Atunci, la început, era super aiurea citind mizerii de astea, exudate în spațiu public pe motive de libertate de expresie. Simțeam, știam că sunt niște labe de campanie, plătite de ambasadele rusești din țările respective, dar era greu să treci peste, în evenimentele alea.

Iată, twitturile nu au îmbătrânit chiar bine, iar ruzzia și-o ia pe coajă.
La mai mare.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.