Contul meu
Scris de Șerban
Pornind de la acest articol, niște considerații.
Am plătit salarii timp de 6 ani, am avut încredere în diverși copii care „au vrut să învețe”. Problema stă cam așa, pentru majoritate:
Bagajul de cunoștințe: scris și citit, nivel aproximativ. După 12 ani de școală, bac luat și eventual și o licență + master, nu prea ne iese schema cu cratima. Nu simțim unde intră, nici nu avem străbateri să aflăm precis. Să ne luăm gândul de la chestii exotice, cum ar fi descoperirea diacriticelor pe tastatură.
Limbi străine: engleză, la fel de aproximativ corectă, musai cu accent românesc. O limbă străină e de ajuns, nu?
Atitudinea: inițial te prind cu „vreau să învăț”, apoi se varsă camionul cu „la ce-mi trebuie mie X?”. Dacă le explici și le dai de făcut ceva, vezi clar că au petrecut maximum cinci minute să încerce. Nu vin cu întrebări, vin doar cu „n-am putut, n-a ieșit, n-am înțeles”. De ce? Pentru că e greu. Da, normal, e greu să faci ceva în cinci minute dacă nu ai zeci de ore la activ făcând lucrul ăla. E și mai greu când continui să faci orice altceva, deși vezi că ești în urmă cu practica.
Interese: filme, seriale, jocuri, agățat, combinații, tatuaje; în general, ai de construit o imagine. Vrei bani să cumperi diverse, dar nu ai chef să-i faci. În loc să îți iei un weekend să vezi ce mai poți să înveți preferi să faci ce vezi la alții. Alții, din alte contexte sociale sau din alte țări, care te-au vrăjit spunând că și ultimul fomist din România poate să aibă un Maybach dacă se dedică. Tu cotizezi, dar e vina ta că nu te-ai implicat destul. De-aia n-ai.
Așteptări: un trai confortabil, pe minimum de efort. Te uiți la antreprenori care au început de la zero, dar cu tată securist și cu €500k de spart. Tu ai avut așa ceva? Nu, că de-aia stai cu ai tăi la 28 de ani.
Dacă ne-am concentra un pic pe fundație, nu pe mașina din garaj, am ajunge undeva mai bine. Dar, hei, întâi avem nevoie de tatuaje pe față și pe gât, nu de un colectiv care să ne ajute să evoluăm. Avem nevoie de combinații dubioase, nu de o rețea de oameni care știu sigur că au parte de livrare atunci când apelează la tine. Fix de-aia tu, adolescent ajuns la aproape 30 de ani, cauți acel „salariu decent”, în loc să cauți al doilea intern care să îți planifice întalnirile de peste câteva luni.
Seria de fotografii se numește Cum să te angajezi mai ușor în relații cu publicul și se adresează tuturor băieților care nu înțeleg de ce lumea îi privește ciudat la interviu, PENTRU CĂ TATUAJUL MEU E O ALEGERE ȘI NU AR TREBUI SĂ MĂ JUDECI DUPĂ EL.
Ghici ce, în anul 2022, lumea te judecă…
NOU
Daca iti spun ca exista doctori sau invatatoare care au tatuaje probabil ca iti explodeaza capul.
NOU
Nu știu de ce cred că nu prea sunt doctori și învățătoare cu tatuaje pe față. Oare pentru că nu prea există așa ceva?!
NOU
doctorii sunt un exemplu foarte prost
daca sunt buni sunt ultra cautati si-si gasesc imediat de lucru
nu poti sa compari un doctor tatuat cu un oligofren tatuat
NOU
nu contează că ai tatuaje ci cum le plasezi, dacă le pui pe față, ai o problemă la bibilică (nu săriți, nu e una gravă, dar e acolo) de cele mai multe ori, nu știi să cântărești consecințele, etc, să zică un psiholog mai bine.
NOU
Ia arată-ne și nouă o poză cu doctor sau învățătoare cu tatuaj pe față, dacă se poate din ce-ai întâlnit tu în viața reală.
Zicea cineva mai jos de că la unii din NZ e tradiție. Da, fix la ăia m-am referit, nu la Ionuț din Giurgiu care luat bacul din a treia și stă cu părinții la 30 de ani. Fix la Maori se duce angajatorul român cu gândul, nu la posibilitatea că te plictiseai în pușcărie și ai decis că un tatuaj pe față te face să pari mai periculos.
NOU
Nu am inteles daca pana la urma copiii aia au invatat si au inceput sa produca pentru tine sau pur si simplu ti-ai pierdut timpul cu unii care nu au fost capabili de nimic.
NOU
Dacă jucăm pe colaborări încercate, e 1/6. Pe acel ins l-am trimis eu la plimbare înainte să se ducă în morții ei compania, pentru că nu mai avea ce să învețe. S-a dus în Elveția.
Dacă o luăm pe „învață-mă să […]”, e 1/20. Oamenii au vrut rezultatele, nu efortul.
NOU
Mențiune: nu cred mi-am pierdut timpul cu nimeni. Măcar au avut pe cineva care să le zică că ora 14:00 e ora 14 fix, nu 14:30, nu 15:30. N-au percutat atunci, dar în viitor sunt sigur că vor întelge schema cu ceasul.
NOU
Un titlu mai potrivit ar fi fost o frază tocmai din articolul care l-a inspirat pe ăsta, și anume “Uăăăă, uite la tatuatul ăsta”. Că e cam aceeași idee, doar că mai împopoțonată. Putem să spunem chiar mai tatuată, ashea…
Seria de fotografii se numește “Cum să te angajezi mai ușor în relații cu publicul” și cuprinde printre altele inclusiv un tip de vreo 45 de ani cu tatuaje tribale Maori și o fizionomie a feței care arată că nu și le-a făcut doar pentru că erau la modă. Ce-a făcut autorul, a scris în Google “face tattoos” și a luat primele 20 de imagini? Felicitări pentru research. Majoritatea tipilor din poză se vede că n-au probleme de angajare și că sunt din alte țări (l-a băgat până și pe Rick Genest acolo, din nou felicitări pentru research), țări în care foarte probabil nu există prejudecățile astea tipic românești. Prejudecăți de care articolul de față mustește, fiind scris dintr-o poziție similară ca cea a reportajului de la Digi24, și lăsându-mi aceeași impresie ca și ceea ce s-a spus în articolul anterior despre Digi24. În primul rând, într-o țară civilizată ai toate șansele să găsești oameni care arată așa lucrând chiar cu publicul. Ajuns în Stockholm odată m-am dus la hotelul unde aveam rezervare – recepționerul era un metalist la vreo 30 de ani, păr lung, tatuaje, piercing-uri, etc. V-ați gândi că fiind la locul de muncă avea părul strâns în coadă și îmbrăcat la cămașă, ei bine nu, avea părul desfăcut și un tricou negru cu mâneci scurte, lăsând la vedere brațele care erau ambele umplute de tatuaje, inclusiv pe degete. Și nu era nici o problemă pentru nimeni, atât timp cât omul iși făcea treaba. Hotel normal de 3 stele, aproape de centrul orașului, nu va gândiți la vreun cuib de prostituție dintr-un ghetou. În absolut toată Europa este foarte posibil ca bartender-ul care îți face cocktail-ul la club (bartender, nu cârciumar) și care a studiat cocktail making și bartending ani de zile de l-a luat dracu și care acum e plătit cu vreo 1000 de euro pe weekend să te întâmpine cu un surâs perfect și înconjurat de tatuaje.
Problema în realitate e cam invers. Nu înseamnă că dacă te tatuezi pe față atunci te interesează numai tatuajele, combinațiile și alte rahaturi, și că nu vrei să te dezvolți, nu vrei să crești, nu vrei să înveți, așa cum lasă de înțeles autorul. Înseamnă doar că îți plac și tatuajele, pe lângă alte chestii, pe lângă creștere personală, învățat și altceva ce mai faci tu. Nu înseamnă că ești o lichea tatuată, înseamnă că ești un om normal ca și toți ceilalți, unul căruia îi plac tatuajele. Numai că în România te judecă toți atunci când te văd cu un tatuaj: boomer-ii te judecă dacă te văd cu un tatuaj oriunde și milennials-ii de 35-40 de ani te judecă dacă te văd cu un tatuaj pe față, pe gât, pe antebraț sau oriunde e prea la vedere. Și atunci e normal că o persoană care are un cap pe umeri, care vrea cu adevărat să învețe, vrea cu adevărat să crească și etc, va alege să nu se tatueze, pentru că vede că dacă se tatueaza îl judecați și i se închid uși. Atunci, dacă vede că e obligat să aleagă între dezvoltarea lui personală și tatuajul pe față sau pe gât, va alege dezvoltarea personală, cu gândul că probabil o să își facă tatuajul mai încolo când își va fi demonstrat deja valoarea în câmpul muncii și o să “își permită” – nu o să și-l mai facă niciodată, pentru că o să înțeleagă ulterior că orice valoare ar fi dobândit va dispărea imediat ce acul mașinii de tatuat o să-i atingă obrazul.
De aia toți oamenii pe care îi vedeți tatuați peste tot sunt aceeași oameni care vor totul de-a gata și se gândesc numai la ce să mai fută, ce să mai combine și ce să își mai tatueze. Cretinii. Pentru că, dacă e vorba de joburi în România, tatuajele încă sunt atât de stigmatizate încât numai un cretin poate să creadă că după ce se tatueaza pe față mai are vreo șansă să intre onorabil în câmpul muncii. Cei care sunt serioși înțeleg rapid că dacă se tatueaza nu se mai uită nici dracu la ei, și atunci nu se mai tatueaza chiar dacă inițial ar fi dorit să o facă.
Da plm… e mai simplu să facem colecții de poze în care să presupunem by default că cei tatuați în felul asta ar vrea să lucreze în relațîi cu publicul (prin urmare numele colecției) -deși, repet, într-o țară civilizată ar putea lucra foarte bine și în relații cu publicul- și să băgăm acolo la colecție ce nimerim: războinici maori, modele faimoase tocmai pentru tatuajele alea, etc, etc…mai lipsesc niște membri Mara Salvatrucha sau Yakuza (deși cei din urmă chiar lucrează inclusiv în relații cu publicul, în birourile Yakuza deschise publicului în Japonia).
NOU
Ideea era ca esti rupt in cur, nu stii sa faci nimic, la scoala ai fost doar ca sa ai de unde chiuli dar esti plin de tatuaje si vrei salariu decent + program flexibil. Altfel ar sta treaba daca ai fi stapan pe meseria ta si serios la job.
NOU
@naim Și dacă ar fi vorba de unul la fel de rupt în cur, care nu știe nici el să facă nimic, care și el a fost la școală doar ca să aibe de unde chiuli, dar n-are nici un tatuaj/piercing și vrea salariu decent + program flexibil, el merită? Dacă da, merită, de ce merită? Dacă nu merită nici el, atunci înseamnă că nu are absolut nici o relevanță dacă are sau nu tatuaje, așadar e cel puțin curios faptul că tot vorbiți atâta despre ele, puneți poze cu “tatuații” și atâta vă dați cu curul de pământ pe tema asta. Ca și cum v-ar deranja tatuajele alea.
Cineva care gândește în mod normal și are o logică sănătoasă și-ar da seama imediat că problema este că omul ăla e complet neinstruit, indiferent de câte tatuaje are sau n-are. Dar voi, în loc să puneți problema în mod corect – “băi, de ce sunt ăștia atât de nepregătiți?” – voi vedeți treaba într-un stil mult mai românesc decât vă dați seama: “ia uite-i mă, după ce că sunt nepregătiți mai sunt și tatuați”. Ce plm de treabă au tatuajele? Dacă era un prost netatuat, îl angajați? Nu (dacă da, sunteți la fel de proști ca el). Păi atunci ce vă doare capul dacă e tatuat sau nu? Adevărul e că vă doare capul dacă e tatuat sau nu din același motiv pentru care până și acum după 33 de ani o bună parte dintre cei în vârstă, ăia mai fricoși din fire, discută în șoaptă atunci când vorbesc de rău despre autorități/guvern/primărie/consiliu local. De asta.
NOU
Stai la hoteluri de 3 stele? Ce sarak!
NOU
“1000 de euro pe weekend ” – sigur coaie. Toti barmanii fac 1000e.
Deci. Tu zici ca autoru nu are dreptate ca ai vazut un receptioner si un barman tatuati. Efectiv, genul de locuri de munca unde te astepti sa vezi tatuati..
Tot in Stocolm la un bar era o tip frumoasa si finuta. Bah, da buna rau. Si avea si niste tatuaje misto. Care de la zi la zi pareau ca se intind, pana ii luasera si juma de fata.
Deci da. Tatuajele pe gat si fata mi se par penibile. Nu m-ar opri din a angaja un om ca are tatuaje pe fata, dar nush cum sa zic. Nu am prea vazut programatori asa
NOU
Am dat like, dar sunt de acord doar cu o parte din comentariu.
Am fost si eu la biroul de inmatriculari (mai spre canalul manecii , asa) si era baiatul de acolo plin de tatuaje pana sub ochi. Am admirat in gand talentul aluia de l-a tatuat. Dar omul si-a facut treaba in 5 minute si am plecat cum am venit. Totul decent, eficient, la obiect. Nu l-a impiedicat tatuajul in nici un fel.
Am la munca un middle manager care are bratele si gatul full de tatuaje. Pentru ca dress code si alte chestii, omul isi ia mereu camasa cu maneca lunga si cravata, nu se vede nici un tatuaj. La sala e altceva.
Pe mine nu m-a pasionat subiectul, insa vorbind cu psihologi din anturajul meu inteleg ca tatuajele sunt o metoda de refugiu pentru multe persoane cu “low self esteem” (care au lipsa de incredere in sine, pentru cititorii care au facut rusa la liceu 😉 )
NOU
Total De acord, dar in contextul in care ai dat exemplul Suedia, ti se pare ca romania e o tara civilizata?
NOU
Am lucrat, lucrez si colaborez cu oameni din multe tari cu mai mult sau mai putina apa calda. Perceptia generalizata a tatuajelor si a oamenilor care au ales sa si le faca, este ca sunt acceptate/tolerate atata timp cat sunt decente, nu prea mari si facute in anumite zone ale corpului. Reactia puternica intervine atunci cand sunt facute in zona capului si a fetei. Mai mult, ele sunt asociate cu consumul de diverse produse din zona interzisa, cu traume din copilarie, violenta si cu diverse infractiuni. Cu siguranta suntem mai putin toleranti dacat restul planetei, dar procentual vorbind perceptia este cam aceasi.
NOU
@Retarded Racoons Asta e, dacă m-a mâncat în cur să mă tatuez. Dacă mă mai tatuez și pe față cu siguranță o să ajung să mor de foame, ca să nu mai vorbim de stat la hoteluri cu un număr pozitiv de stele. Sau poate nu, că nu-s în România.
@animaloo Am zis bartender, nu barman. E o diferență. Și n-am spus că toți barmanii câștigă 1000 de euro la fel cum n-am spus că ar fi toți tatuați, doar că prezența sau absența tatuajelor nu e un criteriu. Și nu, nu am văzut doar “un recepționist și un barman tatuați”, am văzut fel de fel de oameni tatuați, cu felurite joburi, și tatuajele lor nu erau o problemă pentru nimeni atât timp cât își făceau treaba.
Nu înțeleg care e rostul analogiei cu tipa din bar. Deci avea tatuaje pe juma’ de față – așa, și?
Să ți se pară penibile tatuajele pe gât sau pe față, e dreptul tău. Mie unul nu mi se par în nici un fel decât o alegere personală demnă de respectat până la o eventuală probă contrarie – deocamdată eu nu simt nevoia de a-mi face, în viitor însă nu se știe, cât despre ce văd la alții nu prea pot să mă pronunț pentru că nu știu povestea tatuajului, motivul, etc. Eu unul n-aș generaliza atât încât să spun că un tatuaj este penibil numai din cauza locului unde a fost făcut, sau că toate tatuajele făcute în locul X sunt penibile.
Dar dacă zici că n-ai refuza să angajezi pe unul numai pentru că are tatuaje pe față, kudos.
Programatori așa n-ai văzut pentru că de obicei cine se face programator vrea să și rămână programator. În România programator + tatuaj pe față = barman 😉
@Irod Absolut deloc. Dimpotrivă.
NOU
@Cotton. Deci n-ai investit nimic pentru instruirea ta dar ti-ai dat toti banii pe tatuaje. Dupa care te simti discriminat sau cum? Daca tot ce te reprezinta pe tine ca om sunt tatuajele, ce sa zic… have fun!
Am scris in comentariu ca ar fi alta treaba daca ai ceva si in cap, nu doar pe piele. Nu am avut niciodata o problema cu persoanele tatuate din cauza ca sunt tatuate. Din punctul meu de vedere tatuajele intra in aceeasi categorie de “cosmetica” ca si parul purtat lung sau scurt, unghii facute sau nu, cercei/piercing-uri, etc.
NOU
Singurii pe care as putea cat de cat sa-i inteleg la faza de ce m-as tatua pe fatzau sunt penultimul si antepenultimul care (cel putin pentru mine) sunt clar parte dintr-o populatie unde e traditie la asa ceva (Noua zeelanda, Papua Noua Guinee etc.)
Intr-o cu totul alta idee, observ ca imaginile sunt webp deci nu mai exista sagetutza stanga dreapta pentru trecerea de la o imagine la alta.
NOU
A, am priceput…dacă e dictat de societate e de înțeles…dacă e alegere personală, nu mai e de înțeles. Deci nu contează faptul că tatuajul, orice tatuaj, este o alegere personală, o chestie deep și etc (sau cel puțin așa ar trebui să fie dar pentru asta ai nevoie de o societate educată în acest sens), nu contează că ar trebui să avem libertate deplină măcar pe propriul corp pentru că oricum din toate celelalte puncte de vedere suntem condiționați aproape în totalitate și din toate părțile… nu contează nimic din toate astea, diferența care face un tatuaj pe față “de înțeles” sau “de neînțeles” constă în câți din jurul tău mai sunt la fel ca tine.
Fain așa.
Însă… și o spun cu maximă sinceritate și fără urmă de ironie: pe o parte chiar mă bucur să citesc un asemenea comentariu – e un exemplu perfect și un rezumat ideal al superficialității cu care sunt tratate chestiile astea în societatea românească.
NOU
Nici vorba, dar daca te uiti in istorie toate astea cu tatuajele au fost in principal tribale. Dar na in ziua de azi esti anormal daca nu ai nici un tatuaj. Ma uit si ma intreb totusi ce-a fost in capul unora cand vad in ce zone si le pun (nu zic ca alea de le pui pa spate nici nu poti sa ti le vezi). Si evident in ziua in care nu-ti mai place, mai dai niste bani sa-ti faci stergere cu laser (asta daca nu ti-ai tatuat ceva ce ai vrut sa acoperi ulterior si a trebuit marit).
NOU
cand eram copil, vedeam tatuaje doar pe unii care stateau mai mult inauntru decat afara!
NOU
Cand erai copil aveai si 2 ore de program TV, nu prea e relevant.
NOU
am tradus mii de pagini de manuale tehnice si tot am accent romanesc cand vorbesc in engleza. ma rog, pentru majoritatea strainilor suna a accent rusesc.
ca sa scap de el ar trebuii sa vobesc exclusiv engleza cate luni/ani.
NOU
Putini pot intelege asta. Cunosc multi spanioli sau francezi in varsta de 40-50 de ani care si-au petrecut viata incepand cu liceul (15 ani?) in engleza. Si tot au un accent puternic si foarte puternic, pe unii e greu sa-i intelegi daca nu lucrezi zi de zi cu ei. Nu prea au accent olandezii, germanii sau cei de prin nord. E o surpriza? As zice ca nu
NOU
Accentul este o non problema, in realitate. Am 10 ani de cand lucrez in medii in care sunt nevoit sa vorbesc in engleza zilnic. Ba chiar, de cativa ani, am lucrat direct cu britanici si oamenii nu s-au plans niciodata ca nu ar intelege ce spun eu sau oricare dintre colegii mei, ba chiar ne-au laudat pentru ca, spre deosebire de alte natii cu care mai lucrasera, pe noi chiar ne intelegeau. Accentul este normal, venim dintr-o alta zona, suntem educati inspre un alt tip de accent si spre o alta limba.
NOU
Bery, bery good, cum ar zice colegul meu spaniol 🙂
NOU
Alo boss? Ye, Michael, Michael. I have a problem. Lorry start, no problem. Drive 1,2,3, crrr crrr problem.
NOU
Good ebening a lui Unai Emery ramas in folclor in Anglia :))
NOU
Very hat, very hat, pipty pipe degrii….
NOU
nici romana nu o stii prea bine
NOU
Doar la mine in firma (IT, nu a mea!) vin copii (cacat, am imbatranit) care te fac sa simti ca la varsta lor tu iti pierdeai timpul aiurea?
NOU
Nope, și eu văzut juniori care au învățat într-un an cât am reușit eu în vreo 5. Dacă mai intră câțiva din ăștia în firmă mă sperii și trec urgent pe management.
NOU
nope. Am vazut si io junior mega epici. Pe programare. Combinat cu partea ta de biznis iese un mix impecabil
NOU
Copiii buni din generațiile tinere învață în alt ritm față de noi la vremea lor. Explicația care îmi vine în cap e că ei au fost expuși la tehnologie și la unele patternuri logice de mici, ori noi le-am învățat ca adulți. Metodele lor de învățare sunt mai moderne, mai libere și mai eficiente decât ale noastre. Și nu au toate limitările mentale pe care le-am avut noi, gândesc mai liber și acceptă haosul mai ușor, se adaptează. Subliniez primele cuvinte – copiii buni din generațiile astea, nu sunt toți așa, la fel cum nici de la noi din facultate n-au ieșit toți super programatori.
NOU
Am 32 de ani, din care vreo 14 munciti in tot felu’ de companii: mai mari, mai mici, mai romanesti sau mai multinationale. De vreo 7 ani am un tatuaj care imi acopera un brat de sus pana jos. Cu o mica exceptie in care un directoras (culmea, strain) mi-a zis ca ar trebuii sa-l acopar cat timp sunt la job si pe care l-am ignorat complet, n-am simtit nici un fel de bariera in cariera pe motiv de tatuaje.
Dintre oamenii din jurul meu, cu varste apropiate de a mea, as zice ca minim 1/2 au tatuaje mai mult sau mai putin vizibile. Cred ca singura urma de rezerva pe care as avea-o pe acest subiect este daca as intalni la angajare oameni cu tatuaje din zona antisemita, radicalista, simboluri de bande criminale sau insemne cu conotatii ilegale (crime, violuri etc) si asta pentru ceea ce reprezinta, nu pentru tatuajele in sine.
In alta ordine de idei, profesional, oamenii ar trebui angajati pentru skillurile lor, pentru experienta de pana acum, pentru puterea de invatare, lucruri din’astea SF… care chiar au legatura cu job-ul ala, orice ar fi el. In plan personal poti fi prieten cu cine vrei, nu te obliga nimeni sa-ti placa tatuatii, la job fa-ti treaba si mergi mai departe.
NOU
Cred ca e o diferenta mare intre un tatuaj pe mana si unul pe fata, asa cum arata cele din pozele din articol.
Poate din acest motiv nu ai avut probleme cu cel pe care ti l-ai facut. Lumea este obisnuita sa le vada frecvent.
NOU
la angajarea in ministerul de interne si la donarea de sange, tatuatii sunt discriminati.
NOU
E mare diferenta si de loc si de virsta, ca sa vezi mai tirziu ce ditamai vulturul se face un fluturas facut la tinerete, cum scria cineva pe blogul vecin la un articol oarecum asemanator…
NOU
Ciumegul care a scris uita faptul ca majoritatea are perceptia fututa de sistem sau cei trei p, parinti, profesori, prieteni.
Textul e prea scrut sa mai comentez ceva, sa vina si cu solutii nu doar 2 generalizari si sanatate.
NOU
Nu stiu de alte domenii dar eu judec un software developer daca are tatuaje si se imbraca neprofesionist. Experienta mi-a spus ca valoarea sa este adesea direct proportionala cu numarul de tatuaje si cat de neprofesionist imbracat vine la birou.
Par lung, tatuaje, tricou Slayer patat cu mustar, slapi? 10x dev.
NOU
nu mai am nici par lung, deh, mohawk, tatuaje nu am, tricourile le spal de la zi la zi, slapii ii urasc.
Najp.
NOU
Slayer mai mult suna a trupa badass decat este, dar recunosc am vazut multi dev. cu tricouri slayer, probabil mai incearca sa corupa niste pustoaice ca altfel orice dev care se respecta are tricouri mai criptice
NOU
al patrulea de la dreapta la stânga pe ultimul rand seamănă cu Howard Wolowitz
NOU
Eu am alergie la “vreau sa invat” sau ” sunt aici ca sa invat de la voi”
In domeniul in care ma invart eu (administratie publica/sanatate) nu exista tatuaje sau f rar si nu la vedere. Si daca sunt, chiar nu conteaza… nu intereseaza pe nimeni.
Dar in schimb tot felul de partide pun tot felul de politruci in cele mai nepotrivite functii si cand ii aud” sunt aici sa invat mi se ridica parul pe mine.” Imi dau seama ca nu se va termina bine. Nici macar cu cei bine intentionati.
Peste tot unde ma invart de la cele mai inalte functii la cele din teritoriu toti asta imi spun ca ei invata… unii invata de 15 ani :)) si tot pe langa subiect sunt.
Daca ti se pare ca esti prea tanar si prea neexperimentat pentru o anumita functie, cel mai probabil esti si esti carne de tun.
Daca ti se pare ca nu intelegi nimic din ce trebuie sa faci… probabil esti carne de tun.
Nici o functie inalta unde ai drept de semnatura si decizie nu e un loc bun sa inveti… ca lectiile le tin intr-o ordine aleatorie: dna, curte de conturi, ani, procuratura sau alte organe de control si forta ale statului si intr-un final judecatorii.
Invata teorie, stapaneste-o, mai invata practic intr-o functie de executie pe salariu de rahat cativa ani(recomand minim 3 dar 5 sau mai multi e ideal) abia apoi viseaza la functii si responsbilitati. Desi odata ce intelegi cum merg treburile 90% din timp nu mai vrei functii si ori ramai unde esti ori treci in privat.
Si scena mea preferata din las fierbinti
youtu.be/atDlRTv_SpI
NOU
Ce tendinta pe majoritatea de-a le sufla permanent in fund galiganilor care n-au chef sa invete sau sa munceasca serios. (Nu, galigan nu e peiorativ, nu va repeziti).
Nu cumva sa-i stresam cu ideea de-a munci, de-a avea preocupari gen tatuaje sau piercing sau you-name-it in paralel cu studiu sau munca – si nu in loc de.
Dupa care suspinam ca se intampla nenorociri precum a baiatului impuscat in scara blocului, care a scris aici si caruia multi s-au repezit sa-i ia partea ca ceeeee, de ce-i pretindeti sa fie responsabil, voi n-ati fost tineri, huo!
NOU
Nu știu de ce îți scriu, poate pentru faptul că mă simt printre cei care nu i-am pretins băiatului ăluia să fie responsabil. Copilul, când a făcut faptele pentru care a fost condamnat, avea 12-14 ani sau ceva, deci sub 18. Avea responsabilități de copil și cred că părinții înțeleg acum cât au greșit neasumând mai multă responsabilitate în locul lui. Eu cred că nu e un gest repezit să spui că un copil nu trebuie să fie responsabil de tragedia pe care și-o crează, având adulți în jur.
NOU
inteleg parintii o pula. se bucura ca, teoretic, primesc despagubiri
NOU
CSB, cand a scris aici nu mai avea demult 12-14 ani, ci vreo 20-si. Nu regreta absolut deloc ce facuse. La acea vreme (la 20+ de ani) i se punea palma-n dos ca ce mare lucru a facut, ca e tanar si el, ca….
Cand a murit, ca urmare a mizeriilor in care ALESESE sa se amestece DIN NOU, de asemenea nu mai avea demult 12-14 ani.
La asta ma refeream. Am incredere ca acum vei fi inteles.
NOU
A zis autorul ceva de tatuați și s-a dus dracului orice sens la orice o fi vrut să spună. Nu mai vede nimeni în postare decât că s-a luat de tatuaje. Bine, e vorba de altceva, dar a mai pus și poze cu tatuați… despre tatuaje e vorba, e clar.
NOU
Să vă așteptați ca generația Z să se maturizeze pe la 30 de ani. Nu au prins greul și au cam avut resurse de la părinți.
Au crescut cu un anumit standard de viață și nu acceptă mai puțin de atât, ca să facă foamea și să rabde ca părinții lor.
Deocamdată oamenii au din ce trăi, au susținere și își permit să fie superficiali sau dacă firma e de căcat, să își bage pula și să plece.
E un semn de normalitate ca să nu mai accepte umilință și gunoaie. Nu le plângeți de milă, că au opțiunea să plece la muncă în afară și acolo își schimbă total atitudinea.
Deci e ok, nu vă faceți griji.
NOU
Curierii intră la relații cu publicul?
Nu de alta, dar băieții tatuați care mi-au cărat canapeaua pe scări cu cârca aveau sistem modern de comunicații să introducă pinul, au fost atenți să nu avarieze produsul, au sunat înainte să verifice că e cineva la locație și am fost prima lor livrare pe ziua respectivă ca să le rămână loc în duba de 3,5 tone.
Da, nu aveau un vocabular diversificat și știți ce nu mai aveau?
Un sistem de urcat pe scări de 300 de euro.
– Centură pentru spate, mănuși?
– Să vină cu ele de acasă!
NOU
Exact. Si in bula mea cat am lucrat cu tinerii din ziua de azi au fost exceptionali, peste cum eram eu la varsta lor. Cand am interactionat in Germania cu niste tineri tatuati pe fata, maini, cu parul vopsit ca i-am intrebat unde e un magazin anume ca nu aparea clar pe GPS numa ca nu m-o luat de mana sa ma duca 2 strazi mai incolo (ca acolo era intrarea). Politicosi, relaxati. In metro era un grup galagiosi de tineri din astia de 17 ani, s-a impiedicat unu de o dala iesita in afara, apai s-o apucat si o aranjat-o la loc sa nu se impiedice altcineva. Legat de educatie cred ca invata mult mai mult decat acum 20 de ani. Un pic nestructurat dar invata. Cred ca e la fel in orice generatie cu varfuri si uscaturi, dar daca e o diferenta cred ca e in favoarea tinerilor de azi, tatuati sau nu.
NOU
Adevărul e că și noi ne făceam tatuaje cu guma turbo da și învățăm de rupeam cartea
NOU
Coane nu era guma turbo plus ca asa cum a punctat cineva mai sus nu despre tatuaje e vorba,dar na…
NOU
Nu tatuajele in sine sunt problema, ci combinatia de:
– barbat pensat
– accent si vocabular
– tatuaje pe fata si gat
– haine si accesorii
care trasmite destul de clar cam ce cultura, interese si mentalitate are omul respectiv.
Si da, nu avem dreptul sa-i judecam pe altii dupa cum arata si se prezinta, dar e ok sa-i evaluam 🙂
NOU
Am lucrat, lucrez si colaborez cu oameni din multe tari cu mai mult sau mai putina apa calda. Perceptia generalizata a tatuajelor si a oamenilor care au ales sa si le faca, este ca sunt universal acceptate/tolerate atata timp cat sunt decente, nu prea mari si facute in anumite zone ale corpului. Reactia puternica de respingere, intervine atunci cand sunt facute in zona capului si a fetei. Mai mult, ele sunt asociate cu consumul de diverse produse din zona interzisa, cu traume din copilarie, violenta si cu diverse infractiuni. Cu siguranta suntem mai putin toleranti dacat restul planetei, dar procentual vorbind perceptia este cam aceasi peste tot cu mici variatii.Cat despre tineri, cu tatuaje sau nu, aspiratiile lor nu sunt cu nimic mai prejos decat cele ale noastre, cand aveam varsta lor. Nimeni nu s-a nascut invatat, iar multi dintre noi, ca sa poata fi eficienti si ancorati in realiatea mereu schimbatoare a pietei muncii, trebuie sa invete mereu. Sortarea lor pe piata muncii se face pe paliere in functie de competente. Degeaba vrei sa fii/devii astronaut, daca tu ai 100 de kile, esti tatuat pe nari si stai cu parintii la 30 de ani. Unii se vor trezi la realitate, isi vor reviziona comportamentul si cunostintele iar altii vor ramane inadaptati si vor arata cu degetul societatea, ca ce rea este ea si ce cruda domn’e. Nimic nou pe planeta….
NOU
Faptul ca porti tatuaje, piercing sau ca te imbraci mai diferit nu are nicio treaba cu capacitatea de munca.
Nu doar in Romania, nicaieri.
Nu credeam ca o sa ajung sa mai vad argumente din astea, dupa anii ’90.
Toata lumea are dreptul la un salariu decent, de la ultima prastie necalificata pana la studentii fara experienta.
Asta inseamna ca salariul minim e insuficient pentru a trai decent, si cu asta sper ca e de acord toata lumea.
Asa ca mai lasati-o cu gramatica si cu experienta, cu tatuajele si cu basinile astea retrograde si conservatoare, ca sunt fara legatura cu subiectul.
Cand va fi minimul pe economie de macar 600 de euro net, mai discutam.
Si nu, asta nu inseamna ca patronache ar trebui sa creasca preturile la produse si servicii, pentru ca au aceleasi cheltuieli ca in alte tari, iar cele cu salarizarea sunt mult mai mici ca dincolo.
E o chestiune pura de lacomie si profit cu orice pret.
Si va mai mirati ca au emigrat 6 milioane, 95% din ei din cauza salariilor de cacat din Romania.
NOU
Hmm. Da și nu. Nu sunt business owner dar m-am ocupat de-a lungul carierei de recrutat oameni, format echipe și pe urmă lucrat cu ei ani de zile. Câteva observații (vorbesc de IT):
1. 99% pică la CV sau la primul interviu, după primele 2 propoziții scoase pe gură. Indiferent de vârstă. Personal, nu mă interesează unde a lucrat și ce studii are. Poți avea norocul să nimerești într-o multinațională unde să treci neobservat ani de zile până se prinde cineva că încălzești scaunul degeaba. Cât despre facultate? Am cunoscut oameni care aveau doctorate, cu programe scrise de ei dar nu știau să rezolve o simplă problemă de sortare.
2. Majoritatea tinerilor sunt la fel de naivi cum eram și noi. Diferența o face doar faptul că își permit să aleagă, nu ca pe vremea noastră când erau 100 pe stradă gata să-ți ia postul pentru firmituri.
3. Dacă trece de interviu și e angajat, ai 2-3 luni să-ți dai seama ce poamă e și dacă ai făcut alegerea corectă. Legat de punctul 2, nu poți avea pretenții legate de moralitate/etică a muncii. Dar le-o poți dezvolta. Da, toți visează să-și facă un startup și să-l vândă pe n milioane. N-ai ce face.
4. Aspectul fizic, mai ales diversele adaugări gen cercel în ureche, tatuaje etc. este irelevant. În Bilbao, în fața poliției naționale era un polițist cu belciug în nas și tatuaje tip sleeve pe ambele mâini. Își făcea treaba la fel ca ceilalți. În Canare mi-am luat amenda de la un alt polițist care avea ambele loburi ale urechilor cu disc și tatuaj pe gât. Dar ști ce nu am văzut în Spania? Polițist care să nu aibă prestanță. Toți sunt atletici cu hainele perfect aranjate pe ei. Aspectul fizic contează în alte moduri. Dacă e curat, dacă are haine curate pe ele, dacă are aspect îngrijit per ansamblu.
NOU
Stiu tineri care platesc ca sa munceasca. Chinezi, albanezi, greci vin in Bucuresti vara, cand au vacanta, si muncesc cate 8 ore/zi la diverse firme. Unii sunt studenti, altii proaspat absolventi, si platesc 500 euro/luna la AIESEC ca sa stea intr-un camin la limita penuriei (fara AC si frigider ca-i scump curentul), doar, doar s-o lipi ceva experienta. Fara plata.
NOU
Nu-s pe treaba lor. În Vamă la nudiști nu s-ar duce. Ce atâta învățat?!?
NOU
Sunt angajator de 19 ani, dar nu pot fi de acord cu articolul asta din cateva considerente. Primul ar fi că puterea de învățare a tinerilor nu are nimic a face cu decizia de a se tatua, a își manifesta unicitatea în tot felul de feluri – cercei, freze, îmbrăcăminte, etc… Una-i una, alta-i alta. A doua e că se trag concluzii după 6 luni cu o mână de oameni. Am întâlnit generații de absolvenți și în fiecare generație sunt oameni foarte buni, buni, medii și mai puțin buni, aranjați într-o distribuție normală (curba lui Gauss). Bineînțeles că pe ăia foarte buni se bate multă lume și se plătesc sume considerabile pentru a-i atrage. Evident că vin și ăia mai puțin buni la interviu, dar vă spun că nu sunt mai mulți decât erau acum câțiva ani. În rest e despre cum îi alegi, îi înveți, cum îi motivezi, cum te raportezi la creșterea lor. Raportarea ”le-am dat salarii” e greșită după părerea mea, sau e outdated, dar no, e o chestie de abordare personală. Ce văd că se întâmplă mai des în ultimii ani, și asta nu din vina generațiilor mai tinere, ci din cauză că așa curge istoria, e necesitatea lor de a avea rezultate rapid – azi, dacă se poate. Câți angajatori au răbdare să aplice un plan corect de învățare, în orice domeniu? Acum câțiva ani o profesională care te scotea sudor dura ani, acum la 2 – 3 luni de la angajare te trimite să sudezi ”live”. Ori, dacă noi nu avem răbdare cu copiii ăștia, de la care cerem din ce în ce mai mult, de unde să aibă ei răbdare? Și atunci vine și confuzia de diateză: vreau să învăț (diateză activă) cu vreau să fiu învățat (diateză pasivă). Învățarea activă înseamnă răbdare, proces, testare a cunoștințelor, teorie, practică, etc… Asta nu se mai face nici în școală, d-apoi la lucru. Bucurați-vă de generațiile aste tinere, sunt oameni mai liberi, mai informați, mai conectați decât am fost noi. Și pentru că nu găsim în ei limitările noastre, ne frustrăm și zicem că-s proști. Ei de fapt își construiesc lumea pentru mâine, cum am construit-o noi pe asta de azi. Știți de ce mâine ne pare strâmb? Pentru că nici azi nu-i chiar drept.
NOU
Să-mi fwt una, ce bine le-ai zis!
NOU
“Să ne luăm gândul de la chestii exotice, cum ar fi descoperirea diacriticelor pe tastatură.”
Niciodata nu am inteles la unele persoane fixatia asta cu diacriticile… pe foaie le pun in 90% din cazuri, dar la tastatura sau pe tel ma scoate din minti sa ma joc cu ele.
NOU
pana trebuie sa scrii un document cu valoare juridică. Atunci începe să conteze daca ai scris cu diacritice sau nu.
De evident daca esti itst sau agent de vanzari nu te intereseaza… pentru multe alte poziții e foarte important când ajungi în instanță nu citești – instantă – :))
De exemplu în domeniul meu unde te întâlnești destul de des cu cauzalitatea e foarte important să și înțelegi ce scrii și chiar nu e totuna când scrii cauza decesului… si ordinea lucrurilor, ideal ar fi să pui și virgulele unde trebuie și semnele de punctuație.
samd samd.
NOU
„Diacriticile”, dacă așa zici tu că e pluralul, sunt puse din respect pentru cititor. Pentru mulți e o treabă moartă și îngropată.
Pe același sistem ai putea să te speli doar când simți tu că începi să puți, nu de două ori pe zi. Îți dai seama cât timp economisești? Altfel, nu e musai nici să te speli pe mâini după ce termini la toaletă, că nu se moare din asta.
Mihai ți-a dat cel mai bun exemplu. „Vasilica a divortat”. E un el sau o ea? „Fa-mi comanda de trei sute de paturi”. Pături sau paturi? Acum
imaginează-ți că în unele limbi pierzi pluralul dacă nu folosești umlaut.
NOU
umlaut
/ˈʊmlaʊt/
noun
a mark (¨) used over a vowel, especially in German, to indicate a different vowel quality.
#ajut
NOU
V-ati dus in extreme. In comunicarea de zi cu zi, in marea majoritate a cazurilor, e ok fara sa ma chinui cu diacritice. In anumite cazuri, ca si cele enumerate de voi mai sus, 100% de acord ca isi au rolul si locul.
NOU
Oau ce de energie aveai la 2 noaptea
NOU
Eu chiar vreau sa invat si m-am apucat sa invat JavaScript si incep un react framework.
Cine are un job in zona Iasi de frontend developer, nivel incepator/internship cu munca la birou fara sa fiu platit lasati un mesaj la comentariul meu. 😀
spor
NOU
Vino pe chatul de pe Telegram și dă-mi un @. Ai link sus, Grupul Vesel. E lume care lucrează în IT și de multe ori ies discuții constructive.
NOU
A, nu, nu face pasul ăsta, nu te arunca în abisul canalului de telegram, te implor!
NOU
vino-n plm pe telegram, ca iti fac aia statuie
NOU
Si nicio statuie la timpul ei n-a fost facuta de femei.
NOU
Am vrut să-i dau zece like-uri lui Dani, dar nu mege. De ce? De ce?!?
NOU
Sifiliticul de V.I. Lenin avea pe undeva dreptate: învăţaţi,învăţaţi,învăţaţi. Fără tatuaje……….
NOU
Oamenii isi fac o perceptie referitor la un anumit subiect (de exemplu tatuajele) in functie de experientele avute. Cu cat aduni mai multe experinte referitoare la acel subiect, cu atat iti vei tuna mai mult criteriile. Cand vei interactiona cu cat mai multi oameni cu tatuaje, cu atat criteriile le vei modifica sau vei adauga alte filtre pentru a incadra omul ala intr-o anumita categorie. Traiesc printre persoane cu tatuaje, doctori, avocati, manageri, astfel incat tatuajul nu mai e un criteriu unic de a trage o concluzie despre un om, sunt altele, de genul, ce a facut x in trecut in situatii similare.
Referitor la partea cu invatatul, povestesc aici din minima mea experienta. Am fost atat elev cat si profesor. Am ajuns la concluzia ca pentru a face un copil sa invete, exista mai multe variabile care trebuie sa fie in peisaj (situatia copilului, capacitatea, bagajul de cunostinte, modul cum preda profesorul, cat timp sta cu copilul ala, daca e un motivator sau un cretin bully care isi bate joc de copii), dar in mare am ajuns la 2 scenarii.
1. Ori acel copil/adult trebuie sa vada un beneficiu in ce invata. Exemplu: stim cu totii exemple care erau prastie in scoala la engleza, repetenti aproape si cand au plecat in Anglia au invatat-o foarte rapid. Am exemplu cu un copil care nu vroia sa rezolve nimic la matematica, avea note extrem de mici (2-3) pana i-am propus ca pentru fiecare exercitiu corect pe care-l face cu mine singur fara ajutor primeste o anumita suma, pentru fiecare nota peste 7 primeste o suma, daca ia peste x la lucrare primeste . Si dintr-o data a rezolvat tot, luat si note mari in teza, trecut si clasa, tot. Si il plateam.Asta se traduce in, daca poti sa-l faci sa vada ca ii iese ceva din asta, atunci exista mai mari sanse ca el sa depuna efort. “La ce imi foloseste mie matematica?” = “hai sa invat matematica sa scot bani facand meditatii sau o platforma cu teste online in urma careia sa scot bani”. Ceva care are prioritate pentru el
2. Ori sa sa fii carismatic sau acea persoana sa te placa sa vrea sa fie in compania ta, atunci va incerca sa se ridice la asteptarile tale. De asta sa zicem ca unul care era aproape repetent la matematica si a schimbat profesorul, situatia s-a schimbat.
NOU
cumva, e plictusitor obiceiul asta uman de a face reconversia subiectului spre ceva ce ai tu in cap, dupa care sa dezvolti.
cati doctori, avocati, manageri cu tatuaje pe fata cunosti, subiectul acelor poze? ca altfel, tatuaje am si eu, 4.
NOU
Pe cei pe care ii stiu au pe brate, la vedere. Nu pe fata/gat
NOU
pai…aia e ideea. ce sanse ai, cand ai o lacrima si o zvartica oe fata. dupa care te certi cu.lumea sa le explici ca nuuu, zvastica e de fapt din india, incultilor
NOU
Mno, nu prea is de acord cu articolul. La compania la care lucrez am avut o tura de interni peste vara, din care 90% au fost ulterior angajati pt ca is copii isteti si mai mult decat dispusi sa invete. Lucrez cu multi oameni care is in jur de 25 de ani, si mi se par mai buni decat eram eu la varsta aia, mai informati, stiu pe ce lume traiesc, au planuri profesionale clare pt viitor, si se si tin de ele. In general, segmentul sub 30 de ani mi se par mai profesionisti decat cei 40+…