Sunt de vreo 2 zile singur acasă cu cea mai mică moștenitoare, Luna a trebuit să plece cu treburi și se întoarce de abia sâmbătă. Vă spun, am dezvoltat un respect nebănuit pentru mame, în special și femei, în general.

Fii-mea este, evident, iarăși, din nou, răcită, ceva viral. A căpătat un obicei tâmpit de pe undeva și își bagă degetele în gură, nu înainte de a pune mâna pe toate mizeriile din jurul ei, normal, de îmi vine să vomit când o văd, zici că face anumit. Probabil de aia e și răcită acum, cu mucii până la coate și febră.

La asta cu febra voiam să ajung. Pentru că e super scary când face copilul noaptea febră. Până ieri, pentru mine era o veste oarecare, gen A, ok, a făcut niște febră noaptea, no biggie, acum e bine.

Ei, când ești un simplu bărbat, singur cu copilul, copilul care a făcut 39+ peste noapte, deși se culcase fără probleme, lucrurile nu mai sunt deloc simple și nu sunt vești oarecare, ci începe drama. Ești singur, ce decizi, ce îi dau, paracetamol sau nurofen, ce i-am dat ultimul, nu mai țin minte, oare cât paracetamol se dă, futu-i, mereu uit, ah, nu, atâta e la nurofen, stai, câte kile are, 15 sau 25, mmm, nu pare de 25, cred că 15, oare să o cântăresc, nu, nu, sigur are 15, deci 5 ml, dar 5 ml de nurofen sau paracetamol, care o fi, sau poate să îi dau supozitor, pare destul de fierbinte, oare unde sunt supozitoarele, of, femeia asta înmormântează totul în casa asta, habar nu am, dar se dă jumătate de supozitor sau unul întreg. Întreaga discuție are pe fundal copilul urlând, pentru că s-a trezit când i-ai pus termometrul, îi curg mucii, la propriu, în gură, nu știi ce să lași din mână, să îi dai nurofen cu muci sau să ștergi mucii întâi, ai auzit tu că mucii au microbi și mai bine nu ajung în stomac, copilul urlă, somnoros, înghite nurofenul, înghite și o șarjă nouă de muci, totul se relativ calmează, acum stai doar cu frica de a nu-i scădea febra, pentru că atunci trebuie să o duci la spital și nu știi, să o duci la spital la 39.5 sau să aștepți să ajungă la 40, nici nu se face să îi deranjezi pe oamenii ăia așa, aproape degeaba.

Și lucrurile se calmează, e doar 5 dimineața, poate mai ai timp de un somn, când se aude, din întuneric:
– Tati, am făcut caca…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.