Contul meu
Mai tine minte cineva acest minunat detergent, singurul cu care, daca il diluam cu apa, reușeam sa suflam baloane printr-un tub de pix?
Dacă v-a plăcut ce ați citit,
dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali,
avem și noi nevoie de voi.
NOU
Și făceam o gaura in capac cu un cui, apoi ne stropeam cu apa
NOU
Dap. Mergea și refolosit. Ambalajul – decupat cum trebuie ieșeau niște coșulețe mișto iar vara era cel mai ieftin pistol cu apă.
NOU
Nu ma bag in discutii de mosi ca voi, nu stiu ce e ala, n-am vazut asa ceva.
NOU
Look at you, spring chicken.
NOU
Când eram mai mic și prost (acum sunt mare și nu s-a schimbat nimic) 🙂 am luat bătaie de la tata pentru că am învățat-o pe o verișoară mai mică decât mine poezia asta:
Până și-mpăratul Nero
Se spăla pe […] cu Dero.
Nero avea un cal,
Pe care-l spăla cu Deval. 🙂
Mai știți mașinile acelea de spălat din vremea veche (a druizilor), parcă Albalux de la Cugir? 🙂
Sunt chiar mai bătrân ca nea_zăpadă! 🙂
NOU
Acelasi nea_zăpadă care-ti datoreaza niste scuze sincere pentru un comentariu de idiot ce-ti era adresat acu’ cativa ani p-aci, facut dintr-o eroare de judecata.
NOU
Lasa că nici eu nu eram cel mai ascuțit creion din penar. 🙂
Nici acum nu sunt, nu-i vorbă. 🙂
NOU
Si eu am avut albalux, deci sunt mai batrana ca voi doi la un loc.
NOU
Ce mai meșteream la ele, vai mama lor de mașini… Ba rezistența, ba simeringul de la paletă, ba comutatorul. Și cîte femei au murit din cauza lor, neavînd împămîntarea bună.
Și cîte covoare și preșuri am mai spălat cu Deval…
NOU
io m-am nascut la oras, pin’ 73, ai mei aveau masina de spalat d-aia jmechera cu storcator-ceva centrifuga, da’ n-am auzit de din astea.
apa cu sapun era toata jmenuiala.
da’ nah, asta se intampla in Moldova. in capitala culturala, man.
NOU
brailean, deci.
NOU
Cum să nu ne aducem aminte ?Ne amintim și de pliculețele de șampon la șirag sau de șamponul în sticluța de plastic în formă de caluț de mare .
Am un unchi care era merceolog ( o mai exista așa ceva azi ? ) la o fabrică din Iași pe timpul lui Ceașcă .Se plimba prin toată țara într-un TV încheind contracte , cumpărând piese și alte minuni . Asta oficial pentru că neoficial făcea contrabandă/ bișniță cu tot ce putea . Țin minte că atunci când ajungea pe la noi ne aducea tot feluri de lucruri care se găseau tot mai rar sau dispăruseră din comerț . A venit odată cu un sac de detergent PERLAN .Nici nu știu cât avea sacul ălă 25/40 kg care a stat ceva pe balcon până a reușit mama să-l golească .
Tot el ne-a adus niște gogoloaie mari de halviță de la nu știu ce combinat chimic pe unde avusese treburi . Erau rotunde ca niște verze , cântăreau probabil 3-5 kg , dure ca diamantul . Ca să te bucuri de câteva grame de halviță trebuia s-o spargi cu dalta sau cu ciocanul .
NOU
halvita din aia alba si dura se mai gaseste pe undeva?
NOU
Sigur era halviță? Nu cumva era zahăr candel? Halvița era moale și se întindea precum cașcavalul prăjit. Mai era și una mai uscată, între foi de napolitană.
Zahărul candel îl spărgeai cu dalta și ciocanul.
NOU
”halvita” de care spui, gasesti in cantitati industriale in orice supermarket. aici vorbim de halvita adevarata, mai alba decat laptele si tare ca piatra!
alt indiciu: se inmuia ca o caramea in gura daca aveai rabdare si falci tari. deci nici vorba de zahar candel.
NOU
Am avut și noi vreo 2 sau 3 Albalux-uri înainte să apare din astea automate . Niște lucruri îmi amintesc de la ele :
-furtunul cu care ne luam bătaie . Ce te ustura fundul după aia ! Apoi la scurt timp simțeai o senzație de căldură , furnicături , excitații . BDSM în varianta comunistă .
-toate ajungeau după un anumit timp să curenteze , să dea la masă . Carcasa era varză și ruginea imediat . Împământarea prizelor de la baie și bucătarie cred că erau de formă pentru că nu prelua corespunzător curentul care ajungea pe carcasă . Țin minte că mama îi dădea drumul , încuia ușa de la baie , o lăsa să-și facă treaba , o scotea din prizä , abia apoi scotea rufele .
-tot timpul li se ardea condensatorul sau se bulea cureaua de la motor
– etanșarea era o glumă , după fiecare spălare câțiva litri de apă erau în mod sigur pe gresie
NOU
La mine inca se facea sapun de casa, cu soda caustica, in fata blocului…
NOU
Doaaanee, de asta uutasem complet…
Telefon cu manivela aveam la dispensar in 94, chemam ambulanta prin Oficiul postal, asa ca… nu ma simpt prea batrana din cauza asta! Da melancolia mea a mai mare sunt niste saboti de plastic cu gaurele mici, dintr-un plastic moale, cu o forma draguta, nu semanau cu crocsii, mai degraba cu clogs…ii spalam vara cu burete si-mi placea cum iesea spuma prin gaurele…
Inca mai tin in baie un calup de sapun de casa din ultima transa facuta de mama, rexona la kg ii zicea frate-meu, si tot o lalai sa ma urc in pod sa cad cum se prezinta presurile de carpe, unul facut de mama si unul de la soacra soacra-mii..
Ce-am tocmai patit???!!
NOU
Eu sunt așa de vechi, încât îmi amintesc de pârlău (dexonline.ro/definitie/p%C3%A2rl%C4%83u), un fel de butoi în care se spălau uneori rufe în satul meu (cu leșie). Mi-o amintesc pe bunica făcând asta. Făcea și săpun de casă din diverse grăsimi.
Îmi mai amintesc de momentul când tata a adus primul TV în casă, era o cutie mare parcă de lemn, cu un ecran mic și rotunjit. Și de telefonul cu o mică manivelă din cancelarie (ai mei erau profesori în sat).
Amintirile sunt vagi, am și pierderi de date. 🙂
NOU
Atata vreme cat n-ai pierderi lichide stai bine.
NOU
Nu-i timpul pierdut și cu pierderile de lichide, nu întinerim. 🙂
Dar nu-i o problemă, completăm lipsa cu alte lichide (de preferință pe bază de alcool etilic, că nu pătează). 🙂
NOU
Daaaaa…. Când nu se găsea șampon, ne spălam cu din ăsta pe cap. O singura molecula dacă îți intra in ochi era jale, ustura like a bitch
NOU
O fi fost pe la voi, mai chiaburi. Imi amintesc cutia de detergent de rufe Dero, detergent de vase Tix, samponul de urzica…
Dar e posibil sa ma mai lase memoria. Azi e 24 ianuarie? Mai avem ceva de sarbatorit?