Am mai observat un efect al pandemiei, cel putin la mine, probabil din cauza batranetii si alzheimerului de după colț.

Din cauza faptului că nu mai vorbim, fizic, cu gura, ci suntem blocați în case și comunități mici, majoritatea online, am uitat să vorbesc. Serios, faptul că vorbesc doar cu Luna tot timpul, iar Luna înțelege ce îi zic fără excesiv de multe cuvinte, ba chiar, mai mult, înțelege ce zic chiar dacă rostesc subiectul greșit, mi-a amorțit simțul vorbirii și mă trezesc că îmi vine greu să rostesc cuvinte uzuale, prefer să arăt cu degetul sau să zic un hăăăă lung, pentru că știu că nevastă-mea mă înțelege.

Am denumit acest proces barbarizare covidială și mă gândesc să patentez termenul, cât mai am timp și nu îl preia nimeni.
În rest, sunt bine, sănătos, mersi de întrebare, în continuare nu am niciun efect advers de la vaccin, în weekend mă duc la Băneasa Mall, la foodcourt, în aglomerația aia îngrozitoare, îmi dau masca jos și urlu FREEEEEEEEEDOOOOOOOOOOOM!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

60 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Fă-ți cont la clubhouse…

  2. #8

    Yeap, la fel şi la mine. Dar nu i-aş zice covidială, ci … digitală poate? Nu mai spun ce urât fac atunci când văd în calendar vreun Skype-Meeting, iar dacă ştiu că trebe să şi vorbesc la el mă ia cu transpirații direct.

  3. #9

    Maaama cata dreptate ai. Am observat și eu asta dar nu am zis-o cu voce tare gandindu-ma ca, poate, mi se pare mie. Ne tâmpim, e clar

    • #10

      Cum draq să nu-l înțeleagă femeia când el spune doar:
      – daaa mama

  4. #11

    O idee de mic amuzament daca te duci in week-end in Baneasa : urmareste-i la food court pe idiotii care nu se gandesc sa verifice cumva daca sunt mese libere sau sa-si trimita vreun prieten sa le tina loc la vreo masa, si ii vezi cu tavile pline de mancare ( mai ales daca-si iau si ceva chestii complicate de carat gen deserturi sau ciorbe // supe ), si amuza-te de privirile panicate care cauta cate 15-20 de minute orice locusor, abia miscandu-se cu tavile si cu bunatate de mancare deja racita si umpluta de praf :)))

    Ba dar sunt atatia coaie… cum plm sunt atat de multi oameni care nu se gandesc : ba inainte sa imi comand o tava plina de mancare si greu de carat, hai sa fiu sigur ca am si unde sa ma asez cu ea …

    • #12

      am ras cu Luna de ei de multe ori. zici ca sunt retardati, sunt minim 2, dar se duc si stau amandoi la coada.

    • #13

      asta se intampla pentru ca jumatate din mese sunt ocupate de idioti care doar asteapta pe cineva aflat la coada!

    • #14

      realizezi ca ce ai spus are zero logica?

    • #15

      de ce, daca mi te adresezi, pentru ca nu consider mesele acelea ca fiind sala de asteptare?

    • #16

      daddy are dreptate. sa-i fut in gura pe aia care asteapta jumatate de ora cu masa goala, in timp ce eu ma plimb sa gasesc loc liber cu tava plina.

    • #17

      @daddy mesele de la food court uri sunt ” ale poporului ” nu esti la restaurant sa suni sa rezervi masa pe numele tau si sa faci si plata inainte, stiu ca e frustrant sa iti fie pofta de ceva sau foame, sa fii de pe drum, si sa te chinui sa gasesti un loc, dar cine prinde loc primul se aseaza si cam aia e, nu vine nimeni sa-i dea la o parte . asta-i si ideea, cineva sa tina locul ocupat .

      ca sugestie daca sunteti singuri ( n-are cine sa va gaseasca masa si sa va tina loc ), va e foame, si va ganditi sa va duceti in miezul zilei sa mancati in AFI sau in Baneasa … maxim 5% sanse sa gasiti loc liber la o masa. E full house everyday si ajungeti sa va mancati McPuisorul sprijiniti de vreun perete, sunt si mesele mai putine acum ca sa nu fie prea apropriate, mergeti in alta parte ca va enervati singuri :))

    • #18

      @daddy are dreptate, Faptul ca majoritatea ocupa o masa pana cand prietenul ridica mancarea contribuie la aglomerarea din food court-uri.
      Adica in mod normal o masa ar fi ocupata cate 30 de minute sa spunem, dar asa se mai adauga inca vreo 15 minute. Capacitatea de primire a clientilor scade cu aproximativ 30% daca toata lumea “rezerva” masa.

    • #19

      si iata, asa se obtine distantarea sociala. badumtsss

    • #20

      in mod normal nu sunt ok cu rezervarea unei mese intr-un foodcourt dar daca o faci trebuie sa fie cineva fizic la masa
      se intampla des in zonele de birouri unde exista cantine sa vina cineva si sa-si lase un obiect personal pe scaun/masa si sa plece si 30 min dupa mancare.
      am patit asta odata cand eram 3-4 colegi si era o singura masa ‘libera’ dar avea un ecuson pus pe masa(initial nici nu m-am gandit ca pus pentru a rezeva masa), nu ne-a fost mirarea ca dupa aproape 20 min sa apara cineva cu tava in mana sa ne spunca ca era pus pentru a o rezerva, i-am spus intr-un mod nesarcastic/ironic ca am crezut ca l-a uitat acolo, a inceput sa comenteze dar am ignorat cu succes :))

    • #21

      Faceti altfel luati doar un mezelic prima data ca sa nu stati la masa fara sa consumati nimic iar apoi se duce doar unul si comanda en gross. Riscul e s-o va luati oricum de la daddy care o sa vrea sa existe si un consum minim obligatoriu.. sau poate nu!

    • #22

      platit in avans

    • #23

      Daca si-ar agăța domnii de la coada cate doua chingi pe dupa ceafa, sa tina tava ca pe țambal, nu le-ar mai trebui masă!

  5. #24

    Eu am patit ceva similar cand am descoperit ca am uitat sa scriu de mana. A trebuit sa scriu de mana o cerere acum ceva timp si parca nu mai stiam cum se scrie, de caligrafie nu mai vorbesc.

    • #25

      Stiu ce zici. Am avut recent de completat niste formulare pentru angajare. M-am temut ca pierd jobul, ca o sa creada ca nu stiu sa scriu :)) Niciodata nu am scris frumos dar acum dezastru.

    • #26

      Acum, ca zici, nici eu nu cred ca mai tin minte toate literele. De cel putin 10 ani completez toate documentele folosind litere de tipar, pentru ca se cere explicit asta, astfel incat nu cred ca mai reusesc sa fac literele “E” si “G” de mana asa cum invatasem la scoala.

    • #27

      Nu a mai trebuit sa scriu de mana de vreo 15 ani, si cand o mai fac, scriu cu litere mari, de tipar (diverse cereri sau rahaturi pe la vreun notar).

      Deja am probleme in a scrie cursiv de mana, ma doare degetul mijlociu dupa 5 minute, acolo unde apasa pixul/stiloul, imi amorteste incheietura.

      Groaznic, imi pare atat de rau…

    • #28

      Eu mai vad pe reddit demonstratii de caligrafie si imi vine sa comand pe loc un pix din ala Pilot Parallel, dar nici nu am ce sa scriu cu el si imi aduc aminte ca eu scriu atat de urat de mana incat ma batea si invatatoarea in clasele 1-4 din cauza asta.

    • #29

      @Skyler Si tu ai primit in toti anii de scoala placa cu “Scrii urat, la mine merge asa dar in urmatorul ciclu scolar o sa dai de belea”. Mi s-a zis asta din clasa 1 pana la liceu. Mi-o mers la toate si am ajuns sa lucrez si sa nu scriu nimic niciodata

    • #30

      cred că unele literele nu le mai scriu “de mână” de când am terminat şcoala primară. S, G, E, F, b şi alte câteva. deşi chiar şi acum mai scriu de mână zilnic măcar puţin. în acelaşi timp, alte litere le fac “de mână” şi le leg chiar şi acum.
      foarte recent am constatat că dacă trebuie să scriu extrem de repede (trebuia să consemnez ce spuneau unii; nu dictau, ei vorbeau liber şi povesteau chestii, eu trebuia să scriu ce povesteau) scriu ca o imbecilă analfabetă.

    • #31

      Ia sa il faceti pe H caligrafic mare, ahahahahha!
      Degetele mele o iau aiurea sus, jos, efectiv nu mai stiu sa scriu.

    • #32

      @Corco, a trebuit să-l caut, că nu mai știam cum arată. 🙂

  6. #33

    Eu am ajuns ca-n memeurile de pe net: nu raspund la numerele necunoscute si le caut pe net dupa aia ca sa vad cine m-a sunat. Pus si simplu nu am chef de vorbit decat cu familia/prieteni/colegi de munca.

  7. #36

    Stai liniștit nu e nimic grav. Iti dezvolți doar capacitatea de a fi telepatic!

  8. #37

    Eu mi-am dat seama de asta acum 2 luni, când i-am zis (indirect) doctoriței că-i proastă. Mi-am cerut mii de scuze, noroc că-i tot româncă și a înțeles că era o glumă despre altceva… De atunci sunt foarte atent să nu mai bag piciorul în troacă. Asta e… învățăm să trăim și cu asta.

  9. #38

    Eu am intrat numai sa vad daca are si Dragos o parere legata de subiect 🙂 Eram curios daca ne povesteste si el ce simte legat de acest topic 🙂
    Devine f funny daca incerci sa iti imaginezi cum ii fierbe sangele cand citeste ….

  10. #39

    normal daca te vaccinezi, mai trebuie sa porti botnita?
    #intrebptunprieten

    • Da, pentru ca poti sa iei virusul, dar ai sanse mai bune sa nu te imbolnavesti (grav). Daca il poti lua, il poti si da, deci ar trebui sa purtam masti pana se vaccineaza majoritatea.

  11. Ingrozitor de saaame. In viata pre-covid, vorbeam franceza zilnic la munca, dar doar in context informal, in sedinte predominant engleza si eventual olandeza. Evident, contextul informal a disparut aproape complet, acasa vorbesc engleza/olandeza cu barbatul, cu prietenii vorbesc mai mult in scris, si majoritatea cumparaturilor le facem online. Deci ma trezesc la telefon cu mama negasind cuvinte in romana, in rarele cazuri in care am nevoie de franceza nu gasesc cuvinte in franceza, in olandeza nu am fost niciodata 100% fluenta, asa ca ma trezesc mult cu carje de vocabular (chestie, thingy, umm, asta, ala, aia, that, this, etc.)

  12. #42

    De vreo 15 ani incoa’, media subsemnatului e de vreo 5′ de vorbit romana pe saptamana. Asa ca la venirile in vacanta in tarisoara, in primele 7-8 zile nea_zapada e catalogat imediat ca noul Raducioiu ot Otopeni. Cam ca la 20 de ani, bagam instant un “ordonati!” cand ma intreba cineva ceva in tren la venirea in permisie.

    • Monseur sî ziși, monseur sî șitește, nu umbla cu mini cu șioara vopsâtă.
      Până una-alta, te-am ratat tura asta, am fost 3 zile la Estienne.

    • #44

      @Nea Ilie: Pacat, ai ratat ocazia sa vezi o carcasa ambulanta: am sechele dupa covid de numa’-numa’. Fix 10 luni de-atunci si abia ajung pana-n bucatarie. Adica acolo unde oricum nu prea are rost sa intru, avand in vedere lipsa de gust si de miros. :))

  13. #45

    Doamne, crunt. Al meu moștenește din familie lenea de a vorbi. De fapt nu, de a gândi cuvântul pe care vrei să-l scoți pe gură. Pur și simplu orice devine „ăsta”, „ăla”, „aia”, „ceva”. Ei între ei se înțeleg foarte bine. Dacă sunt la masă cu toată familia, sunt extraterestră, e o conversație de-a râsu plânsu, unde toți vorbesc despre cum au luat aia, au făcut cealaltă, l-au sunat pe ăla, s-au certat cu aia.
    Lucrez cu soțul să își antreneze naibii creierul să verbalizeze corect ce are de spus că se întâmplă deseori să fac traducere cu el când suntem cu alții, devin un fel de subtitrare – asta atunci când mă și prind ce naibii vrea să zică. :))

    • #46

      tocmai radeam cu Luna, citind ce ai scris, ca nu sunt singur, ca mi-era frica ca la analizele de cancer cand am scris

    • #47

      Mnope, nu ești singurul. Eu sunt disperată pe subiectul ăsta, mereu sunt în plop cu subiectul de discuție. Când sunt foarte obosită și mi-e lene să mai descifrez sau să întreb „ĂLA ADICĂ CE?!”, aprob. M-am trezit de multe ori că am aprobat niște lucruri cu care n-aș fi fost de acord niciodată. :))))

    • #48

      Laurra, de ce crezi ca te roaga sa aprobi chestii cand esti obosita? :D:D:D:D:D

    • #49

      Vai, are prietenul meu o boala asemanatoare. Se gandeste la ceva, apoi continua gandul cu voce tare, povestindu-mi de ceva ca si cum noi am fi vorbit inainte. Gen “Stii, putem sa facem asta fara sa apelam la clientul ala” – asta dupa vreo 20 de minute de liniste. Si dupa jucam 21 de intrebari pana ma lamuresc eu ce e “asta” si “aia” :))

    • Solutia simpla la problema ta -> “Nu inteleg ce ai zis” , spus cu calm si de preferinta fara tigai zburatoare. Am alergie la frazari de tip “da-mi chestia aia sa o duc dincolo”. Defect profesional probabil, ani de zile a trebuit sa explic programatorilor ce a vrut business-ul sa zica si business-ului ce a vrut sa zica programatorul.

      Iar de vorbit, fereasca sfantu’, numai de nevorbit nu ma plang, stau minim 2 ore pe zi in call uri. Dar am si zile in care stau mai mult sau sunt vorbitorul principal

    • #51

      @F., asa fac în general. Plus ca da, treaba asta se combina și cu ce zicea Cristina, ca în capul lui schimba subiectele, fără sa și verbalizeze asta, asa ca fix când credeam ca știu ce e “asta”, se transforma în altceva:))) și eu sunt vinovata ca nu îl urmăresc și nu ii acord atenția cuvenita. Na. :)))

      Cat despre jobul de “translator”, da, I get you. :))

    • #52

      Confirm, e boala raspandita, o are si doamna mea.

      ea: ia aia de acolo si pune-o dincolo, langa ala.
      eu: blue screen.

    • #53

      @Stefan Doamna ta, e ca domnul meu. FIX pe aceeasi fraza ma certam cu el, zilele trecute.
      Eram la bucatarie, pregateam masa (impreuna).
      El (cu oala fierbinte, cu paste, in brate): Ia aia si pune-o in aia!
      Eu (eram cu spatele, cred ca radeam parmezan): CE?
      El (tot cu oala in brate): HAI MAI REPEDE NU VEZI CA MA FRIG?!?!??! HDFSDFDSHkfsdlfSHHDAHD (spume si bulbuci la gura de parca il punea cineva sa stea cu cratita aia in brate)
      Eu: Sa fac CE???
      El (lasa cratita pe aragaz, in sfarsit, si se apuca el sa faca demonstratie): Sa iei ASTA ( se apuca si imi flutura sita in ochi) si sa o pui in ASTA (chiuveta). Era GREU????? Ce n-ai inteles?
      Eu: Aha. Am inteles acum.

      Dupa aia a inceput sa trancane ca o muiere la ciclu, cum ca nu-l inteleg, draga. Apoi a tinut sa spuna ca asa suntem noi, femeile, mai greu cu priceputul.
      Bine. Asa e. :)))

    • #54

      @jupaneasa, nu știu dacă citești, dar sa știi ca am ras de m-am prăpădit. Mi-au dat și lacrimile de ras. Mai citesc o data.

    • #55

      Plus ca am citit “râdeam parmezan” :)))))

  14. #56

    Da, patesc la fel. SI inca o chestie, cand ma vad cu persoane mai multe, am momente cand parca nu mai stiu sa vorbesc la modul ca nu stiu sa duc ideea la capat. Sau ma balbai la cuvinte banale.
    Chiar ma speriasem vara trecuta pana cand am inceput sa zic colegilor mai apropiati constatarea asta si ei aprobau cu ochii mari ca patesc la fel, chiar si aia super extrovertiti.

  15. #57

    Da da, mine la fel si. Que hora es?
    Noroc ca al meu sot intelege exact ce zic, asa cum intelege si Luna, chiar daca folosesc cuvinte putine.
    Altfel, eu vorbesc cel mai mult cu linia de comanda si cu ea ma inteleg bine. Si daca nu stiu cum sa ma exprim, tastez repede un “?” si se rezolva 😎

  16. #58

    Deloc fun asta.
    Resimt si eu la fel lipsa exercitiului vorbirii si o oarecare impotmolire a creierului, de regula responsabil cu cautarea prin sertarele memoriei a cuvintelor potrivite.
    Probabil varsta, cum zici, dar mai degraba izolarea fizica de toti interlocutorii uzuali si adoptarea formei sumare, pragmatice de exprimare online.

    Si inafara membrilor familiei, conversatiile in oglinda nu-s la fel de savuroase. Alter ego e un pic cam sictirit lately…

  17. #60

    Recomand sa reluam clasele 1-4.
    Cand fac teme cu copilul ( clasa1 ) si ii mai scriu ceva el se prapadeste de ras ca ce scris am. Eu imi cer scuze iar el face pe Invatatorul cu mine.
    Daca ii explic ca atunci cand va fi mare o sa fie la fel sau mai rau decat mine la scris sigur nu e bine asa ca avem caiete duble. El scrie pe un caiet eu pe altul.