Ghidul pescarului amator 2

Continuarea de aici.
Înainte de a începe, să mă laud că astăzi i-am sters unui lamer aripa Volkswagenului pe care îl parcase pe mijlocul falezei. Nova mea, ca deobicei, nu a avut nimic, ci doar a lăsat o lungă dâră roşie pe caroseria tipului.
Probabil că de acum se va gândi de 2 ori înainte de a lăsa maşina aiurea pe dig.

Să revenim. Rămăsesem la gută.
Marea Neagră e neagră. La propriu. Culoarea apei pe digul exterior este de un verde închis superb. Nasol este că guta, sau meşina, cum vreţi să îi spuneţi, dacă este transparentă, cum e by default, nu se va vedea nici de-o culoare. Criticii ar putea spune că asta e şi ideea. Nu neapărat. Pe mare ai nevoie să vezi unde ţi-e firul, pentru că altfel rişti sa ţi-l rupi în stabilopozi de fiecare dată când faci o lansare, mai ales dacă e vânt, cum a fost astăzi.

Că tot veni vorba, asta fuse captura familiei Arhi pe ziua de azi. Cine se căţăra ca o căprioară sprinţară pe stabilopozi, având în picioare pantofiori de 3 milioane, cu fundiţă în vârf? Nevasta, desigur.

Revenind la oile noastre. Eu folosesc gută de un frumos verde fosforescent, de 0.8. Preţurile la aşa ceva variază între 4 lei şi 140 de lei, depinzând de calitate. La articole de pescuit, în mod excepţional, preţul chiar reflectă calitatea. Spre deosebire de primul ghid, unde vă explicam că o mulinetă ieftină este relativ ok, la gută nu trebuie să vă zgarciţi. Nu pentru că aţi prinde peşti uriaşi si s-ar rupe. Nu. Ci pentru că se freacă de pietre, şi dacă e de proastă calitate, cum am eu, se rupe repede. Nu sunt un capăt de ţară cei 15 lei daţi pe ea, iar cei 100 de metri de pe rolă vă vor ajunge fără îndoială pâna la finalul sezonului.

Voiam să scriu şi de ace şi monturi, dar le-am uitat în maşină şi nu le pot face poze.
Aşa că, rămâne pe data viitoare.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt