Încep eu.
Acum mulți ani, eram undeva prin țară, la o căsuță, împreună cu niște prieteni și prietene. Evident că, printre acele prietene, aveam una preferată, căreia îi trăgeam clopotele dar, în același timp, mă autoplasasem singur într-un fel de friendzone, pentru că eram deja într-o relație și na, nu se face.
E, a venit seara și ne-am împărțit să dormim, că nu erau suficiente camere pentru câți eram. Și, complet întâmplător, am ajuns să dorm în același pat cu domnișoara a cărei sfoară de clopot o trăgeam.
Cetin, dar suntem cuminți, da, nu facem absolut nimic, a zis ea, luându-mă în brațe pe la spate. Zis și făcut, nu știu ce avea ea în cap, cert e că eu am adormit instant.
Și m-am trezit instant, pentru că am dat, prin somn, cea mai îngrozitoare flatulență posibilă pentru acel moment. Evident, adormit, întreb Ești bine? Da, da, totul e ok.
Nu prea ne-am mai văzut, de atunci, decât foarte rar.

Trebuia să mă întâlnesc cu o gagică, profesoară la academia militară. Destul de emoționat, nu o mai văzusem în realitate, în poze era bună de tot, înaltă, cu părul o vâlvătaie neagră și creață, visul meu. O văd, claxonez scurt, ca un gentleman, să îi arăt că eu sunt băiatul cu meganul negru, ea mă vede, se urcă în mașină, bună, bună, la care eu Arăți mult mai bine în poze decât în realitate! După câteva secunde de pauză din partea tuturor, am realizat că, de fapt, am zis invers față de ce aveam în cap. Interesant e că, la despărțire, când am întrebat-o dacă vrea să mai ieșim împreună, mi-a zis că nu prea, sunt cam gras și nu e genul ei.
Între timp, ne-am căsătorit.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.