Contul meu
Citeam articolul acesta despre cum bărbații se simt singuri pe pandemie, pentru că nu au prieteni și nici nu au cum să își facă și m-am simțit, ușor.
Există un studiu care spune că prietenii adevărați ți-i faci până la 20 de ani, după aceea sunt doar prietenii circumstanțiale, care se unesc în jurul unui obiectiv comun, iar dacă acel obiectiv dispare, dispare și legătura de prietenie. Cumva, ceva Gen Aha, și ție îți place Steaua? Gata, suntem prieteni pe viață. Steaua era doar motivul, dar exista acea chimie dintre 2 tineri, chimie care se transformă într-o legătură pe viață, indestructibilă. La mine a fost în armată, când mi l-au omorât zeloșii polițiști români.
După aceea, am reușit să îmi fac un singur prieten care a rezistat de-a lungul anilor, alături de mine, indiferent de situație sau distanță. Restul…well, nu vreau să intru în detalii, pentru că nu are sens. După o anumită vârstă, problemele tale psihice, idiosincrasiile care te fac să îți scarpini creierul, tabieturile formate, totul luptă împotriva unor relații profunde și fără interes personal. Cumva, natura luptă împotriva legăturilor puternice, după o anumită vârstă. Presupunerea mea este că o face pentru a te proteja psihic împotriva pierderii definitive a celor dragi. Cu cât ai mai puțini prieteni, cu atât mai puțin suferi.
Anyway, când a fost ultima oară când v-ați făcut un prieten?
NOU
La 36 de ani. Pe chat. Sunt câțiva oameni acolo (sau nu mai sunt acolo) pe care îi consider prieteni.
NOU
Hello boss)
NOU
Sa stii ca ai dreptate si am inceput sa vad asta de la 23 de ani in sus. Leg tovarasii de moment/pahar/paharee dar dupa ceva timp se racesc si fiecare isi urmeaza cursul. Si imi convine perfect asta! Ca sa raspund cred ca ultimul prieten mi l am facut chiar la 23 de ani si a fost datorat faptului ca a fost adus in anturaj de unul din prietenii mei cei mai buni si ne am si inteles repede.
NOU
Hai ca incep eu: nu am prieteni.
NOU
Noi suntem deprimati dupa alegeri si vine postarea asta, sa ne aranjeze zenul de tot…
Imi pare rau pentru prietenul tau si ma bucur ca ti-ai mai facut intre timp.
Eu in mare parte am si am avut prieteni de circumstanta (2 foarte bune de peste 10 ani, vreo 5 mai usurel, plus multi amicutzi de ocazie), dar am si tovarasi pe care ii vad la 5 ani si parca reluam discutia de ieri. Ca un mic premiu de consolare, am reluat pe net legatura cu unele cunostinte si acum vorbim mult mai des (mi-e drag).
Si bucata cu tabieturile & co. are sanse sa fie adevarata si e posibil sa se aplice si-n alte contexte (cuplu, matusa batrana, colocatari, etc.). Fix despre asta am discutat zilele trecute cu un amic care isi cauta femeie sau ceva si nu gaseste.
NOU
isi cauta femeie sau ceva :))
NOU
Cum adica isi cauta femeie sau ceva?Erau si alte optiuni pe langa femeie de genul: barbati, trans, ladyboy, usr-sit, copac etc?
NOU
@RobertD un robot poate – Harmony.
NOU
Practic recunoaste ca femeia este un concept abstract
NOU
Marele sensei Senioru’ e pe cale sa-si faca alai de discipoli in ale fishingului. Uite la DeeDee…
Cand te-oi apuca de predat si piramida inversata, ma voi baga si io.
NOU
Ma gandeam ca vrea femei sau fecioare… dar (now that you mention it), mi-a trimis saptamana trecuta o poza de pe Tinder cu un tip (aratos) in fusta, la care avea match. Nu stiu daca era trans sau pierduse vreun pariu, i-am dat prietenului un raspuns neutru, gen “if you’re into that, go for it” si m-am retras din discutie. N-ar fi primul non-cishet din viata mea si nu-i treaba mea ce si unde-si introduce, atata timp cat nu-i ilegal sau ceva 😛
@Snow: piramida inversata e cand NU cumperi de la amway, herbalife, nuskin, zepter, etc. desi astia si-ar merita si mutra inversata, pe langa pirami(z)da.
NOU
foarte curioasa pentru ceva ul ala :)):))
NOU
Eu sunt ok din pct asta de vedere, desi am remarcat in ultima vreme ca de multi dintre cei cu nevasta si copil nu mai dai nici pe whatsapp. De cand cu pandemia probabil ca nu se mai simt “obligati” sa iasa la distractii, asa ca probabil au ales sa se cufunde in totalitate in viata de familie. Personal mi se pare cam devreme sa faci asta la 30 ani, dar fiecare cu ale lui, incerc sa nu judec. Ce ma enerveaza un pic e ca ii apuca cheful asa, cateodata, cand e nevasta plecata cu copilul – adica nu bagi pe nimeni in seama juma de an si dup-aia te simti singur … plm … le-am si zis.
Ca sa raspund la intrebare, doi-trei prieteni adevarati mi-am facut dupa facultate, insa, lasand pandemia la o parte, cred ca poti sa-ti faci prieteni buni oricand daca vrei, atata timp cat iesi in lume si socializezi. E ok si daca e o prietenie legata de interese comune, nici nu trebuie sa ai 100 de frati la catarama pentru care ti-ai da viata.
NOU
Acum nu vreau sa iau apararea nimanui, dar recent am ajuns si eu in situatia asta si poate e bine sa incerci sa te pui si in locul celuilalt. Pe pandemia asta, cu borac mic care iti cam ocupa tot timpul, pe langa munca, intretinerea casei, mancare etc., e posibil sa nu mai reusesti sa dai de ei nici pe whatsapp. Dar in multe cazuri nu e intentionat, iar faptul ca totusi te contacteaza atunci cand au posibilitatea, ca e sotia plecata cu copilul, ar trebui sa o vezi ca un compliment. Timpul ala liber ar vrea sa il petreaca cu tine. Numa’ zic.
NOU
Asta cu “n-am timp” nu am muscat-o niciodata, n-ai cum sa imi spui ca n-ai un minut pe zi sa raspunzi la o intrebare sau o invitatie, hai sa fim seriosi. Ca o paranteza, din ce vad si pe la altii, sa stii ca are legatura si cu stilul de viata. Daca faci sport macar un pic si mananci sanatos ai mult mai multa energie, o betie nu te pune in genunchi, parca se mareste numarul de ore dintr-o zi. Altfel vii rupt de oboseala de la munca, te mai doare nu stiu ce prin corp, nu mai ai chef de nimic si o dai pe n-am timp.
Altfel, da, incerc sa ma pun in locul celuilalt si in general sunt intelegator, ca asa si eu pot fi judecat si intors pe toate partile. Sunt de acord cu tine aici, e mai frumoasa viata pentru toata lumea cand suntem un pic mai intelegatori unii cu altii – pana la urma, toti le avem pe ale noastre si incercam sa ne descurcam cum stim noi mai bine.
NOU
Mda, of course. Știi de ce ăștia cu familie își dedică in primul rand viața și timpul familiei și prietenii cad pe locul 2-3-4-5 la priorități? Pentru că atunci când îți faci familie devii plictisitor. Și ‘prietenii’ se dovedesc a fi de fapt amici de pahar care incep să-și bată cariciu’ de tine că ești în lesă, că ai făcut copil și ești boring in vizite că pleci repede acasă sa culci copilul, că hahaha ce nasol frate, nu ai mai ieșit în oraș de 3 luni, cum sa te culci la ora 10 seara, wtf. De-aia. Că există categoria de oameni care vor sa mai stea câini suri la vânătoare și nu se căsătoresc, bravo lor, dar incep sa judece prostii care o fac. Și știi ce aleg prostii de se căsătoresc, nu? Să își satisfacă nevasta/bărbatul cu care petrec tot timpul, in defavoarea ‘prietenilor’ care dispar de îndată ce nu mai ești fun. Și nu e nimic de judecat nici de o parte nici de alta, dar totuși unii insistă să critice aiurea, cum faci și tu 🙂 . Vezi-ti de viață, lasa-i să își vadă de viață, iar daca îți face plăcere să iesi când te invita undeva că a plecat nevasta și copilul, du-te, dacă nu, refuza și basta. E firesc să fii mai puțin important ca nevasta și copilul, ce așteptai?:)))
Și că sa răspund la întrebarea din articol, ultimii prieteni mi i-am făcut în orașul natal, adică până la 22 de ani. De când m-am mutat, o sumedenie de cunoștințe și cam atât. O parte buna s-a scurs când m-am căsătorit, o parte și mai buna când a venit copilul. Și la mine și la soț. Chiar recent ne aminteam cate găști aveam înainte de copil, cate găști aveam înainte de mutat in casa, cate găști aveam înainte de căsătorie… La fiecare pas important s-au mai pierdut din oameni. Că după ce te însori nu mai ai de ce sa o arzi in club joi-vineri-sambata fiindcă ai ocupatie in noptile alea. După ce te muti in casa ta, vreun an renovezi și montezi mobila deci ești iar plictisitor. După copil… nici nu mai vorbesc. Am ajuns la concluzia că ce bine că noi doi nu ne plictisim unul cu altul și nu ne pare rău după niciunii și nici nu ii judecam pe niciunii, că fiecare continua pe același drum, doar că fiecare atinge un milestone in momente diferite fata de tine și e firesc să se întrerupă legăturile. Uneori, cu cei care nu mănâncă căcat pe la spate sau nu judeca aiurea, ne vedem și ne simțim bine. Cu aia de se supără că văcarii pe sat, ura și la gara.
NOU
@laura – Plm am zis si eu ce aveam pe suflet incercand sa nu jignesc pe nimeni, cred ca am fost destul de explicit (nu ma refeream ca nu iesi azi la bere sau ca nu imi raspunzi azi pe whatsapp). Vorbeam de prieteni buni, nu de amici de bere. Sper ca nu ii zici asa sotului tau, ca nu le pasa prietenilor lui de el daca il mai iau in balon.
Ai dreptate din anumite pcte de vedere (de fapt, per total suntem cam de acord), dar vezi ca si tu esti foarte pasiv-agresiva, nu? Mai rau decat mine si exagerezi foarte tare.
ps: da, mi se pare trist sa pui prietenii pe ultimul plan doar pentru ca ti-ai tras nevasta si copil. cum naiba de unii abia asteapta sa se vada cu prietenii chiar si cu familie si full de treaba, iar altii n-au 3 secunde sa raspunda la un sms pe luna? aia cu “mai important” ai bagat-o de la tine, nimeni nu are pretentia asta.
NOU
Bai, exista prieteni și prieteni. Unii care te accepta și cu nevasta și borac și pot să facă gașca cu tine și în noua formulă adăugită, sau aia care inca te suna la 12 noaptea sa mergeți în club când tu schimbi pamperși. Adică unii care acceptă că distracția ta nu mai e aia de odinioară și se adaptează sa se vadă cu tine, și unii care inca au senzația că poți să ai același stil de viață ca înainte. A nu se înțelege că nu mai ai voie sa ieși pe niciunde că te-ai însurat/măritat, dar e clar că momentele de socializare sunt altfel, iar ieșirile debandadă sunt mult mai rare.
Despre multi prieteni, al meu a crezut și a jurat că îi sunt pe viață. A avut un șoc când a văzut că dintre prietenii aia buni și mulți, a mai rămas cu o mână care mai fac vizite sau țin legătura strâns. Pur și simplu nu se mai pupa cu ei in ceea ce privește preferințele de petrecut timpul liber. Suna toți să mergem la mare in plina pandemie la Mamaia. Plm, evident că nu ne-am dus, nici singur n-a vrut să meargă, că aducea virus la un copil de 2 luni. Și uite așa s-au răcit relațiile. Înțelegi ce zic.
NOU
@Laurra, sper să nu te superi, că n-o zic cu răutate sau mai știu eu cum, dar expresia e ”câine surd la vânătoare”. mi-au trebuit mai mult de 20 de ani din viață să aud d-ul. 🙂
NOU
am ras in mod real
NOU
@laura – nu vroiam sa ma contrez cu tine fiindca in principiu rezonez cu ce spui (eu sunt ala care are vrea sa te sune la 12 dar se abtine, te accepta bucuros cu nevasta si borac, dar mai face si o gluma decenta cand nu ii convine ceva, sa nu ramana resentimente), dar din ce ai scris acum, mie mi se pare ca ori nu a avut prieteni, ori l-ai pus sub papuc. Nu se pupa prieteniile adevarate cu ce ai spus tu acolo … ori nu avea prieteni, ori s-a (l-ai?) schimbat foarte mult.
Daca sunt prietenii lui, ii vor spune ce nu le convine si ar face orice pentru el, nu “se racesc relatiile” ca nu a fost la mare in pandemie sau la 2 gratare.
Ia-o ca o parere personala de dragul discutiei pe bloguri, ca nu mi place nici mie sa ma bag in treaba voastra.
NOU
@pastilutzo merci, jur că n-am știut :))) interesant, am folosit mereu greșit expresia =))
@nm.bradu, fix așa e. Nu erau prieteni. Erau colegi de pahar și distracție, pe care ii credea prieteni fiindcă deh, asta însemna prietenia la momentul ăla din viața. Când ne-am cunoscut eram amândoi plini de prieteni, combinam găștile, mama mama ce ne mai distram :)). Apoi ne-am dat seama amândoi că ni s-a terminat prietenia cu o grămadă de oameni fiindcă pur și simplu nu ne mai pupam in niciun fel la prioritati. A rămas o mână de oameni, dar nu se plânge nimeni, el cred că a avut un oareșicare șoc mai mare fiindcă e și genul de om care pune cam mult suflet și acorda usor titlu de prieten. A făcut asta și cu prieteni de ai mei, pe care odată ce i-am pierdut eu, el i-a regretat mai mult ca mine :))
In fine, înțeleg că în situația ta poate că ai dreptate, nu e o scuza familia că sa dispari ca măgarul in ceata (sper că expresia asta e corecta :)))), dar nici sa critici când un om chiar nu mai are când și cum, fizic, sa își petreacă timpul la fel.
Pot sa spun că, uitandu-ma in spate, și eu m-am lepădat de unii care erau cu familiile lor, că eu eram singura și umblam fleandura și cum nu îmi plăceau nici copiii, am preferat să mă retrag. :)) Am zis că o să am timp sa îmi suport propriul copil când o fi, și să nu mă obosesc aiurea cu ai altora fara sa fie cazul.
NOU
Faza cu cainii surzi la vanatoare e ca melodia lui Dan Spataru. Am aflat recent, la X-Factor (canta un turc), dupa 30 de ani de cand o fredonez, ca nu e drumurile noastre toate, ci poate…
NOU
@laurra – am inteles, are sens! 🙂
NOU
Treaba ta ce faci, dar eu sunt de modă veche. Prefer să îmi fac prietene.
NOU
Prietenii din copilarie s-au dus la ale lor, mai conversam din cand in cand. E mai mult un fel de “ce prietenie misto aveam noi”. De unde se scad idiotii care au intrat in universul exclusivist al muierilor lor puitoare (spre deosebire de femei, muierile nu sunt o specie abstracta ci foarte concreta care se hraneste pe bune cu zilele fripte ale barbatului). Prietenii misto mi i-am facut dupa facultate la 23-30 de ani, deja aniversam 20 de ani gizas. Astia nu au cum sa dispara decat ducandu-se la Marele Monstru de Spaghete, 100% trust level. A fost uimitor ca ajungand la frumoasa varsta adolescentina de 43 de ani, in tara straina, sa am ocazia de a gasi noi prieteni minunati inclusiv in pandemie – Fady, esti pe fir 😀
NOU
Probabil lucratul de acasa / pe cont propriu nu te poate ajuta foarte mult in directia aia.
In cazul meu, 3 dintre prietenele mele cele mai bune, sunt colege cu care am lucrat la un moment dat in ultimii 9 ani. Ne-a legat intai office gossip si faptul ca te puteai plange de cat de “naspa” e la munca unui om care te intelege. Dar prietenia a ramas dupa ce ne-am “despartit” profesional pentru ca vreau sa recunosc sau nu, cu colegii petrec cea mai mare parte din viata.
NOU
Nici nu mai tin minte :)))) nu am prietene cu care sa stau toata ziua de vb..
Ultima prietena mi-am facut-o cand m-am angajat. Eram amandoua cu internship si am descoperit ca avem muuulte in comun. Dar nu vorbim zilnic.
In rest, cu Grg vorbeam toate prostiile. Stii deja ca era cel mai bun prieten :))
Sa creasca Grg jr sa am cu cine spala varza :)) sa vedem daca mai tine faza “ia uite ce cur bun are aia”.. sau il fac de rusine :))))))))) haahhaa
NOU
Ohooo… multa vreme a trecut.. in schimb am reusit sa ma apropii mai mult un fost coleg de scoala. Am fost buni prieteni o vreme, drumurile ne-au despartit si se pare ca tot drumurile ne-au unit.
NOU
Am fix doua persoane pe care le consider prieteni, cu care am stat la o bere virtuala de ziua mea anul asta: unul din gradinita si unul din liceu. Atat. In rest, n-am nici un chef sa leg relatii noi. Ma inteleg bine cu multa lume, nu sunt nesuferit, dar la chestii personale nu se mai ajunge.
NOU
zicea unu la radio-unu pe care-l iubesti tu-ca nu este de acord cu ‘prietenul la nevoie se cunoaste’.
pana sa aud pe asta, chiar nu-mi trecuse prin cap acest punct de vedere.
chiar realizezi ca n-ai realizat si ca ‘cum plm’ -‘ce netot is’
este greu de ‘facut’ prieteni de la o varsta; varsta cu care experientele din viata te-au rigidizat, altfel vezi oamenii din jurul tau; nu mai vorbesti cu ei despre sex asa …nu mai vorbesti despre prietena ta asa, nu mai faci multe care acum ti se par imature.
e simplu. te-ai maturizat. si barierele care nu le-aveai inainte, eh, acu sunt stapanite, controlate ….dar nu imunizate.
Stai sa vedem imediat Niszte Junghi la coasa, pe platou.
SI, amice barbar,
referi-tu-te-ai la camaraderie??
La gramatica ….aveam un prieten …
NOU
eu la 21 ani m-am imprietenit cu cineva mai mare, dar varsta nu a contat. Eram la dansuri. Si vreo cativa ani m-am lasat de dans, dar prietenia a continuat. In 2015 m-am bagat din nou , dar la dansuri latino si suntem prieteni si in ziua de azi. Tot in 2015 m-am imprietenit cu cineva, dar peste un an si-a gasit gagica si am ajuns cunostinte mai degraba
NOU
Vorba lui Prigoana: “Am o relatie foarte buna cu Angelina Jolie. Ea inca nu a aflat.”
NOU
Sexul frumos nu poate avea prietene, doar prieteni….
NOU
Acum vreo 20 de ani. Nu am mulți prieteni și e bine așa. Prietenia este ceva serios, nu orice tip cu care bei o bere este și prietenul tău.
NOU
Total de acord cu faptul ca e destul de greu sa iti faci prieteni dupa o anumita varsta, din motivele enumerate de tine.
Dar problema mea mare este ca nu am fost in stare sa mi’i pastrez nici pe cei vechi! Unii cu familii, altii s’au schimbat prea mult fata de directia in care m’am schimbat eu, pana am ajuns efectiv sa nu mai avem nimic in comun si fiecare intalnire ajunsese pretext pentru cearta…
Deci, da…:/
NOU
Prieteni adevarati cu care vorbesc,pastram legatura si ne ajutam sunt perioada liceu si facultate.
As vrea sa cred ca mi-am mai facut cativa in ultimii 5 ani dar nu ma pronunt inca, testul timpului isi va spune cuvantul.
NOU
Am rămas prietenă cu profesoara de franceză. Am mers la cursul respectiv și ceva a făcut click.
Bine, pentru ca îmi plăcea ca persoana am băgat și ceva mici smecherii la înaintare, insa principala a fost la ca un exercițiu am folosit niște nume din Mizerabilii. Când mi-a venit rândul sa citesc ce scrisesem, a făcut ochii mari și surpriza, ea s-a născut în comuna unde se petrecea o parte din acțiunea din carte. De acolo înainte s-a legat cumva ceea ce a urmat.
Probabil ca eu, cu felul meu de a fi, mai agitată, mai copilaroasa etc ies mult din tiparul francezilor și a fost ceva nou deci plăcut pentru ea. Bine, asta am auzit-o și în Londra când am fost angajata, iar la interviu fix asta mi s-a spus ca sunt “a breath of fresh air”.
Pe net vorbesc de relativ puțin timp cu cineva care deține un blog și cu care la fel, prin comentariile făcute acolo, ne-am dat seama ca bai cred ca ceva se leagă, hai sa vorbim și în privat 🙂
Cred ca tine mult de noroc sa dai peste persoanele potrivite și cam asta e tot.
NOU
Am un singur prieten, nevasta-mea.
Iar apoi sunt amicii – vecini sau colegi cu care beau ocazional si discutam politica.
NOU
Prietena/prieten, acu mai bine de 20 ani, ce e mai jos de 15 ani sunt cunostinte. nu ii cauti tu…
NOU
La 16, la 18 si cel mai recent la 35…. e greu sa gasesc oameni pe care sa-i tolerez si viceversa
NOU
La 20 de ani, un coleg de facultate. 8 ani mai tarziu, e printre cei mai apropiati prieteni.
NOU
eu nu (mai) am niciun prieten. am avut doi, pe care i’am “sters”… ne cunosteam de 20 de ani, dar asta nu i’a impiedicat sa faca mizerii.
nu cred ca voi putea sa’mi fac prieteni noi, avand in vedere ca am totusi o varsta, si mai sunt si “antisocial”.
dar e ok, ma simt bine cu mine. 🙂
NOU
o prostie aia cu 20 de ani. O tampenie majora. Probabil de pe vremea cand la 21 de ani faceai copil asa ca nu mai ieseai.
Cel mai bun prieten – 19 ani
2nd best – 26 ani
Grupul mare de prieteni a fost in perioada aia 25-30. astia pe care ii suni noaptea daca e sa te ajute cu ceva.
NOU
Eu tot încerc să îmi fac prieteni, dar se pare că persoanele peste care dau sunt:
– oportuniste;
– bârfitoare;
– inadaptate social;
– consumatoare de droguri sau narcotice;
– alcoolice;
– cretine.
Mă tot gândesc că problema este la mine … O să contemplez mai mult asupra acestei chestiuni.
NOU
Când lucram pe vase de croazieră. Mediul e de așa natura încât te împrietenești foarte repede. Acolo mi-am găsit și nevasta. De când sunt in Anglea am cunoscut oameni de care sunt aproape, ne înțelegem, avem lucruri in comun, ieșim la o bere ( sau ieșeam) , dar nu neaparat prieteni. Culmea, nevasta e englezoaica
NOU
Ce as mai putea sa spun de pierderi de prieteni cand tu ti-ai pierdut prietenul in mod atat de dureros, de absurd si de definitiv? Comparat cu tine, pierderile mele in materie de prietenie sunt ridicole!
Pot confirma ca cele mai frumoase si trainice prietenii se leaga in copilarie, sunt prietenii ce cresc odata cu noi si devin tot mai profunde sfidand timpul si legile lui si pe cele omenesti. Copilaria este anotimpul inocentei.. Tot ce construim in perioada asta este pur si sincer si adevarat si greu de distrus de timp si de oameni.
NOU
Chiar acum cateva zile cand o colega mi-a spus ca vrea sa fim doar prieteni si ca apreciaza relatia noastra forate mult si nu ar vrea sa o strice….
NOU
felicitari:)))))
NOU
Ai făcut armata la pompieri? Îmi aduc aminte de fază…. :(….
NOU
Prietenia are un sens care difera de la om la om. Pentru unii prietenia e un ajutor reciproc. Pentru altii prietenia poate sa insemne dragostea, grija si atentia pe care te hotarasti sa le oferi unei persoane care nu face parte din familia ta. Mai sunt si prietenii de pahar, dar pe aia nu ii pierzi niciodata. Apar in viata ta oriunde te-ai afla in lume.
Ultima data mi-am facut un prieten acum 19 ani cred. Numele lui era Alex si ne hotarasem noi intr-o seara ca daca am fi super bogati ne-am face tara noastra unde i-am primi sa intre numai pe cei care sunt buni la suflet.