V-am spus ca una din sursele urmarite de mine este contul de telegram Casa Jurnalistului, pentru ca sunt printre putinii care sunt foarte profesionisti si, in general, isi verifica stirile inainte de a le da publicității, lucru rar in presa românească.

Si am observat ceva. Oamenii refuza sa arate clipuri si imagini cu civilii ucisi de catre rusi. Ba chiar mentioneaza ca nu vor publica asa ceva. Si lucrul acesta ma scoate din țâțâni in mod masiv.

Inteleg perfect ideea de a nu arata tragediile umane personale. Ma uitam aseara pe aplicația Observator a Antenelor, aplicație pe care am sters-o intre timp. Observator a facut reconstituirea sinuciderii politistului din Botosani. Cu un tip care sta pe o banca in parc, cu o tigara in mana si un pistol, dupa care, cred ca au aratat imagini de pe camerele de supraveghere, cu sinuciderea. Nu am stat sa urmăresc, deja stergeam aplicatia. Inteleg si imbratisez ideea de a nu murdari demnitatea unui om, aratandu-i ultimele momente sau, eventual, cadavrul.

DAR AICI ESTE VORBA DE CRIME DE RAZBOI. Rusii ucid copii, COPII, in Ucraina, ucid cu sange rece si intentia evidenta, dupa care neaga relaxati sau spun ca ucrainenii se bombardeaza singuri, in pofida miilor de evidente.

Cum altfel sa afle oamenii despre gravitatea a ce se intampla? Cum le aratam prostilor care asculta pe Sosoaca sau Olivia si se masturbeaza la hidoasa Oana Lovin? Le cerem sa ne creada pe cuvant? Promitem noi ca e nasol, dar nu va aratam imagini, pentru ca nu sunt pentru publicat?

Cred ca abia asta e o greșeală imensa. Razboaiele se castiga si prin opinia publica, prin intelegerea ca acele cuvinte mari de la tv de fapt ucid nevinovati.

Cine va arăta lumii durerea si suferinta acestor oameni, daca noi suntem grijulii ca imaginile de razboi sa nu aiba, cumva, un impact emotional grav asupra celorlalti?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.