Tind să cred că fiecare dintre noi are undeva, acolo, în interior, o dorință de care îi e jenă să spună, pe care nu ar spune-o public nimănui. Și nu, nu mă refer la sex, ci la ceva ce ai fi dorit să faci în viață, dar nu ai făcut niciodată, din varii motive, cum ar fi jenă de ceilalți, bani, timp etc.

Eu, de exemplu, mi-aș fi dorit să fiu un excelent aruncător de cuțite și topoare. Da, iată, am recunoscut, aceasta este dorința mea intimă și nerostită. Nu știu de ce, mă atrag armele, dar nu suficient de tare încât să o transform în pasiune, trag decent cu orice armă, sunt un arcaș FOARTE bun, am și martori. Doar că nicăieri nu găsești un curs de aruncat cuțite și topoare.

Ceea ce, fix acum, mă motivează să îmi caut un topor de aruncat și niște cuțite dedicate. Vorbim la anul, pe vremea asta, dacă mai trăiesc.

La voi care e acea pasiune? Rețineți, poate fi orice, nu neapărat ca aberațiile mele. Inginer la NASA, hermeneut șef, adonitolog, orice.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

145 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Scoala.

  2. #2

    Mie mi-ar fi plăcut să fiu toboșar. Ba-dum tsssss

  3. #3

    Cred ca mi-ar fi placut sa fiu broker. Nu chiar pe Wall Street, ideea aia de bursa “cu strigare” nu ma atrage, as prefera linistea unui birou si adrenalina livrata online.
    Doar ca am constatat cu diverse ocazii ca am o aversiune la risc foarte pronuntata, deci as fi un broker slab.

    • #4

      Treaba cu frica de risc se domoleste in timp. Cu totii am trecut prin asta.
      Pentru bursa poti sa te joci si cu sume mici cat sa iti iei doza zilnica de adrenalina

    • #5

      Gena de tătar se vede în visul tău
      Eu mi-aș fi dorit să fiu fotbalist sau actor, mi se pare că sunt singurele 2 chestii la care am cât de cât talent.

    • #6

      Baga eToro si joaca-te cu sume mici. Vezi ca te prinde. Si eu am aversiune la risc destul de mare dar fara sa imi dau seama am bagat 2800 de $ pe parcursul a 9 luni si am in momentul asta 4800. Am avut randament mai bun in anumite luni, dar mai uit cu saptamanile sa inchid tranzactii, pe unele le am lasat prea mult pentru ca am fost calic si am mai facut si alte greseli de prost. De exemplu am pierdut 100$ in 5-10 minute ca am bagat 200$ in EUSTX50 si nu am vazut ca avea leverage de 20X si normal ca a deschis pe ultrarosu si aveam stop loss automat. Per total e distractiv si mai apar si bani din nimic. Cel mai important pentru mine: asigura te ca banii pe care ii bagi ii poti pierde.

  4. #7

    Eu pot spune ca pe la 25 de ani asa, regretam nespus ca nu am reusit in copilarie si adolescenta sa cant la pian si sa pictez, erau niste hobby-uri ale mele. Ma visam iesind la pensie la 55 de ani si luand un pian , si cu un sevalet pe o terasa. Au venit copiii mici, si acel vis a ajuns din ce in ce mai indepartat. Insa cu ajutorul sotului , anul acesta am primit in vara un pian adevarat de ziua mea (am fost incredibil de emotionata), si am invatat sa cant neasteptat de repede, cant zilnic. De asemenea am primit si o gramada de picturi pe numere, cu care se imi intru in forma pentru un pictat adevarat. Am umplut casa cu ele, chiar daca nu sunt cine stie ce opera de arta. Ce doream sa spun: Niciodata nu e prea tarziu sa iti implinesti un zis.

  5. Când eram mic, îmi plăcea revista “Universul copiilor”, și eram ferm convins că după o vârstă mai înaintată voi continua să o citesc. Nu înțelegeam de ce cei mari nu văd frumusețea revistei.

    Tot când eram mic nu înțelegeam foarte clar de ce oamenii depun așa mare efort pentru salariu, când, cu unele privațiuni, ar putea trăi mai simplu trăind din mai puține resurse, dar și muncind mai puțin.

    Am vrut o vreme să devin scriitor, inspirat de ce mai citisem.

    Am vrut să devin și programator, am aterizat oarecum în zonă, dar nu tocmai. Mi-a prins însă bine contactul cu programarea.

    Cred că cea mai mare dezamăgire din seria “ce am vrut să devin și n-am devenit” sunt lucrurile interne. Să mă controlez întotdeauna, să nu am niciun viciu, să nu fiu enervant, să nu urăsc, să fiu mereu om bun.

    Pe tema asta:
    img-9gag-fun.9cache.com/photo/aoPBA0A_460s.jpg

    Aveam așteptări mai mari de la mine. 🙂

  6. #9

    Mi-ar fi plăcut să învăţ să sudez.

  7. #13

    Sa invat sa inot. Am facut chiar si cursuri(la 30de ani) dar nu am reusit aproape nimic si am renuntat.

    • #14

      Nu mai face cursuri, aruncă-te într-un lac, fără nici o protecție: ori înveți să înoți, ori o mierlești. Eu așa am învățat, diferența fiind că nu m-am aruncat singur, ci am fost aruncat.

    • #15

      #spartani

    • #16

      @ubercool same here, doar ca n-am fost aruncat… S-a rupt malul. Si nu era lac, era un rau care curgea destul (râul Argeș). Si eram putin mai mare decât piciul meu.
      Si teoretic trebuia sa fiu sub supravegherea verilor mai mari.

    • #17

      Nu stiu ce sfat as putea sa dau in calitate de invatat asta la 30+. Sa patinez tot asa spre 30. Personal motivatia mea a fost sa nu imi mai fie teama de apa plus “Cum de altii sunt in stare, eu nu?!?”. Personal mi-a iesit incepand cu pluta apoi pe spate din pluta, apoi pe fata. Nu e reteta universala insa, e un innotator olimpic prin state care nu reuseste sa faca pluta.

      Poate incapatanare imensa transformata in ambitie?

    • Îți e frică în apă sau? Nici eu nu știu să înot, tot am zis că o să mă duc la ceva cursuri pentru adulți, că îmi place bălăceală, dar mă duc la fund ca o cărămidă.

    • #19

      Înțelepciunea vine cu vârsta. Cel mai simplu – lasă-ți burtă. De la o dimensiune în sus, poți să faci ce vrei tu, nu te scufunzi nici dacă vrei, nu ai cum. Și odată partea cu plutitul rezolvată, restul e doar coordonarea mâini-respirat. O scoți la capăt.

    • #20

      Mda…imi place apa de mor dar de la o chestie de genul “Nu mai face cursuri, aruncă-te într-un lac, fără nici o protecție” nici acum nu stiu sa inot…isteti..
      In rest poate un sport de contact mai dur dar tin la nasul meu:)))

    • #21

      Nu am burta, nu cred ca imi e frica de apa, dar pur si simplu pare ca ma blochez in piscina…

    • #22

      e o teama elementara, nu e nimic rau in asta. altii paralizează la inaltime

  8. #23

    Eu arunc cuțite și topoare de peste 20 de ani. Alung stresul, sunt ambidextru și arunc excelent cu ambele mâini. Nu ai nevoie de cursuri sau cuțite, topoare specializate, poate la început când ai nevoie să fie bine calibrate. După ceva timp tine de instinct și arunci decent cu orice gioarsa.
    Must do:
    Să îmi termin beetle ul an 67.Lucrez de ceva timp la el, am așteptări prea mari de la mine, stric, fac crize de scelerat. La anul îl termin.Pun poze după dacă este.

  9. Pasiunea ta cred că se naște din faptul că ești tata de fete :)). Cei fi vrut sa te faci pe la 18-23 de ani și nu ai reușit din diverse motive.

    Eu am vrut sa dau la medicină prima parte din liceu, condițiile familiei nefiind cele mai bune din punct de vedere financiar ( pe vremea aceea) am renunțat la acea dorință.

  10. #25

    Io am vrut sa ma fac chimist, genul savant nebun. N-am reusit fiindca parintii mei atunci imi programasera alt drum in viata, avocat. Si asa am devenit IT-ist.

    Pasiunea pentru chimie am dezvoltat-o datorita unui profesor exceptional de gimnaziu. Inca citesc cu placere diverse lucrari de chimie, cea organica este slabiciunea mea. Singura placere care mi-a mai ramas azi este sa combat atat cat pot aici si la vecina chemofobia alimentara 🙂

    Pe langa asta, inca lucrez la propriul limbaj de programare. De vreo 10 ani, asa. Probabil nu va vedea niciodata lumina zilei, dar e un exercitiu interesant.

    • Recomand cu ‘caldura’ lecturi la gura sobei din Angewandte Chemie – autori din echipa Prof Klapotke (savant nebun simpatic) in special. Chimia rules !

  11. #27

    Supererou de comedie. Dintotdeauna mi-a plăcut să fac oamenii să râdă, deși recunosc că în 9 cazuri din 10 nu-mi iese (Ce-am constatat, cu cât mă străduiesc mai tare cu atât eșecul e mai lamentabil).
    Să fiu un fel de – (Nu! Nu chiar Dwayne Johnson, idolii mei din copilărie au fost Tarzan, John Wayne, Kirk Douglas, de-ăștia… plus că nici nu mă ajută fizicul) – un fel de Bill Pullman din Spaceballs, sau Charlie Sheen din seria Hot Shot.
    Însă în viața reală mă mulțumesc să spun glume mai mult sau mai puțin înțelese.

  12. #29

    Sa invat un instrument muzical, acordeon cel mai probabil.

  13. #30

    Programare. Mereu am dorit sa ma apuc sa invat si niciodata nu am avut timp. Lucrez tot la calculator si acum dar nu e acelasi lucru.

  14. #31

    Mi-ar fi plăcut să învăț să înot.

    • #32

      Same here… asa mult imi place apa si nicicum nu reusesc sa invat

  15. Să învăț să cânt la tobe. Încă n-am renunțat la idee, e pe lista de “într-o zi”. 🙂

    • #34

      Și eu aveam ideea asta într-un timp, dar anul ăsta mi-am luat un djembe (tobă africană). E foarte ușor de învățat dacă nu ești complet lipsit de ritm.

      Și nici nu deranjează vecinii așa cum o face un set de tobe – lucru care e un avantaj sau un dezavantaj în funcție de vecini.

  16. #35

    Neurochirurgie.

  17. #36

    Arheolog, chiar regret ca nu am urmat aceasta cale.
    Mi-am inecat partial frustrarea prin achizitionarea legala a unui detector de metale cu care ies de cateva ori pe an pe langa Bucuresti.

    • #37

      La fel si aici. Mai putin detectorul ala. Vezi sa nu dai de necaz cu el. Recomand Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia. Asta ca sa vezi si tu ce am pierdut.

  18. Motociclist enduro, off road. Imi place sportul, îmi plac motocicletele dar n-am apucat sa îmi iau ceva pana acum și nu cred ca o sa îmi iau in viitor.

    • #39

      Omule, nu i tarziu niciodata mai ales pentru enduro!
      Acuma nu stiu cum stai cu banii dar, la 1200-1300 de euro poti gasi un motor ok, mai vechi, dsr bun de trambalit peste tot. Uite un Honda NX 500 sau 650 ar fi in preturile astea.
      Da singura si unica problema ar fi banii de motor.
      Daca banii sunt problema, un job stabil, cu sau fara familie de intretinut iti permite sa ti iei motor intr un an si ceva, clar!
      Daca nu banii sunt problema ci persoanele din jur, nu te uita in gura nimanui! Sotia pana si acum ma bate la cap sa vand motorul!Enduro chiar e ceva fezabil daca ai loc de munca decent sa ti poti permite motorul. Restul sunt detalii marunte care nu ar trebui sa te intereseze. Sanatate si succes in atingerea obiectivului!

    • #40

      @both: in 1988 aveam minimobra. mergeam cu ea la scoala; eram clasa a 7a. in 2004 am hotarat sa imi iau a-ul. m-am dus cu un amic pe un camp pe la ciolpani, cu un enduro de 125, parca. mama, mama, mergea singura. efectiv, sarea peste damburi si santuri, ceva de vis. si acum mi-as dori un enduro, neinmatriculat, sa il duc pe platforma pe undeva sa ma dau cu el. dar mi-am luat ducati.

    • Nu banii sunt problema am biciclete de câteva mii de euro ci faptul ca nu am prieteni care sa aibă același hobby asa ca de fiecare data cand am fost aproape sa fac pasul am decis sa renunt și am făcut altceva.

    • #42

      Cel mai greu lucru la apucatul de enduro e sa gaseti o femeie care sa te inteleaga….:)

      Altfel e cum a zis si compatriotul de mai sus, ia capra si da-i bice.

    • #43

      Cristiane, problema e atunci rezolvata.
      Enduro nu trebuie sa fie neaparat cu prietenii. Dar, la noi in trupa a fost unul care si a luat enduro, apoi altul si apoi altul.
      In orice caz, chiar daca prietenii tai nu se vor apuca de enduro dupa tine, cu siguranta gasesti ortaci in imprejurimi.
      Sunt grupuri de facebook cu mii de membri.
      Aia nu e o problema! Eu zic sa ti iei motor si te duci tu de drag sa te cari! Si eu am iesit de multe ori singur, e chiar frumos! Toate cele bune!

    • #44

      @habarnam sunt mai multe decat credeti :))

    • #45

      Da’ cu pietrele la rinichi cum stai ?

  19. #46

    1. Macaragiu. Aveam vreo 7 ani, mergeam spre școală și am văzut prima macara: Telemac.
    2. Sa cant la acordeon. Pe la 60 de ani mă apuc.

  20. #47

    Am vrut popă, părinții m-or dat la mate-info, şi aşa am ajuns tractorist

  21. #49

    Traseul de creasta a Carpatilor. Pentru cunoscatori – banda rosie. Am facut aproape toate traseele pe bucati, mai putin zona apusenilor.
    Poate in anul urmator sa-mi gasesc timp.

    • #50

      Mi-ai adus aminte de via Transilvanica, am, zis ca o sa o parcurg cu totul in viata asta, dar cred ca o sa iau un enduro special pentru asta, nu cred ca sunt dispus sa imi sacrific concedii ani de acum incolo pentru asta…

      Momentan am nimerit din greseala pe o bucata de traseu din ea, macar pot sa spun ca am mers o bucata pe acolo.

  22. #51

    Nu neaparat in ordinea asta: programare, neurochirurgie, sa ajung in spatiu/pe Luna/Marte etc, sa iau un Nobel 🙂
    Daca la primele am renuntat din cauza varstei, la celelate doua as mai avea ceva sanse :D:D:D

    • #52

      Programarea nu este grea poti in 6 luni sa inveti.

    • @robert, ceva detalii? Dacă ești programator, ce materiale se pretează pt a învăța ușor? Ms

    • #54

      Dificultatea programării este direct proporțională cu dificultatea problemei de rezolvat.

      Dacă prin programare înțelegi sa înveți un limbaj de programare, intr-adevar, e simplu, orice limbaj se reduce pana la urma la câteva subiecte.

      Dacă ești complet pe dinafara, începe cu javascript, e la moda, e cerut peste tot, ai surse de informare pretutindeni, deși în opinia mea, javrascriptul te tâmpește. Istoria are obiceiul sa se repete, la fel se spunea înainte și de basic. Mereu cel mai accesibil limbaj de programare al momentului a fost desconsiderat de “vechea garda”. La sigur mergi cu C/C++, astea nu au moarte și oricum majoritatea limbajelor inventate din ultimele 5 decenii au la baza C și C++. Chiar și javrascript.

      Cartea de căpătâi a programatorului este Introducere în Algoritmi” de Cormen. Cartea conține exemple în pseudocod, este mereu un bun exercițiu sa o “traduci” în limbajul de programare preferat.

      După aceea, în funcție de direcția aleasa, ai nevoie de diverse cunoștințe, de la matematica pana la electronica sau contabilitate.

      Lucrurile se complica în momentul în care îți dai seama că nu e suficient sa știi doar limbajul în sine ci tot ecosistemul asociat, de la framework-uri pana la baze de date. Îți place c++, trebuie sa înveți stl, iti place c#, trebuie sa înveți .net.

      Gugaleste “tiobe index” și vezi acolo popularitatea limbajelor.

  23. #55

    Dacă aș fi avut talentul de a socializa și cu oameni care îmi displac profund, as fi avut de câștigat mult mai mult pe plan profesional și, deci, financiar. Am refuzat o grămadă de oportunități doar fiindcă mi-a fost sila sa ies. Mi-a plăcut să stau în umbra mereu :)).

  24. #56

    Nu cred ca o pot trece la pasiune , dar visul meu de ani de zile e sa ma retrag pe o insula, sa am un mic restaurant pe plaja, sa pescuiesc si jumatatea mea mai buna sa prepare ce aduc eu .
    Deocamdata sunt corporatist si nici la peste nu ma duc.

  25. #57

    Mi-ar fi placut sa fiu mecanic auto…

    • #58

      pentru asta era sa fug de acasa in 1991, direct in germania, sa dezmembrez masini :). nice one!

  26. #59

    Mi-ar fi placut sa ma fac istoric.

    • #60

      Tine pe cineva in beci timp de 30ani sau “rezolvă” un politician si devii istoric.

    • #61

      ISTÓRIC2, istorici, s. m. Persoană care face studii istorice, savant specialist în domeniul istoriei; istoriograf.

  27. #62

    sculptor
    mi-am luat tot felul de scule dar mesteresc acasa cate o jucarie, chestii banale. mi-ar placea maxim sa am un atelier cu masa de lucru, chestii…

  28. #63

    Cine citeste si stie pov, va zice ca nu-s zdravana. Dar mi-ar placea enduro. Desi nici pe bicicleta nu stiu sa merg :))

  29. #65

    Să cânt la chitară si să dau la sacu’ de box. Aaaa, da, si să scriu o carte despre ISU.

    • #66

      Nu are timp,acum ca face dorsal, triceps și ce mușchi mai are dânsul îngrămădiți in trupul de olimpian tătar, la HC-ul ăla roșu.

    • #67

      sa ma pupați

    • #68

      Despre ISU? Nu stiu cat succes ai avea cu cartea. S-a mai scris ceva pe tema, e destul de cuprinzatiare. Biblia parca se chema.

    • #69

      @Edelweiss: stiu, bre, ca e ocupat sa faca muschi, am vazut si eu ca si-a luat afumatoare. Muschiu’ minoritar.

  30. #70

    Sa fiu bun la matematica, indiferent ca as fi fost genul sa prinda din prima, din clasa, sau ca as fi avut rabdarea necesara sa lucrez pana inteleg, pentru ca si mama, si tata, si bunicii mei au fost extrem de buni la asta si din asta si-au facut carierele si banii, sa invat sa merg pe bicicleta, nu exista fel si modalitate pe care sa nu o fi incercat ca sa invat, totul degeaba, pur si simplu nu reusesc, si sa nu am anxietate sociala. Nu pot sa spun ca este chiar o anxietate severa, dar mi-a adus suficiente greutati.

    Also, am fost sa spunem suficient de aproape sa devin fotbalist. Nu este un regret pentru ca sunt multumit de ceea ce fac acum si stiu ca stilul ala de viata nu ar fi fost pentru mine, dar am facut 6 ani si jumatate ( de la 11 ani la 17 ani si jumatate ) fotbal de performanta si am avut rezultate suficient de bune din orice privinta. Au mai fost baieti din echipa cu mine la fel de buni sau mai buni care tot la fel, pe la 17-18 ani pur si simplu si-au dat seama, dupa foarte multi ani, ca nu sunt facuti sa duca viata asta, si au facut un pas in spate.

    Sa zicem doar ca ma gandesc uneori cam cat de interesant ar fi fost :))). Ce sa fac daca mi-au placut shaorma si bautura mai mult :)))

    • #71

      Iti recomand echiliber.ro, e un tip foarte cool care te invata sa biciclesti fara sa realizezi ce ti se intampla. Din februarie ii gasesti in herastrau, intrarea pescarus. Te invata pana si cum sa cazi cu bicicleta fara sa ti miste un fir de par:)) mie imi plac maxim commenturile tale, am retinut aia cu muierile de 40 ani wine the clock
      si ale lui habarn-am (a sters cu dragos pe jos intr-un mare fel, sufletelul meu de bucuresteanca get-beget a fost uns).

    • #72

      Eu personal cred că pt a fi foarte bun la matematică trebuie să ai și o sclipire, nu doar să muncești mult. Been there.
      Poți face destule și doar cu munca, dar nimic doar cu sclipirea, fără muncă.

  31. #73

    Mi-ar fi placut sa fiu multe… capitan de vas, pilot de aeronave, jurnalist, chirurg. Insa daca ar fi sa spun ceva ce nu as recunoaste in mod normal si e un fel de fantezie dubioasa…mi-ar fi placut sa torturez criminali, am in imaginatie o groaza de metode de tortura 🙂

  32. #74

    Mi ar fi placut sa lucrez in aviatie comerciala, orice pe langa avioane mari, nu cred ca m ar fi dus capul sa fi ajuns pilot, de aia m as fi multumit cu un job la sol.
    Altfel de invatat sa cant la un instrument. Daca primul obiectiv pare irealizabil, pentru al doilea o sa depun eforturi in viitor sa il indeplinesc.

  33. #75

    Ce mi-am dorit in domeniul carierei am realizat vreo 10 ani mai tarziu; imi doream ceva legat de arta si “frumos” dar cu zero talent la desen/pictura. S-a dezvoltat lumea calculatoarelor si eu odata cu ea. Ce nu puteam face cu carbune, creion sau culoare, pot face acum cu css/jquery si diverse inkscape, corel etc.
    Mi-as dori sa am mai mult talent anteprenorial – acum sunt la nivel de freelancer si toate incercarile de a avea angajati au dat gres (nu aveam de lucru suficient sau aveam dar nu pe skill-urile angajatului/lor si decat sa explic sa astept sa iasa treaba de jumate si sa corectez, puneam mana si facem eu tot – presat uneori de termene de livrare sau de incasarea banilor pe facturi etc).

  34. #76

    Motiv de regret – în tinerețe, două bune prietene ar fi vrut să-și împlinească împreună fanteziile (fantezii în care aș fi avut un rol central ca să zic așa) și io, băiat de la țară fiind, nu am înțeles aluziile și pe urmă fereastra de oportunitate s-a închis 🙁 .
    Nu am sărit cu parașuta. Am avut ocazia, dar am declinat-o și acum îmi pare rău.

    • TNT Brothers. Pentru sarit cu parasuta nu e tarziu.

    • #78

      Babaiatu’! Mai toti avem regrete de cite una pe care am ratat-o fiindca ba astepta ciinele sa fie plimbat, ba aveam ciorapii rupti sau parul prea lung… dar DOUA??? Asta e chestie premeditata indelung, cum poti rata asa ceva?

  35. #79

    Jurnalist. Am vrut, din tot sufletul, sa fiu jurnalist de investigatie. Am facut facultate, master, cursuri, am intrat putin in paine, dupa care mi-am pierdut rabdarea cu sefii si sefutii care ne tratau ca pe tonomate si pe salariile care incepeau sa nu mai vina la timp si am lasat-o balta.
    Mi-am dorit atat de tare incat am testat pana si o luna in redactia Antena 2/Stars/whatever.
    A fost si o sa fie, probabil, cel mai mare regret al vietii mele, faptul ca MI SE PARE ca stiu meserie dar nu am luptat destul sa o practic cu demnitate.
    Intre coloana vertebrala si un job stabil si visuri, n-am putut sa aleg sa tooot visez pe burta goala. Daca as avea o oportunitate reala sa fac asta din nou, m-as intoarce maine, dar nu cu orice pret.

  36. #80

    Celebrity hitman 🙂

    Parașutist.

  37. #81

    Sa fiu astronaut

    • #82

      Asta ar fi fost prima optiune dupa care ar fi urmat aviator, marinar sau arheolog. Dupa ce o sa ma pensionez o sa fiu multumit daca m-ar lasa sa dau cu matura sinele alea pe care duc rachetele la rampa. Doar ca sa fiu aproape de rachete.

  38. #83

    Ingititoare de sabii.
    Mai in serios si aproximativ in ordine: cosmonaut, gimnast, soldat, tobosar (maica-mea zice ca si doctorita voiam, dar nu inghit minciuna asta).
    In afara de gimnast si cosmonaut, cred ca majoritatea lucrurilor pot fi invatate la orice varsta, atata timp cat capacitatile fizice si/ sau intelectuale inca ne mai tin. Hai, sa traim!

  39. #87

    apropos de NASA, prin anii 90, ceva, 92 cred, imi intrase in cap, fiind foarte bun la matematica (s-a dus intre timp, deh, alcoolul) sa plec la studii in America. Ma obsedau radiotelescoapele, undele hertziene, ma rog, tot tacamul. Dar asa, de la distanta. PRin 92, parca, apare un feld de recruitment pentru potentiali studenti care ar fi ajuns sa lucreze la Jet Propulsion Laboratory. Pac, am trimis resume-ul, un eseu, mi-am dat seama in scurt timp ca sunt foarte bun – nici pana in ziua de azi nu am primit raspuns :). Dar, NASA…

  40. #88

    Nu dați cu parul, în adolescență voiam sa învăț să fiu un bun “șuț” . Asta era la modă pe la mine prin cartier și când vedeam câți bani făceau anumiți puști mai cordiți mi se făcea “poftă”. Nu am avut destul sânge în instalație și m-am dus la muncă

  41. #89

    Sa va spun povestea mea:copil fiind,am fost atras de zbor,avioane,pilotaj…tot ce insemna asta,visand sa fiu pilot.La varsta adolescentei,familia a considerat ca e prea periculos,si nu imi permite sa ma concentrez la scoala,asa ca nu mi-au semnat inscrierea in aeroclub….timpul a trecut,vin alte distractii,etc,ai alte prioritati.Dupa 26 de ani am vrut sa reiau pasiunea din adolescenta,si am luat niste ore de initiere,insa pot spune ca nu mai e la fel,iti dispare entuziasmul,apare frica,te simti stangaci,asa incat parca nu e adevarata expresia cu niciodata nu e prea tarziu.Si daca acum imi permit,financiar,multe hobbyuri,imi dau seama ca cel mai bine e sa faci ceea ce ai chef la momentul respectiv,sa nu amani.

    • #90

      Din Spania ar fi proverbul ăsta: strada Mai Târziu duce în piața Niciodată.

  42. #92

    Mi-ar fi plăcut să ajung spion. 🙂

  43. #93

    Sa cant manele. I m a man of simple tastes..

  44. #94

    voi regreta toata viata ca parintii m’au impiedicat sa fac fotbal de performanta.
    in alta ordine de idei, dintotdeauna mi’am dorit sa cant la tobe, sper ca in curand sa fac primul pas si sa ma inscriu la un curs.
    si, pana la sfarsitul vietii, imi doresc sa lucrez alaturi de fetitele mele, dupa ce vor mai creste (orice, proiecte interesante, care sa ne placa, si din care sa facem si bani…)
    🙂

  45. #95

    Of, mi-ar fi placut mult sa lucrez in entertainment, actorie, muzica, dans! Mi-ar fi placut sa stiu calaresc ca bunicul, in picioare si trecand pe sub burta calului, in galop!
    As fi vrut sa stiu mate si fizica ( sunt tamaie tamaioasa) pentru ca sunt cele mai fascinante materii posibile si ofera enorme posibilitati de reusita in viata si ar fi fost interesant sa vad cum si in ce directie as fi evoluat cu ajutorul lor! As fi vrut sa am talent scriitoricesc, ca sa scriu povestea unor oameni extraordinari! Mi-ar fi placut sa cuterier lumea si sa ajut oameni, mi-ar fi placut sa traiesc putin mai mult pentru altii, sa ies putin mai mult din cochilia egoista de acum!
    Si lista continua… 🙂

  46. #96

    sa fiu ca andrei gheorghe, cand era viu!

  47. Migar fi plăcut sa nu ma oprească ai mei de la sport pe motive stupide. Chit ca nu eram bun la baschet sau la înot.
    Mi-ar fi plăcut sa descopăr boxul mai devreme. Cred ca era mai fun.
    Da învăț sa cânt la chitara sau măcar sa continui mai serios cu pianu. Îmi plăcea.

    Acu, la bătrânețe am redescoperit grădinăritul. Dar făcut serios, pe teren mic. Când sa îl aprofundez… M-am mutat

  48. #98

    Eu dacă nu mă făceam inginer electronist, aș fi vrut să fiu mecanic de locomotiva. Am înnebunit când am fost la practică în triajul din Brașov și am condus o locomotivă electrică un metru în față și un metru înapoi.

    Apropos, e cineva pe aici mecanic de locomotivă? Să mă plimbe din gara Brașov până în Predeal?

  49. Am făcut tot ce mi-am dorit. Numa’ pe-aia blondă de la Câmpina n-am reușit…

    • #100

      Mi-ai adus aminte tot de una blonda .. si parca tot din Campina sau imprejurimi.
      Cu al meu am inceput ca amici cu beneficii, ne povesteam totul etc blabla si chiar era una Andrada pe care isi dorea de multi ani sa o .. iubeasca :))) ii placea mult ca avea pielea fina, dar l-a cam facut :))) n-a reusit niciodata mai mult de cativa pupici, din varii motive, dar daca o voi vedea pe strada, o sa ii bat obrazul :)))

    • Era să-mi sară arcul…
      Te pomenești că mă făceam șogor cu bărbatu-tău dacă ieșea pasența 🙂

    • #102

      Lumea-i mica :)) never say never

    • #103

      Sharing is caring :)))
      Saracu.. cred ca rade de se strica de unde s-o afla :))
      Sa fac haz de necaz, acum o poate vedea pe Andrada oricand vrea

    • Repede… “acuma o poate vedea oricând vrea”, că dac-o vedea înainte rămânea fără ochi. De-aia mi-e și mie frică 🙂

  50. Aruncător de cuțite, cu miopia matale?!! Doamne feri! Ce-i drept, ai șanse maxime când arunci in mulțimi mari de oameni.

    Eu am început sa îmi dezvolt talentul de a desena chestii. Mi-am dat seama ca talentul nu este suficient și ca am mult de munca. Acum am început sa exersez pictura in acuarela și desenul arhitectural (desenez case, in acuarela). Îmi iese, cât de cât…

  51. #109

    “Și nu, nu mă refer la sex”…
    De ce nu?

  52. #110

    Sa fiu un dansator desavirsit, sa zapacesc tipele, sa fac senzatie la petreceri, am fost destul de introvertit in tinerete ca un prost. Din pacate sint basic, nici aleasa vietii nu e mai buna ca sa ma invete mai mult. As dori sa invat sa cint la chitara cel putin, poate la pensie sa-mi umplu vremea, mai sint si stingaci.
    Altfel sint cam autodidact, sa inot am invatat singur, m-am perfectionat mergind cu pustiul la bazin si tragind cu ochiul la altii, sa inot cu fata in apa si sa-mi coordonez respiratia, deci se poate cu rabdare si antrenament.

  53. #111

    Mi-ar fi plăcut mult sa nu ajung ca tata…. bețiv. Ghici ce?!

  54. #112

    Medic sau pilot de supersonice, nici macar pe-aproape… :))))

  55. Eu am cam făcut ce mi-a trecut prin cap, cu mici excepții: am sărit cu parașuta și nu mai vreau (deh, cand sari la dublu cu parașuta militara îți cam faci freci genunchii de pământ ceva metri buni), am zburat cu elicopterul de foarte multe ori (norocul meu că era tata comandantul regimentului că altfel zburam pe matura). Am vrut să mă fac popa dar cant de pica faianța in baie și mi-a trecut. Pe urmă am vrut sa fiu medic dar am ajuns la concluzia că nu sunt capabil să stau langa cineva care curata un pui, iar medicina teoretică nu exista. Pilotajul încă mă trage teribil doar că am renuntat la ideea de academie militara din cauza tatălui (după 25 de ani de zbor a considerat că nu e ok sa zbor pe aceleași aparate). Acum am in cap sa ma brevetez pe ulm. Sper sa incep cursurile în primăvara, iar prin toamna sa fac un credit pe 10-15 ani pt avion :))
    In prezent am ajuns sa lucrez in sistemul educațional universitar – cam departe de ce îmi doream eu în copilărie.

  56. #117

    Pilot de Formula 1. Asta mi-am dorit dintotdeauna. Si acum imi doresc dar sunt mult prea batran ca sa fac ceva in aceasta directie. Bine, nu e neaparat formula 1, dar monopost si circuit nu sa ma invart in cerc ca la americani.

  57. #118

    Germană la un nivel fluent. Na ja…

    Am fost la un loc de-ăsta de aruncat topoare la țintă (instagram zice că în 2020, dar mie-mi pare că au trecut cinci ani de atunci) și este o experiență cu rol terapeutic.

  58. #119

    Sa invat sah
    Sa fiu critic de filme, sa fiu obligata toata viata sa ma uit la filme

  59. #120

    Webdesign la nivel avansat (sa nu ramana doar hobby) si cand eram mai mic…..sofer de tir, dar mi-a zis societatea ca am multa minte in cap si mai mult potential ca sa fac atata lucru.

  60. #121

    Urasc cand trebuie sa fac ceva si nu ma pricep si trebuie sa apelez la alte persoane.

    Daca ii sa vorbim de “ce vrei sa te faci cand cresti mare”, Electronist cred ca a fost dorinta ascunsa.
    La capitolul “ma chinuie talentul”, tobosar. Am apucat sa bat tobele o perioada scurta dar nu am m ai continuat.

    Acum cochetez cu “mecanic auto” pentru propriul harb

  61. #122

    Arheologie.
    Chiar am inceput Istoria la UB, dar…sunt ofiter de marina comerciala. Pe mare citesc aproape exclusiv tratate de istorie. Plus TB de documentare pe teme istorice. …
    Azi am terminat de asamblat un model mic al celei mai frumoase nave -Bismarck. Maine sigur o scufunda fetita mea de 4 ani, mai ceva ca Marina Regala Britanica in ’41…

    • #123

      mi as fi dorit sa fac ce faci tu. intotdeauna am simtit un dor de a pleca spre alte zari, unde nu se termina soselele

    • #124

      E frumos pe mare- e o vocatie pana la urma-marea cerne, am colegi care au renuntat dupa un voiaj sau doua. Si mai sunt cei care au plecat si nu s-au mai intors acasa-accidente de munca..

      Trenuri, avioane, vapoare…visul multor puști. Am studiat crancen si am muncit la fel, dar am avut si noroc.

  62. Apropo de arc. Am tras o singura data, în poligon cu instructor. După 15 săgeți, 5m erau fix la misto. Asta cu săgeți vai pula lor, pentru ca omu ne-a zis de la început ca tre sa ne concentram pe altceva, nu pe cum nimerim ținta
    Eu cu încă un amic nu am “știut” asta asa ca am scos maximul din săgețile alea
    De ce nu m-am dus și a doua oara? Exista un singur termen care definește motivul: de bou

  63. #126

    Sa inot si sa merg cu motocicleta(fan il dottore), nici o sansa insa frica e mult mai mare decat dorinta de a invata una din cele doua, si de aproape 12 ani muncesc intr-un oras cu plaje frumoase, locul unde stau e dotat cu piscina incalzita, si iarna(temp minima +4 grade afara) se poate face baie fara probleme, jumatatea mea si-a invins frica de apa, eu nu am reusit, cand imi ajunge apa la barbie ma intorc

  64. #128

    vatman, ca sa nu se mai inchida usile la tramvai cand tu alergi spre el

  65. #129

    Kendo
    Parasutism
    Sa trag cu arcul

    Am mai avut: badminton si go dar mi-am creat ocazia sa le invat pe amandoua.

  66. #130

    Ar fi astea:
    – sa joc hochei (ma rog, sa ma fi apucat de asta acum vreo 30 de ani)
    – sa pilotez avioane (nu-s sigur ca n-as intra in panica la inaltime, intr-un avion mic)
    – sa invat germana (am avut o sansa cand eram mic, dar am dat cu piciorul)

  67. #131

    Sunt din nou incepator

  68. #132

    Ca n-am dat la UNATC si nu am urmat o cariera in domeniu!

  69. #133

    Eu copil: Tata, mama, pot sa fac karate?
    Ei: Nu, ca dam bani si ajungi si batut acasa.

    Cine s-a apucat de mma la 36 de ani?
    Niciodata prea tarziu.

    • #134

      A da? Si cum e? Te intreb pentru ca si pe mine ma cam mananca, si destul de tare. Cum e cand trebuie sa tii pasul cu cei mai tineri? Si ai facut si alte sporturi in trecut, ai background sportiv cat de cat sau cum?

    • #135

      Sport de performanta nu am facut niciodata in adevaratul sens . Ceva sala un an asta cand eram tanar (22) si cam un an jumate fotbal american cand aveam vreo 24 ani. De atunci slabut, ceva exercitii in casa, alergare.Disciplina 0. 😀
      Momentan e bine, cred ca mult conteaza si unde faci. Daca ai sala plina de bombardieri si agenti de paza o sa inveti prima oara sa iei bataie de la ciobani frustrati. Avem si dastea in oras.
      Am avut noroc si recomandari de am nimerit la o sala unde chiar inveti. Sincer sa fiu imi place mai mult partea de lupta la sol(bjj) dar e utila si partea de striking. Oricum vin la pachet si se combina.
      Avem si tineri(16-17 ani) in grupa dar si mai apropiati de varsta cu mine. Diferite niveluri de pregatire fizica . Tehnicile le faci cu toti si la fel si sparringul ca sa te adaptezi la toate tipurile de oponenti.

      Poti incerca, oricum multe cluburi/sali au primul antrenament gratis si nu ai nimic de pierdut.

  70. Geniu (scriitor, inventator, din astea).
    Geniu nu sunt, frumos nici pe departe, sunt mic, urât cu spume, gras și bătrân.
    Ceva tot am reușit, am un brevet de invenție de când eram student, a trebuit să îl cedez statului român, era pe vremea lui Ceaușescu.
    Era o prostie, pe atunci eram visător, ii băteam pe toți la cap cu prostiile mele.
    Să fii visător e o prostie, ai doar dezamăgiri astfel.

  71. #137

    Mi-aș fi dorit să îmi fac curaj să îmi deschid propria afacere cu vânzarea de cărți second-hand.

    • #138

      pai și ce te reține? oricum e un business pe care îl faci for fun, nu ca sa te îmbogățești

    • #139

      Sincer, nu mă reține nimic! Poate că îmi este doar frică de lumea asta de antreprenoriat, ca să-i spun așa. Sau de eșec. Sau de ideea de a nu avea un venit stabil, lună de lună. Oricum nu aș visa să mă îmbogățesc, ci doar să am un venit de om normal din care să trăiesc ca un om normal și să muncesc pentru propriul meu proiect.

    • #140

      daca ai bani din care poti trai 1 an, baga mare. nu pierzi nimic, doar castigi experienta

    • #141

      Acum 10 ani mi-a venit ideea sa-mi fac o micuta afacere, pe langa jobul principal. Era ca un hobby, la inceput. Un hobby care-mi aducea o suma decenta iar acum as putea trai bine, daca ar fi sa traiesc doar din activitatea asta.
      Sfatul meu e sa incepi imediat! Ia-ti un job pe langa, pentru o siguranta pe termen scurt si mediu. Dar fara remuscari, bate fieru’ cat e cald.

    • #142

      Poate că anul ăsta o să îmi pun mintea să lucrez la planul de afaceri. Că de vreun an tot îmi spun că încep, dar jobul mă ține ocupat. Și familia.

    • #143

      Merci pentru încurajări, O.V.

  72. Prost am fost că m-am dus repede la informatică. Dacă mă duceam la o școală de mecanică, om eram acum. 700 lei să schimbi uleiul la un Logan din 2018?
    Păi chestia aia o fac și fără să fi făcut mecanică vreodată.
    Și multe altele. Am prins ceva, nici 0.1 % din mecanică stând pe lângă un prieten care e as în așa ceva.

  73. Acum, la aproape 30, imi dau seama ca mi-ar fi placut sa fiu avocat. Tot acum la 30 as vrea sa invat sa spun mai des „nu”.
    La 25 imi parea rau ca nu m-am tinut de programare (ceea ce am studiat la facultate). Apoi mi-a trecut pentru ca imi place foarte mult profesia actuala si nu m-as fi vazut programand zilnic 6-8h.
    La 18 nu stiam ce-mi doresc. Nici ce facultate as vrea, am mers la cateva laboratoare de la UMF Davila sa vad cam ce ar presupune medicina. Mi-am dat seama ca nu am suficient sange rece. Apoi am cochetat cu Facultatea de Drept, dar am vazut ca sunt multe, multe lucruri de citit si de interpretat (ceea ce nu ma atragea atunci). Pana la urma am facut ETTI la Poli.
    Tot la anii de liceu: imi pare rau ca nu am invatat foarte bine a doua limba straina. La orele de franceza jucam carti (pentru ca profa nu putea sa potoleasca 10-12 baieti si ne lasa in pace). Acum imi dau seama cat am pierdut.