Durerea unui tată

Astăzi a fost o zi dificilă în Ucraina. În pofida optimismului generat de rezistența inumană a fremenilor ucraineni, rușii avansează, ucid civili, atacă obiective civile și case și se comportă, în general, așa cum te-ai aștepta să se comporte un soldat rus. Și sunt mulți, extrem de mulți.

Am ieșit și eu din casă, la un moment dat, am fost până la casa de asigurări, unde era să îl bat pe mizerabilul paznic de acolo, care vorbea cu oamenii de parcă era patronul holului. Mi-am încrucișat, la propriu, brațele, ca să nu îl pocnesc.

În rest, nimic. Este evident că e un război care va dura și că, la un moment dat, cel mai probabil, rușii vor lua și Kievul, iar luptele vor deveni locale. Probabil, în această noapte, va cădea și Energodar, iar Mariupol va fi securizat.

Nici nu știu ce să scriu, am mintea ca o melasă. Încercați să vă detașați puțin și să vă conectați mai rar la știri.

Sper să nu ne trezim mâine cu știrea că a căzut Kievul sau și mai rău.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.