respectivă s-a văzut clar că Draghi nu a spus asta ca pe un reproș, ci doar explica ce demersuri face Italia pentru comunicarea cu Ucraina și pentru a o ajuta, și a trebuit să motiveze faptul că încă nu avusese o convorbire personală cu Zelensky. Zelensky a auzit treaba asta și a răspuns ceva de genul “Da, uite acuma, stai să pun războiul pe pauză ca să vorbesc cu Draghi”. După aceea a continuat să ceară ajutor de la Italia.
Plm, mie astea mi se par atitudini cam de căcat și moduri cam jegoase de a te comporta, mai ales când ești într-o poziție în care ceri ajutoare peste ajutoare de la alții. Persoanele normale la cap nu fac asta. Din punctul ăsta de vedere, ucrainienii au niște iluzii de grandoare de-a dreptul îngrijorătoare. Nu sunt absolut deloc de partea rușilor, sper să arda de la luxul din Kremlin și până la ultimul gulag din Siberia, încă dinainte de războiul ăsta am urât cu pasiune îndobitocirea sinistră, prostia, aroganța și cruzimea care îi caracterizează pe majoritatea din poporul ăla de reduși mintal, dar nu pot să spun că nu văd cât de îngâmfați sunt și ucrainienii, cum au impresia că li se cuvin toate, și cum nu se pot abține de la a le da ei peste nas aproape tuturor, nu doar românilor.
Plm, cred că mai devreme sau mai târziu or să reușească ucrainienii să îi împingă pe javrele de ruși înapoi peste graniță, la ei acasă, înapoi în pizda lu Mama Rusia. Și sper din tot sufletul să facă asta.
Dar, pe de altă parte, atunci să vezi ce comunicate oficiale or să apară, și ce se va scrie pe twitter și prin toate părțile. Atunci să vezi aroganță și cum or să se pișe pe toată Europa că nu i-a ajutat destul și etc, de o să-ți vina scârbă. Mark my words.

“De obicei, toți fac pe simpaticii atunci când sunt cu bocancul pe ceafă, fața lipită de asfalt și pula înfiptă în cur” – E prima descriere a vieții de pușcăriaș pe care o citesc, scrisă de cineva care a trăit-o.

Dacă era excepția ce confirmă regula era bine, dar și cu autostrăzile spre unguri cam tot povești identice sînt…