Contul meu
Am avut, de-a lungul timpului, multe joburi diverse, de la vânzător la chioșc stradal, imediat după liceu, bodyguard la El-Al, manager de magazine de electrocasnice până la corporatist bulshitar, de altfel ultimul meu job, cel din care mi-am dat demisia ca să mă pot ocupa de blogging full time.
Ce au în comun toate joburile din lume?
Indiferența, lipsa empatiei, siguranța faptului că lucrurile vor continua la fel, cu sau fără tine. Lucrul acesta îl observi, cel mai bine, după ce petreci o perioadă destul de lungă într-un post. Pentru că așa suntem construiți, ca oameni, să ne atașăm, chiar și involuntar, de locurile unde ne trece viața prin fața ochilor.
Momentul revelației este atunci când tu îți faci munca cu pasiune, pui suflet în tot ce faci, îți faci griji pentru proiectele companiei, vrei ca totul să iasă bine și pleci acasă cu sentimentul datoriei împlinite, după care te uiți în jur și realizezi că toată lumea are o mare durere în cur, colegii sunt indolenți, șefii doar se acoperă de semnături și hârtii, ca să le iasă bonusurile babane și, în general, munca ta este apreciată doar la nivel declarativ iar cei din jur ar vrea să o lași mai moale, ca să nu cumva să atragi atenția asupra incapacității lor.
Poate greșesc, desigur, iar cei 16 ani de deconectare de la piața muncii își spun, cu siguranță, cuvântul, dar, în afară de joburile specializate, care implică evoluție și acumulare continuă de cunoștințe, gen medic, arhitect, cercetător, militar, nu văd de ce cineva ar fi obsedat de carieră și evoluția spre posturi superioare, altul în afară de câștigul material sau nevoia de putere și recunoaștere socială.
Uitați-vă la clip. Viața e un malaxor care te scuipă rapid, în cazul în care nu îi mai ești util. Concentrați-vă pe lucrurile care contează, pe familie, pe persoana pe care o iubiți, pe copii, dacă îi aveți. În general, luptați pentru a avea cât mai multe experiențe și pentru a trăi cât mai multe lucruri. În mormânt nu ia nimeni posesiunile materiale, ci doar amintirile.
— Arhi Ametcea (@eusuntarhi) March 31, 2022
NOU
Când am luat mai multe interviuri, criteriul de acceptare a fost unic: salariul. Care a dat mai mult și nu era cu sediul în câmp, la ăla m-am dus.
Nu zic ca e bine cum am făcut, în capul meu ardeam etape dpdv financiar măcar, însă probabil dacă luam oferte mai modeste prindeam medii de lucru cu posibilități reale de avansare și acumulare de bani în timp mai îndelungat. M-am atașat ici-colo de persoane, dar mi-a trecut repede când s-a imputit treaba, am plecat de îndată ce devenea insuportabil, ultima oara la câteva zile după o mărire de salariu frumușică. Nici n-am apucat s-o încasez.
Nu am nicio concluzie, nici pentru alții, nici pentru mine în viitor, da’ cred că de as fi avut mintea de acum, as fi ales la fel, în primii ani de muncă unii nu-si permit sa acumuleze experienta, ci bani. :)) Joburile trebuie sa iti aducă fix ce cauți tu la ele. Cine are luxul să aștepte câțiva ani buni pe salarii mizere pentru a avansa ca un carierist adevărat, poate că ăsta e drumul.
NOU
imi aduc aminte cu drag de baiatul ala de unde lucrai odata, nush ce agentie, Andi ceva, cum ma reclama el la procuratura:)))))
NOU
Nu el era capul, vedeta pe care o reprezenta era cu initiative belicoase la adresa ta. :)) A fost un job foarte interesant, dar în parcarea acelui job mi-am blocat cu mașina viitorul soț, deci toate se întâmplă cu un rost :)).
NOU
NOU
Ei, nici chiar asa… Cunosc, indieni, “mai e si mîine o zi, de ce să termin azi”…
NOU
si jobul tau presupune specializare continua, deci nu intri aici:)
NOU
Cea mai productiva natie de nimic des si mult. Daca nu iti trimit ei n mailuri despre nimic, nu se simt bine. Hai sa facem un excel cu…insert any bullshit. Si cand baga aia cu “do the needful” le-o intorc mereu cu “we are sailing, you are not”. Oricat de manager e el. Ma refer la birocratii indieni din companiile de shipping.
La noi specializarea se termina cand alegem uscatul.
NOU
Well, am plecat de la fostul job acum 1 saptamana si 4 zile (luand in calcul preavizul). Si da, ca sysadmin cu nitel skill-uri de programare consider ca mereu trebuie sa fii up to date cu ce misca si sa investesti constant in tine. De asta am preferat sa imi redecorez o bucata din holul apartamentului intr-un mini datacenter.
Revenind la vechiul job, am plecat pentru ca in opinia mea e cam total gresit sa angajezi brutari si patiseri, zidari si faiantari ca sysadmin. Pe unii am avut ocazia sa ii cunosc fata in fata si aveau atitudine mai degraba de pet de bere Bucegi la 2L dupa ce a tras o zi de munca pe santier.
Acum sa vedem cum o sa fie aici unde sunt, deocamdata suna promitator, dar e la fel ca in adolescenta cand iesi in oras cu tipa aia buna rau, ai impresi ca tot ce zboara se mananca. Vedem mai tarziu cum o sa fie.
NOU
ai lucrat la A**S? 🙂
NOU
Nu este profesionist care să nu ajungă la concluzia din articolul lui Arhi. Sfatul meu este acela de a vă păstra libertatea, nu faceți credite la bănci! Când ești liber, în secunda doi vă puteți băga picioarele. Indiferent de câți copii aveți de crescut, liber înseamnă să nu datorezi niciun ban, nimănui.
Altfel, veți îmbătrâni urât în ceva ce nu vă mai aduce plăcere. Sau, cel mult, veți fi niște sclavi fericiți.
NOU
“Nu va faceti credite la banci!” e noul “Stop being poor!”
NOU
Esti mult mai liber daca in loc sa-ti cheltuiesti economiile faci credit la banca, dar ce stiu eu.
NOU
Aici, aici, o sclava. Si fara credit nu as fi avut unde sa mi cresc copiii sau faceam dragoste cu sotul meu in vreo padure, probabil. Bineînțeles ca vom îmbătrâni urat, dupa cum bine spui…suntem resemnati din punctul asta de vedere. Pana atunci avem parte de multe momente de neuitat, de o viata plina intre pereții astia, asta e…macar pana ne lasa banca fara casa. Bun sfatul tau..o sa il transmit copiilor pt ca e deja ff tarziu pt noi.
NOU
nu faceti credite la banci in numele vostru, adica faceti dar pe firme plm.. de ce sa nu profiti de capitalism daca se poate?
NOU
Fiecare are libertatea de a face ceea ce dorește și ceea ce consideră că e mai bine pentru persoana sa.
La un moment dat, resursele fizice și psihice se vor diminua.
NOU
Do nothing, mananci no thing…
NOU
Lucrez in IT de 9 ani, mâine merg sa îmi dau demisia și apoi mă concentrez pe propia afacere care nu este in IT. Multi mi-au spus că sunt nebun sa plec dar nu mai pot sta la birou 8-9 ore și să mă simt ca un robotel.
M-am păcălit până acuma cu salarii bune dar târziu mi-am dat seama că nu e ceea ce vreau.
NOU
foarte buna decizie
NOU
Cat timp mai esti in stare, nu este prea tarziu. Succesuri 🙂
NOU
in ce afacere?
NOU
“Maine” suna bine. Azi e un pic prea repede, au trecut totusi 9 ani, de ce sa nu las pe maine? Dar, maine e inceput de luna, eu zic sa lasi pe finalul lunii, sa mai vina un salariu. Sau poate pe final de an, ca au trecut totusi 3-4 luni, ce-s inca 8-9 luni in plus la 9 ani? Sau, lasi sa faci 10 ani rotunzi. De fapt stii ce, la pensie oricum o sa fii liber, poti sa-ti faci atunci afacerea. Glumesc, cred ca mesajul asta de fapt era pentru mine, maine mi-e si mie ziua de actiune, azi e doar de planuri 🙂 Succes!
NOU
Mâine mă întorc la birou după 4 zile de medical. Afacerea, ca un rezumat, o sa fie in domeniul producției de cadouri, decorațiuni și personalizări utilizând laser pentru gravare și debitare. Da, sunt firme care ofere aceste servicii dar știu cu ce pot veni în plus. Mai bine de jumătate din investiția de început e făcută.
NOU
Poate că ar trebui să aștepți să vezi cum merge afacerea.
NOU
Am daramat muntii, m-am ales cu oboseala. Am mers in rand cu plutonul, m-am ales cu mariri de salariu. Atata timp cat nu muncesti pentru tine, la modul ca tu esti cel care incaseaza de la clientul final, nimanui nu-i pasa cine esti si ce faci, cu adevarat. De aia e atat de important sa gasesti lucrul care iti place si sa faci fix aia, altfel, e o pierdere de 33% din 40 de ani din viata…nu mi se pare cel mai bun drum de ales.
NOU
I work to live, not live to work. Cele mai importante chestii la job: sa fie suportabil, cu program flexibil si platit decent.
Nu inteleg de ce e condamnata atitudinea “e doar un job” – asta nu inseamna ca nu-mi fac treaba. Pur si simplu imi fac treaba la un nivel bun, dar niciodata exceptional. Daca am ceva de facut intr-o saptamana si termin in 3 zile tac si nu zic nimic, predau chestia aia fix cand trebuie.
Pasiunea o pastrez pentru viata personala, jobul e facut sa imi finanteze hobby-ul.
Ma intereseaza ca banii pe care ii iau sa fie decenti si suficienti pentru mine, putin imi pasa de cat castiga altii.
In rest, o mare durere la 3 metri si nicio bataie de cap.
Ajuta sa nu ai credite, si nici copii. Si o suma de bani deoparte poate fi la fel de buna…
NOU
Omg cum reusesti? Ca eu nu pot,iti spun sincer.Acum sunt mai ok,dar mancam stress pe paine si culmea ca eu imi faceam stress ul,ca na eram focusata sa fie totulperfect si facut la timp.
NOU
Haha, foarte, foarte simplu. Eu sunt intotdeauna pe primul loc. Nu ma intereseaza “aprecierile”, laudele samd, decat in forma materiala.
Forma materiala inseamna strict bani, luati pentru practic acelasi lucru.
Daca vrei, e ca si in copilarie, cand parintii iti dau bani pentru, sa spunem, spalatul vaselor. Vasele alea nu sunt misiunea ta in viata, vrei doar banii… Le speli cat de repede poti, iti iei banii si-ti vezi de treaba.
Refuz orice forma de promovare, pentru ca vine la pachet cu mai multa treaba. Exact cum o companie incearca sa-si maximizeze profitul, si eu imi maximizez banii castigati in raport cu efortul.
E distractiv cum oamenii incearca sa se “deconecteze” de munca dupa program. Ideea e sa nu te conectezi de la inceput:)
NOU
ultima propozitie=godlike
NOU
Stai să vezi când ți-o face femeia ochii ca la melc că aduci bani prea puțini pentru ea și e cazul să stai cu degetul în cur până dai colțul. Știu un caz în care îi făcea ochii ca la melc pentru un suc și îi dădea coate pe sub masă. Plm, te gândești că e mai bună laba.
NOU
@Crimsonware – Well, tre sa ai intotdeauna grija cu cine “te aduni”.
Daca vrei bani mai multi, da-i drumu si fa-i.
Altfel, la noi fiecare ii cu banii personali.
NOU
Am avut norocul ca la primul job să experimentez o concediere din asta urâtă, a unui manager, doar pentru că cel nou venit peste respectiva persoană a vrut să-și flexeze mușchii. Manager de peste 10 ani în companie, care nu a putut fi salvat nici de șeful șandramalei, firma fiind SA.
După aia, am înțeles că nimeni nu e de neînlocuit.
Una e să crezi asta din filme, alta e să o experimentezi, cu tot ce înseamnă aceste jocuri de putere și să vezi perversitatea unora și cum sunt dispuși să te vândă pe 100 € :).
Fast forward, am schimbat domeniul cumva. Mi-am propus să stau 2 ani la primul job după schimbare, însă au refuzat să mă promoveze pentru ca pitong, 2 joburi mai târziu într-un an, câștig acum cât “team lead-ul” care mi-a săpat “promovarea” pentru a fi el pus pe piedestal.
Cireașa de pe tort e că m-au chemat înapoi pe o altă divizie și mă gândesc serios să merg dacă-mi oferă cât am cerut, chiar dacă sunt în perioada de probă acum la o altă firmă. Însă rolul e o combinație între ce făceam și ce fac acum. Și dacă cei de acum vor să mă țină, pot mări bugetul că au de unde.
Cred cu tărie că în orice job trebuie ori să câștigi bine spre foarte bine pentru nivelul tău, ori să înveți într-un ritm accelerat. Dacă le ai pe ambele, cu atât mai bine. Dacă nu, sunt atâtea firme dispuse să investească și să plătească pentru ceea ce știi să faci.
În rest este demagogie pură, să te sacrifici pentru binele companiei ca un acționar sau manager să-și ia de 3x bonus pentru că a știut să salveze bani.
Ce mi se pare important este să fii productiv, chiar dacă am o atitudine precum cea din video, încerc să-mi fac treaba ok, cu pauze și bună-dispoziție. Fără stres și presiune inutilă care poate fi evitată planificând un pic. Planificare pe care o fac pentru mine și bunăstarea mea. Iar programul meu se termină la ora stabilită.
În rest, e util să citești un pic despre drepturile tale ca angajat și să ai un avocat în agendă.
NOU
Eu am fost carierista la primul job corporatist, dar scuza mea e ca aveam 24 de ani si eram bleaga. Mi-am revenit rapid si lucrez tot intr-o alta corporatie pe un salariu ok si multe beneficii, dar am invatat sa fiu detasata si sa nu ma consum din orice.
NOU
Lucrez din 2011.
Am inceput ca manual QA pentru Continental, am lucrat aproape 4 ani in automotivep entru ei. Apoi am schimbat pe test automation pe web. Schimbat diverse firme pe principiul care da mai multi bani. In 2018 am aterizat la un startup din state. Din 2019 am trecut la coordonat echipe, people management, facut procese practic am pus tot la punct tot ce inseamna QA. Am invatat cat am putut de mult pe partea de people management, momentam am echipe pe 3 continente cu managerii lor. Oamenii par multumiti, sunt deschisi cu mine si nu prea am avut demisii (2 in 3 ani ca n-a vrut finance-u sa le egaleze oferta)
Am tras destul de tare, au fost zile in care am stat cu CTO-ul 8-9 ore in call-uri ca au bubuit chestii in productie, au fost zile in care am belit-o pe youtube toata ziua (mai multe dinastea). Am ajuns sa stiu cum functioneaza aproape toata platforma si inca invat chestii.
Vreau sa mai invat si sa ma mai dezvolt pe partea de management, oportunitati si suport am.
Nu ma tenteaza sa devin “antreprenor”, daca o sa-mi deschid vreo afacere vreodata o sa fie ceva din pasiune, in cu totul alt domeniu si care sa faca bani de tigari… mi-ar placea sa am un bar sa torn whisky-uri la oameni si sa stau cu ei de povesti – sa iese pe 0 la final de luna.
Sunt zile si zile, in unele imi vine sa-mi iau campii dar aia e, imi place ce fac, sunt multumit de unde am ajuns.
PS: daca lucrezi ca si contractor pe PFA/SRL nu ai afacere, esti mai sclav ca unu pe carte de munca ca se pot scapa aia de tine cum li se scoala. Pace
NOU
Esti peon-ul perfect. 😀
NOU
Ce sa zic, is eu mai masochist asa, imi place sa chiar lucrez.
NOU
Ca om care a fost mercenar pe PFA/SRL de pe la 30 de ani pana la 45 (cand m-am retras din activitate si am devenit rentier) permite-mi sa-ti spun ca esti doar invidios.
In toate contractele mele scria ca se anuleaza cu acordul partilor cu preaviz de 30 de zile (dar au fost si unii care au vrut 3 luni). In timpul asta preavizul legal pentru concedierea angajatului e de 2 saptamani.
Banii extra mi-au permis sa investesc si sa scap din hamster wheel. Fara ei as fi trait peste medie dar probabil ar fi trebuit sa fiu sclav pe plantatie (si la banca) pana la varsta normala de pensionare iar asta era ultimul lucru pe care mi-l doream de la viata.
NOU
La un moment dat pe la 20jdeani aveam vise si clasica unde te vezi peste 5 ani ” vreau sa imi dezvolt o cariera”… mhm mi-a trecut.
Am dezvoltat un rahat, joburi decente bani cat sa nu traiesc cu grija zilei de maine.
Acum vreau doar sa am timp si de mine, ca maine poimaine ajung la 40 si parca as vrea ca atunci cand ma uit in urma sa nu fiu ca bunicu care daca-l intrebai ce a facut in viata incepea ca a lucrat nushcat la fabrica aia. Mare realizare 🙂
NOU
Cred ca am mai scris pe aici sau pe dincolo, dar nu daca nu am scris am sa scriu din nou(sic):
Dupa 11 ani de munca la corporatie pe logistica si order management, in iunie 2020 am fost “restructurat”.
Cred ca a fost unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat din punct de vedere profesional.
Am avut ocazia in pandemie sa fiu alaturi de familie care lucra de acasa, am petrecut mult timp impreuna, am putut sa imi ajut parintii si socrii la trecerea mai anevoioasa prin covid, sa imi limpezesc mintea si sa ma obisnuiesc cu traiul in afara rotii de hamster.
Am reusit sa imi transform intre timp pasiunea de a mesteri si a construi lucruri intr-o modalitate de a castiga bani. Nu a fost si nu este usor din punct de vedere fizic, dar cu toate astea nu mi se pare greu. Ma uit la mainile mele si le vad de multe ori murdare de praf , zgariate si crapate de frig, si ma intreb daca nu era mai bine la caldurica intr-un birou in fata calculatorului. Nu, nu era. Nu faceam ceva care sa fie apreciat de cineva, eram doar o mica rotita dintr-un sistem, foarte usor de inlocuit. Dar simteam ca am niste abilitati practice si o rabdare de a migali pe care nu o vedeam la multi din jurul meu. Am sapat pe internet si YT aproape tot ce se putea despre domeniu, am folosit la inceput familia largita drept cobai, si am reusit sa ma pun pe picioare. Simt ca mai am mult de invatat, mai sunt multe procese de optimizat, mai am de filtrat furnizori si de incercat metode de lucru, dar mi se pare usor cand stiu ca eu ma ocup de tot: de prestat munca si de cules roadele. Si dincolo de partea materiala, eu fiind mai idealist, iau ca o implinire personala satisfactia si multumirea clientului cand vede evolutia produsului de la o viziune din imaginatia sa la un proiect pe calculator iar apoi la un obiect concret si de care se poate folosi. Bucuria asta a atat de demodatului “lucru bine facut” pe mine ma motiveaza extraordinar.
NOU
Te admir și asta incerc și eu. Succes!
NOU
Nu am in plan nicio cariera, daca as avea de ales nu as mai munci nicio zi din viata mea..din pacate, avem credit pt totdeauna si nicio speranta sa terminam mai devreme. Doar de am câștiga la loto sau alta minune. Sotul face naveta multa pana la munca, imi lipsește mult, mi e dor de el, iar seara sunt multe de facut si e oboseala. Cu un bebe deja si altul pe drum, e destul de greu sa fim rebeli si sa ne cautam”drumul”, sa zic asa. Nu ne place in mod deosebit ceea ce lucram, suntem ingineri in domeniul energetic. Mi ar fi placut sa am grija de toate animalele de pe pamant, sa citesc si sa scriu o carte eventual,imi place mult sa scriu de mana, sa reinvat sa pictez si sa calatoresc. Mult. Imi doresc sa fim sănătoși, sotul are unele probleme cu genunchii si sa fie pace.
NOU
Discutia despre echilibru intre viata personala si cea profesionala este ampla, dar pe acest subiect in mod special am sentimente amestecate.
Pe de o parte este o problema mare ca unii oameni se streseaza aiurea si nu isi dozeaza efortul asa ca ajung sa fie deprimati, surmenati, fac burnout. Este problema cel putin la fel de mare si faptul ca raman nepedepsiti sefii ierarhici (care cel mai des sunt mici sefi de echipe cu comportament machiavelic, nu doar directoratul malefic caruia nu ii pasa) care forteaza pe cei de sub ei sa faca munca fara rost, sau abuzeaza de putere. Pe de alta parte, persoanele care au abordarea asta de “look busy, do nothing” de obicei nu sunt bune in ceea ce fac, chiar daca cognitiv sunt capabili. Este magnific cand unii oameni sunt capabili sa isi faca treaba la nivel OK, mediu, peste mediu sau chiar excelent , dar sa se si deconecteze complet si sa “rupa usa” dupa 8 ore de munca. Deseori ei rezolva mai mult in 8 ore decat o face un workahoolic stresat in 12 ore. Dar din pratica eu ii vad ca exceptii. In realitate multi din cei ce impun aceste limite in corporatii sunt corupti de comoditate si devin lenesi cronici.
Parerea mea este ca trendul “marea demisioneala” este cauzat de extrema cealalta = prea multa munca/stres. Dar si extrema asta cu “nu fa nimic” observ ca are acelasi efect – apatie, lipsa de motivatie, in final lipsa de competenta (nu in sensul dispretuitor/dusmanos, ci in sensul lingvistic corect: ajungi sa nu poti sa faci chesti pe care ar trebui sa fi capabil sa le faci).
Daca discutia este ca altii sa fie profesionisti 8 ore/zi dar eu sa ma fofilez cum pot, sa frec duda pana devine obscen de evident ca imi bag picioarele in tot ce fac, atunci sunt un parazit care doar se strecoara printre probleme si societatea nu are nevoie de oameni de genul acesta. Ai vrea ca tipul din clip sa fie zidarul care iti construieste casa, instalatorul care iti pune plita pe gaz in functiune, inginerul care proiecteaza airbagurile , mecanicul care iti repara franele?
E OK pt el la nivel individual sa fie relaxat si sa faca minimumul necesar sau chiar nimic, dar ai vrea sa ai orice contact cu astfel de persoane? Eu nu, si nu as vrea nici sa imi fie client daca as sti ca sponsorizez treaba asta.
In multinationale este mult bullshit si se poate spune ca se stoarce sufletul din oameni, prin politici stupide si sefi idioti/fara viziune; dar cei ce fac asta sunt tot oameni; daca acei oameni incompetenti ar fi angajati la primarie ar face la fel; daca ar fi bloggeri nu ar citi nimeni ceea ce ar scrie.
Ca sa faci lumina trebuie sa aprinzi becul, nu sa aduci mai mult intuneric (deep quote – corporate style).
Asa ca eu sunt de parere ca trebuie sa ai prioritatile bine stabilite, viata personala sa fie in varful listei, dar in acelasi timp sa iti faci treaba bine, oricare ar fi ea, sa ai obiective profesionale relevante pentru tine pe care sa vrei sa le atingi – daca nu din motive de etica personala si profesionala,a tunci din egoism: asta te ajuta sa iti mentii un echilibru mental, iti da un scop, de preferat sa fie si util; bonus: faci si bine si celor din jur.
Si un comentariu final: nu mi se pare productiv sa se reduca discutia la o scala de timp asa mare: universul are 14 miliarde de ani si pamantul are aproape 5 miliarde; privind prin lentila asta nu mai conteaza nimeni si nimic pentru ca 100 de ani nu ar fi vizibili si oricum soarele o sa explodeze in viitor, asa ca ce rost avea sa mai scrie Cetin acest articol?
NOU
Ti-as da thumbs up cu 3 maini.
Corolar: Daca toata lumea ar fi facut minimul necesar inca ce cacam in drum si ne stergeam cu palma ca societate, nu trimiteam roboti pe marte si faceam centrale cu fuziune.
NOU
Indienii astia sunt super tari, daca ar si bea toata ziua ar fi exact ca si moldovenii nostri!
NOU
Daca procrastination ar fi o religie, clipul asta este biblia. Lenea dusa la nivel de arta ne caracterizeaza ca popor, de la presedinte si parlamentari in jos.
NOU
Dacă nu te mai duci la muncă, nu mai ai bani să mergi la serviciu.
NOU
Am râs puțin la enumerarea din paragraful al patrulea.
NOU
de ce? chiar sunt curios
NOU
Ți-am răspuns pe e-mail.
NOU
Parerea mea, nu sunt un om orientat spre cariera dar ca asa ajung “sa fac nimic” si familia sa locuiasca unde vreau si sa se simta bine, a trebuit la inceput sa sacrific timpul pentru profesie. La inceput, pana sa am copii.
Ideea e asta, sunt total de acord cu conceput “do nothing”, sunt probabil cel mai mare parazit pe care-l cunosc pe plan profesional chiar daca ciudat e ca firmele ma cauta (pana se prind care e treaba), insa, ideal ar fi sa faci nimic pe bani multi (multi = sa nu te gandesti ca nu ai cu ce-ti plati creditul daca ai credit). Ideea e ca tie sau lui Vali, la nivelul vostru de acum poate e usor sa vorbiti cand ati creat o imagine si colaborarile cu firmele se realizeaza fara a face eforturi imense sa le cautati voi. Insa nu poti sta sa faci nimic cand experienta, portofoliul si conturile bancare sunt zero. Apoi mai e si discutia cu mai multe surse de venit. Cand ai cateva surse diferite de venit, iti permiti sa faci nimic la toate chiar daca ai credite sau nu, insa, din nou, ca sa ajungi acolo, trebuie sacrificati vreo 2-3 ani.
Din minima mea experienta cum vad eu: daca esti tanar, fara familie, sacrifica primii 2-3 ani sa te specializezi. Nu zic sa iti dai viata pentru firma, nu zic sa vii la 6 dimineata si sa pleci la 8 seara, zic sa o folosesti ca sa te dezvolti tu ca experienta cu scopul sa obtii o oferta mai buna. Fa nimic la firma dar foloste-o sa faci niste cursuri/certificari, ceva care sa te ajute sa faci mai multi bani. Foloseste timpul ala in loc de facebook poate in a citi ceva separat pentru ce planuiesti sa agati mai tarziu. Altfel, vanzator la consignatie sa faci nimic pe salariul minim, nu stiu daca iti potoleste stomacul.
Iar da, nu da nici pulea 2 scuipati pe tine, in companie esti un numar si daca mori nu-i pasa nimanui. Deci compania e doar o sursa de a-ti aduce niste bani, si practic cea mai buna metoda sa obtii marire de salariu e sa schimbi firma la 1-2 ani maxim.
NOU
words of wisdom
NOU
Fost carierist. Am lucrat pentru o corporatie in 3 tari. Am fost promovat in jobul pe care il voiam, la inceputul anului trecut. Mi-a luat 5 luni sa-mi dau seama ca e fix pix. Mi-am dat demisia si am stat 3 luni in “garden leave”. Intre timp mi-am inceput propriul business, in acelasi domeniu. De atunci nu mai dorm cum trebuie, banii sunt mult mai putini, stresul e pe mine cat casa, dau cu matura cand e nevoie, descarc camioane, apoi imi pun costumul sa ma intalnesc cu clientii. Am imbatranit cu 5 ani in ultimele 6 luni. E viata mai frumoasa acum? Clar nu, dar poate va fi in viitor.