Copiii de azi sunt mult mai inteligenți decât eram noi, la vârsta lor

La fel face si al meu la 3 ani si 5 luni. Stie tot alfabetul, scrie singur pe telefon si tv Samsung. Cred ca citeste cuvintele dar nu le rosteste. Are o pasiune de a cerceta parolele de pe Android, situri etc, deschide aplicatia de la aia cu curentul si e suparat ca nu a venit factura.
A inceput sa copieze literele pe android ca sa faca fraze. Vorbeste constant cu 10-12 cuvinte. Imi vine sa il pap, ca e ca un trabantel cand arunca o fraza.. Balbaie de vreo 3 ori primele 2 cuvinte si apoi leaga inca vreo 10.
A vorbit mai tarziu pe la 2 ani si 3 luni, eram putin crispati, dar eu eram sigur, ca stie multe si nu vorbeste pentru ca vroia mai mult.
Noi am pus putin stop, adica nu il mai incurajam asa de des, mie imi este teama sa nu se arda. In plus este un peste pe uscat, care rapid incepe sa se plictiseasca. Are atentie distributiva, el numara, citeste altceva, in timp ce ii spun povesti. La gradi, la teatrul de papusi, cu ursul pacalit de vulpe, a fost nemultumit, a fost neastamparat etc. A motivat ca el vroia altceva, ca stia povestea si era plictisit.
Face operatii matematice de adunare si scaderi cu 1 cifra, numara pana la 100. Pune intrebari existentiale, de ex a intrbat-o pe bunica unde e mama ei.? Iar pe mine ma mai intreaba cand o sa plec printre stele?
Cunoaste toate pijamalele colegilor de la gradi. E astronom, cunoaste planete etc.
Sunt destepti pentru ca ne ocupam de ei. Timp 3 luni sau ultimele 3 luni de sarcina, taticul i-a citit mult, in fiecare seara. Am fost pionul 1 la colici, vocea pe care el o stia din sarcina, a fost cea care l-a linistit. Cu tata adoarme intotdeauna, in 3 minute, cu mama…
Acum isi face somnul de frumusete in boltul lui tati, cu capul sub brat.

Genetica ne da potentialul maxim, potential pe care nu il putem depasi.
Mediul si educatia ne ajuta sa atingem cat mai mult din acest potential.
Deci oe baza acestui silogism, concluzia este ca ii oferiti o baza genetica buna si completati cu mediu si educatie propice.

Bagajul genetic nu face pasi asa rapizi… ca altfel era reinventara fizica de cateva ori in decursul ultimului secol si cu efecte clare nu doar teorii.
Evident exista si speciali, evident copilul fiecaruia e special dar sa stam cu picioarele pe pamant ca o ia razna sectiunea de comentarii.
Al meu desface clementine, la 2 ani jumate’!!! Singur!!!

citind comentariile am cateva mentiuni din putul gandirii mele, posibil unele mentiuni sa fie tampite. Sunt offtopic cu subiectul

– Intotdeauna generatiile care vor urma vor fi mai inteligente decat cele anterioare. E normal si firesc
– dupa ce vor ajunge prin clasa a 4-a, a 5-a, va fi greu sa mai tii pasul cu copiii
– intr-adevar, copiii noastri sunt mai inteligenti dar si situatia e mai competititva pentru ei, cerintele sunt mai mari, baremul e mai sus, e mai dificil si o lume mai periculoasa unde se se cer aptitudini de adaptare mai dezvoltate
– Asta cu tehnologia nu tine neaparat de telefon, ipad, tineti minte ca si noi ne uitam toata ziua la tv. A avut cineva hc91? cip03? cat stateati sa va incarce o caseta? La tehnologie Cat si ce si in mainile cui depinde. ca si cu un cutit, poti sa tai ceapa sau sa omori pe unul.Plus ca nevoia si cerintele te fac sa trebuiasca sa incluzi tehnologia in viata copilului
– Ca de fiecare data sfatul e acelasi, nu va comparati copiii cu altii. Fiecare copil are timpul lui. N-are nici o importanta ce face X. Cea mai mare trauma am suferit-o cand taica-miu zicea “fiul aluia cum poate? Gigel ce nota a luat? Boule, esti prostul clasei”. Copiii pot fi foarte imprevizibili (in bine sau in rau), psihicul e foarte firav. Nu fiti si voi niste bullies, sunt destui afara. Imi amintesc ca inainte de BAC in tot liceul nu imi dadeau astia nici o sansa si la BAC le-au cazut plombele. Fiecare are timpul lui. Nu va comparati copiii pe baza unor note, nu uitati ca sunt niste note date de cineva, nu e o eticheta despre copil. Sunt copiii exceptionali
la fotbal, tenis, inot, arta, fizica sau pian. La fel cum un peste nu poate urca in copac dar poate fi foarte bun in apa. Viata noastra nu e doar despre oameni care lucreaza la Nasa. Cand aveti tendinta sa va jigniti ca a luat nu stiu cr nota, uitati-va putin in oglinda. Daca simtiti ca nu sunteti mare scula de bascula (ca sa fim sinceri niciunii nu suntem, insiferent ce facem, uitati la Muska ce face nenea ala zici ca si-a schimbat pastilele) poate e cazul sa fim mai rezonabili.
– Nu uitati totusi ca sunt niste copii, sigur, competitia e mai mare acum dar nu uitati ca virgula copilaria e cea mai frumoasa si cea mai firava petioada a vietii.
– Nu uitati ca viata trece, copiii cresc, timpul nu poate fi dat inapoi. Nu uitati sa petreceti si timp cu ei. Unii trebuie sa plecati la munca in alta parte insa nu uitati ca timpul ala nu vi-l da nimeni inapoi. Petreceti si timp cu ei chiar daca fizic nu sunteti tott timpul
langa ei, exista acces la tehnologie acum, nu video call nu costa.
– Nu fiti niste parinti toxici (incerc si eu), nu le reprosati ca tampitii “stii cate am facut pentru tine?”, nu v-au cerut ei asa.
– Nu va invatati ca toti romanij ca sa fie competitivi si rai fara sens intre ei, sa nu se joace cu altii, sa nu-i dea aluia, sa ii traga si el una, ce el e mai prost?
– vor suferinin dragoste de mici, nu radeti ca prostii de ei, fiti avolo si ajutati-i sa treaca peste
– nu ii faceti de ras in fara altora, sau sa faceti misto de ei in public incercand sa pareti voi inteligenti. Pe langa gaptul ca doare foarte tare pentru copil, nu sunteti decat niste cocalari in fata altora chiar daca nu vin se spune in fata.
– Indiferent de nivelul copilului, daca face chestii sau nu, singurul lucru important pentru mine e sa fie fericit. Nu uitati ca viata e scurta. Si nu uitati ca nu toti copiii au aptitudini cognitive la acelasi nivel. Sunt si copii siprafotati, si copiii ascultatori, si copii cu nevoi speciale. Inportant e sa fie fericiti langa tine
– cel mai important pentru mine in relatia cu copiii mei e ca atunci cand vin acasau sau vin ei sa ma intalneasca undeva sa alerge fericiti spre mine, asta inseamna ca inca momentan sunt ok in compania mea
– nu suntem parinti perfecti si nici altii nu sunt indiferennt cat de bine fac lucurile. Intotdeauna poti vedea lucurile in mai rau. Nu cadeti in depresie, facem cu totii ce putem. Unii sunt parinti singuri la X copii care mai trebuie sa aduca si bani in casa si sa faca si mii de alte lucuri.