Helău, dragii moșului, că de mult nu ne-am mai auzit.
Am văzut că în ultima vreme e plin de cadre didactice pe-aici – lucru foarte frumos, bravo, mai lăsați-o dracului de școală.

Însă în brambureala asta cu crăciunul, cadouri din fondul clasei, adică nu, să nu fie din fondul clasei, să fie nominale, să vadă doamna că i-am dat studiou de make-up plus lănțișor cu sticlă prețioasă din Albania, nu ca amărăștenii ăștia, a venit și anul nou, a început iar școala, de ce-ai luat 4 că noi am dat cadou baban, cum?! nu e profesoară?!… e profesor??? eh, n-are nimica, vine velăntains dei, p’ormă întâi martie, iar cadouri, iubitul mamei ia 4… s-a produs o mare nedreptate – și anume că toate se referă doar la cadouri pentru profesoare de genul feminin.

Eh și în spiritul Domnului Nostru Thanos, al lucrurilor perfect echilibrate și mai ales al egalității dintre fluide am zis să fac eu gestul pentru domnii profesori și să public un mercurial cu cadouri pentru cadrele de gen masculin, bineînțeles, nimic sugestiv, să nu vă simțiți obligați, vă zic doar ce am primit eu, bogdaproste.

Pentru a fi mai ușor de citit de către autorități fac lista cu bulinuțe de prezentare, frumos, să placă la toată lumea. Și ca să scap de explicații la ANAF nu voi menționa ce am refuzat și ce am dus acasă, ok?

  • Un fular Rapid București, purtat.
  • Un set de furculițe de diferite mărimi cu inscripția Hotel Flamingo Eforie Sud pe coadă.
  • O propunere de căsătorie reciproc avantajoasă de la o domniță trecută bine prin bucătărie. Sau invers.
  • O altă propunere de căsătorie, de data asta cu sora mămicii elevului aflată în stadiu diferit de virginitate.
  • O filmare gratuită de nuntă – băi, ăștia sunt vorbiți – de la un domn care gâfâia când a ridicat caietul de teze al copilului.
  • Un cupon de intrare la cazino. Nu era cupon, trebuia să mai plătesc eu vreo 200 de lei peste.
  • Un bilet de tren până la Buzău. Doamna care mi l-a dat a jurat că avea două dar s-a certat cu soțul care-a plecat la Buzău.
  • O pereche de chiloți de damă, culoare verde de la o doamnă doctor. N-am reușit să deslușesc numele de pe felicitare, scris oribil.
  • Un card de sănătate de la bunica unui elev. A zis că n-a putut să scoată bani de pe el, să încerc eu, poate mă pricep mai bine.
  • O sculptură în lemn de prun reprezentând țara noastră despre care autorul mi-a spus că a făcut-o din imaginație și că deocamdată nu prea are valoare (sculptura nu țara)
  • Un aparat de capsat cu agățătoare de prins la chei – probabil pentru ușurarea transportului.
  • O pereche de ciorapi de damă plăsuță. “Domn’ profesor, eu nu mai port așa ceva”.
  • Un borcan de iaurt de capră. “Dacă vă place vă mai aduc. Și dacă recomandați și la alții pot să aduc aici mai multe borcane și le dați dumneavoastră.”
  • O cremă parfumată de damă. Puțin începută.
  • O cremă de ras care nu se găsește în comerț. Nu se găsește pentru că e făcută dintr-o substanță secretă pe care tatăl elevului a descoperit-o.
  • Un kil de cireșe cu mișcători prin ele. Dar mi-a zis doamna că nu l-a mai găsit la tarabă pe ăla care i le-a vândut ca să-i facă reclamație, poate știu eu mai bine la cine să scriu să vină și ăștia să vadă ce se întâmplă prin piețe.
  • Un roman de acțiune și suspans intitulat “Orbul și mitraliera”. Scris de tatăl elevului.
  • O poezie de dragoste scrisă în două cuvinte distincte pe o hârtie igienică.
  • O palmă.
    …
    De cauciuc.
  • Și ca să încheiem apoteotic, un purceluș de lapte care guița atât de tare și de ascuțit de-au crezut celelalte clase că s-a sunat de ieșire.
    “Mi-a fătat scroafa dom’ profesor și-am zis să vă aduc și dumneavoastră…”

Dacă mai aveți exemple, vă rog continuați.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.