Contul meu
Capul plecat, sabia nu-l taie.
Proverb mai tâmpit ca ăsta n-am auzit. Într-un fel, așa își justificau părinții noștri smerenia față de sistem – iar încetul cu încetul, a ajuns să poarte jugul durerii o națiune întreagă ce și acum are sechele pe care le transmite generației ce abia se naște.
Tata lua un pumn de țărână și cu palmele făcute căuș îl ducea la nas. Îl mirosea și zicea:
– Săptămâna viitoare răsare grâul.
– Răsare pă dreacu, nea Ioane, n-are cum să răsară, nu vezi că n-a plouat?
– Vine, vine și ploaia. Vineri o să plouă…
– Nea Ioane, o să treacă Marina… Dacă nu răsare ne-am ras…
Dar tata, ca orice ardelean, era calm și aștepta ziua de vineri.
Și vineri ploua.
Așa era el, simțea pământul și cerul din miros.
Și se mândrea cu asta. Era ca un zeu între oameni că nimeni nu putea prezice când răsare grâul.
Marina despre care vorbeau colegii lui era Mihai Marina – prim-secretarul de județ.
Și trecea în fiecare primăvară să inspecteze culturile.
Trecea așa o dată cu elicopterul pe sus, pe ruta pe care urma să vină Ceaușescu la Neptun.
Dacă era ceva care nu se vedea bine din elicopter lua notițe și pe urmă venea pe jos.
Când vedeai alea trei mașini negre pe deal știai că vine Marina.
Și niciodată nu ieșea bine.
Odată l-au arestat pe un tractorist care a semănat porumbul că atunci când a răsărit erau rândurile strâmbe.
– Se vede nasol din elicopter, nea Ioane, ăsta a fost beat.
Așa că în dimineața aia, prima grijă a tatei era să ia un pumn de țărână cu palmele făcute căuș.
Dar n-a mai apucat să-l ducă la nas. Pe deal, se ridicau trei urme furioase de praf.
Era prea devreme să vină Marina.
Dar, iată că venea.
Nu avea cum să fie bine.
Și n-a fost.
Că nu era Marina, erau doar niște băieți de la Secu.
Se spune că nu există tragedie mai mare pe pământ decât aceea ca un părinte să-și piardă copilul.
Când i-au dat vestea, doar l-a luat așa cu un țiuit de urechi și s-a trezit stropit cu apă de colegi.
Fratele meu se înecase la un consurs de înot în Germania.
Avea 20 de ani.
Din momentul ăla, tata n-a mai fost la fel.
N-a mai ridicat țărâna și n-a mai mirosit cerul.
Câinii nu sunt lupi. Câinii latră mult dar nu sunt lupi.
Nu știu să atace.
Decât atunci când ești jos, la pământ.
E, și chiar atunci când era jos, la pământ, atunci l-au atacat jegoșii.
Eu doar ce venisem de la școală…
Erau în bucătărie.
Au venit cu angajamentul și i l-au pus pe masă.
I-au zis că trebuie să semneze dacă vrea să-și ia băiatul mort din Germania.
Nu îți poți închipui cât jeg…
Printre lacrimi tata le spunea că el nu e omul care să meargă prin cârciumi, să discute cu oamenii, avea puține conversații, el vorbea cu pământul.
Refuzul lui repetat l-a făcut pe unul din ei să pună mâna pe un cuțit și i l-a pus la gât – cică-n glumă.
– Hai bre nea Ioane, nici acuma nu semnezi?
Nu ai cum să îți imaginezi așa ceva, dar tata în durerea lui chiar și-ar fi dorit să-i intre cuțitul ăla în gât.
Să nu mai știe nimic. Să nu mai audă nimic…
Și-atunci… a dat cu ochii de mine.
Îi tremura barba și m-a văzut cât de speriat eram.
Iar jigodia aia de om, cu cuțitul la gâtul tatei se uita la mine și râdea.
Și-n ziua de azi am oroare de cuțite.
Tai pătrunjelul cu foarfeca de bucătărie.
Admir povestea părinților voștri care au ales să fie integri, care au ales să rămână în picioare.
N-au plecat capul.
Se spune că un copac nu moare atunci când se prăbușește la pământ.
El ar fi fost de mult dus, de când încă era în picioare.
Căci așa mor copacii. În picioare.
E un dram de demnitate în asta.
Tata a semnat angajamentul de colaborator iar în dosarul lui de la Secu e o singură notă în care scria cam așa:
“Pe fiul meu nu-l mai poate găsi nimeni. Căci nu mai e aici. E într-o lume mai bună.”
Poți să zici că tata m-a turnat la Secu.
Fiindcă nota nu era despre frate-meu.
Era despre mine.
Eu n-am rezistat ca voi, eu n-am rezistat ca părinții voștri.
Eu am fost laș.
În 1988 am fugit din țară (înot, pe la Kladovo) în Iugoslavia și de acolo mai departe.
Și i-am lăsat în urmă pe toți.
Pe voi, pe părinții voștri, pe părinții mei…
NOU
Cand apare cate un articol din asta, cu sufletul in vitrina, spun ca merita toti nervii si scuipatii pe care mi i-am luat de cand am descoperit blogul asta.
NOU
Aw. Citind acest comentariu am simțit brusc cum glandele labiojugale îmi intră în hipersecreție.
NOU
Ok.
NOU
Amin… 🙁
NOU
Mai degraba dramaturg, decat comediant. E de 5000 de ori mai bun decat textele cu umor fortat.
NOU
Zi și de Fluture
NOU
Corect. F bine scris. Cred ca ai gasit directia:) Pe langa directia a Va, dupa cum reiese din text.
NOU
L-a atins pe Nea Ilie depresia de Ianuarie. Mai tarziu, asa, dar l-a prins pana la urma.
Am citit cu interes, dar cumva, asteptam duma aia clasica, care sa ma faca sa rad, cum faci tu, Nea Ilie. Parca m-am intristat mai tare, citind ceva de la un om pe care il stiu vesel si cu dumele la el.
Cei mai veseli si glumeti oameni, de regula, ascund cele mai urate traume.
Eu nu cred ca ai fost las, ca ai fugit, ci din contra. Ai avut un mare tupeu (si noroc, ca s-ar fi putut termina foarte foarte prost).
Toti ar fi fugit, daca ar fi avut curaj, daca ar fi putut.
Dar, gata cu tristeturile, astept povestiri cu Coana Sculareasa. Nu de alta, da’ mereu ma regasesc in povestirile alea :)).
NOU
Hear hear
NOU
Jupâneaso, stai cuminte că nu mă ating pe mine depresiile.
arhiblog.ro/poze/2020/01/batbptrasf.jpg
NOU
Ma enervezi cateodata cu articolele tale Nea Ilie, dar cu asta m-ai lovit. Doamne cum m-ai lovit! Mi-a ajuns in suflet si mi-a facut gaura in el.
NOU
Câteodată mai meritați și de-astea.
NOU
Nea Ilie este pentru prima dată când aflu și altceva despre Marina decât ce povestesc bătrânii comuniști care-l lăudau întruna.
Ai făcut ceva in ăștia 30 de ani pentru demascarea (deconspirarea) securiștilor ăia? Măcar să fie făcuți de rahat pentru ca altceva sunt sigur că nu prea mai ai ce face.
NOU
Vezi aici: arhiblog.ro/tata-turnat-secu/#comment-1731750
NOU
Nu Nea Ilie. Nu te-a turnat. Sau cel putin asa inteleg eu. Ca daca te turna, nu erai acum intr-o lume mai buna.
Am vrut sa fac misto, caterinca, ca nah, asa e romanul. Dar ca unul care a trait vremurile alea nu pot.
Cat despre lasitate… Inteleg ce vrei sa spui, iteleg cum o spui, dar ma voi face ca nu inteleg. E greu sa spui in opinia mea, cine a fost mai las. Cei care au plecat, riscandu-si viata, riscand sa nu-si mai vada niciodata familia, sau noi, astia de am ramas aici. Uite, eu unul nu m-am batut si nu ma bat niciodata cu caramida in piept ca am ramas aici si am mancat salam cu soia. Ca daca am ramas, ce am facut? M-am batut cu Ceausescu si securitatea? Faptul ca am mancat salam cu soia e un motiv de mandrie? Nu cred… Asa ca… E greu sa apreciezi cine a fost mai las. Aaa, ca in ’89 am iesit in strada, m-am ferit de gloante, am donat sange… Valul.
In 1988, dupa multiple incercari, cu chiu, cu vai, cu spaga la securitate, tata, Dumnezeu sa-l odihneasca a reusit sa plece intr-o calatorie in strainatate. Avea 66 de ani, era la pensie, i se rupea. Spun ca i se rupea, pentru ca un prieten avocat din Germania i-a propus sa ramana acolo, sa-i faca toate formele, si sa declanseze si formalitatile pentru reintregirea familiei. Tata… a refuzat politicos. Nu avea chef la 66 de ani sa se lege la cap. Cand mi-a spus treaba asta, am ingaimat ceva, la care mi-a raspuns: eh, tu… tu o sa te descurci. Cumva dupa aia, dupa ’89 a fost cuprins de remuscari, pentru ca m-a srijinit in tot ce am intreprins. Dar cumva, chestia aia ca in ’88 as fi putut sa plec, am fi putut sa scapam si nu s-a intimplat pentru ca tata nu a vrut sa renunte la un anumit stil de viata si la tabieturile lui…. Eu u am avut curajul tau, Nea Ilie. Asa ca nu stiu care dintre noi doi a fost mai las.
NOU
Stai liniștit, că n-am ajuns departe, m-au dat înapoi fix când nu trebuia…
NOU
Cat despre proverbul ala tampit… Se pare ca are o continuare, dar din cauza tuturor celor care au plecat capul pentru a nu fi taiat de sabie, a fost uitata, si care continuare suna cam asa: capul plecat sabia nu-l taie… dar nici soarele nu-l vede prea des…
NOU
true, true
NOU
Culmea e ca umbla vorba ca ar fi un proverb la origine turcesc…. Care noua ni se potriveste… de minune.
NOU
Văd că s-a așternut mare jale, suflete sensibile, găurite și larmoaiante. Oameni buni, e același Nea Ilie, nu sunt doi, iar dacă până acum nu v-ați dat seama, din tot ce a scris, că nu e doar un miștocar (sub standardele ridicate de hlizeală ale multora, pare-se), well, îmi rezerv răutățile pentru ocazii viitoare. Mi-am adus aminte de ultimele capitole din „Arta refugii”, alea cu „Să nu plângi!”, „Să nu plângi!”, „Nu plâng!”. Auzi, Nea Ilie, cică ești mai degrabă dramaturg. „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră,…” 🙂
NOU
V-am mai povestit, eu la cercul literar:
– Mie-mi place să scriu, maestre, cred că am o înclinație către asta…
Fănuș neagu (printre scuipați):
– Ce bă, vrei să mori sărac?
NOU
Îmi aduc și acum aminte cum vorbea Cornel Dinu de F.N., cred că la ProTv la Ioanițoaia, transfigurat și aproape mistic: „Fănuș Neagu este creator de limbă română!”. E mișto Cornel Dinu. Băiat fin. Cred că a citit mult, Hegel, Nichita Stănescu, Emil Gârleanu, din astea.
NOU
De curiozitate, după revoluție nu l-ai cautat pe cutitar? Asa, în gluma…
NOU
Una din ciudățeniile vieții e că l-am găsit pe unul din ei: locotenentul Ungureanu.
Pe colonelul Vieru nu l-am mai găsit.
M-au ajutat trei oameni pentru asta.
Doi dintre ei au devenit și ei niște jigodii ale sistemului – Mazăre și Constantinescu.
Pe al treilea nu am să-l numesc aici, dar îi sunt îndatorat.
NOU
un articol bun,emotionant…si adevarat…brusc imi aduc aminte de povestile bunicilor(RIP)despre colectivizarea fortata in Moldova…
ori ”…mosu’ Bertea,daca refuzi colectivizarea…copiii matale nu vor merge la liceu,vor ramane cu 8 clase”-afisand un ranjet mare pe fata-si mosu’ Bertea a trebuit sa renunte la 10 h de pamant,cal si caruta..si sa devina argat pe propria avere,un mos tinut ostatic la cotu’ Donului ,un om care a trait ororile razboiului si care a fost inmormantat cu pieptul plin de decoratii!
asa ca voi..tinereii din ziua de azi,care n-aveti respect pentru batrani…sunteti pierduti si irecuperabili daca parintii vostri nu-s atenti la derapajele voastre de comportament si gandire!daca vreti o tara ca afara,luati exemplul americanilor ,pentru care veteranii, sunt o mandrie si carora,new people, le-a dedicat o zi speciala!
NOU
Ce zici de veteranii din Vietnam? Primiți cu flegme,!!
NOU
@LuciAnus,vorbesti despre cel mai sangeros razboi pe care americanii l-au avut vreodata(parerea mea),razboi din care, cei mai multi americani au revenit in tara lor cu sechele mari de tot!ei de la bun inceput n-au prea avut vreo sansa sa redevina ”normali” dpdv psihic!
poate exemplul dat de mine ,cu America,nu e cel mai fericit,dar ,atunci,sa fim noi insine un exemplu bun pt altii,sa facem noi ceva bun,demn de luat ca exemplu de altii!
NOU
Respect pentru cei care au luptat in Cel de-al II-lea Război Mondial și în celelalte lupte pentru România, indiferent de etnie sau opiniile religioase!
NOU
Pot da respectul meu in aceeasi masura atat unuia care a luptat pentru România cât si unuia care in anii 90-2000 a votat pdsr psd iliescu si au stam nepasatori atunci cand totul a fost furat?!
NOU
Rămâne cum am stabilit.
NOU
Mă înclin.
NOU
Și există destul de mulți “oameni” care regretă vremurile alea.
NOU
Băi nea Ilie tu ori ne faci să râdem cu lacrimi ori să plângem…
Ești bun.
NOU
e fortata povestea. era bine atunci, aveai casa, aveai slujba, aveai ce manca uneori. ca mai erau chestii din astea fortate, aia e, se mai intampla, sunt si acum dar ne facem ca nu vedem. o gramada au fugit atunci si se dau acum viteji. aiurea, viteji sunt cei care acum incearca sa se opuna transformarii romaniei in sclavul europei, in terenul de incercare a schemelor americanilor. romania merita mai mult, sper sa ne vina mintea la cap si sa cladim o romanie puternica si independenta si prospera.
NOU
Ești sclavul Europei de mult.
Nu încearcă nimeni să te transforme.
NOU
După ce le-a furat comuniștii pământurile, unele cumparate cu bani strânși cu mare greutate, lipsuri etc, altele obținute in urma participării la războaie, alte bunuri și i-au facut sclavi pe propriul pământ spui că “era bine atunci, aveai casă “!
Au omorât și intelectualii țării și viitorul ei!
Dupa 45 de comunism/furt total, au trecut 30 de ani de la Revoluția furată și românii nu scapat!
NOU
multumesc :))))))
cand iese, iese!
NOU
amras
NOU
Pe Mihai Marina revoluția l-a prins prim-secretar la Constanța. Era să-l mătrășească atunci oamenii. S-a întors câteva săptămâni mai târziu pe plaiurile natale maramureșene. Gurile rele spuneau că nu plecase cu mâna goală, doar cu ce a încăput în două tiruri.
Însă mașina lui nu era neagră. ci un Renault 18 albastru-executiv (cum s-ar numi acum nuanța respectivă), CT 101.
Tata a fost secretar pe IAS, bașca șef de cadre, dar n-a fost niciodată interpelat de băieții cu ochi albaști. Cu două luni înainte de revoluție, la ultima reuniune a șefilor de IAS-uri, de la Cernavodă, după o discuție cu Ion Dincă a fost exclus din partid… „Unde-i grâul raportat, tovarășe M.?!… Păi nu ați spus dumneavoastră să declarăm cifrele planificate înainte de terminarea recoltei, după care facem noi cumva o reevaluare a cifrelor?… Cum!? Mă faci mincinos? Mai ești și impertinent, te împușc, aici pe loc. Tovarășe director, vă rog să luați măsuri cu acest individ…”
„Am plecat eu, s-a dus dracu și PCR-ul” glumea tata ulterior.
Cu un an înainte fusese propus viceprimar în comună (pe atunci primarii erau numiți) dar i-a fost refuzat dosarul pentru că avea un cumnat prin alianță, fost director de liceu bucureștean de informatică, fugit în Germania.
Acum e fervent apărător al pesediștilor, împreună cu mama. Nu sunt de acord cu ei, nu-i menajez atunci când ne întâlnim , dar uneori încerc să-i înțeleg, și nu reușesc.
NOU
Fiindcă au fost neputincioși.
Fiindcă ciuma asta de comunism a căzut fix după ce am fost mutilați de război și fiindcă toți așteptau pe cineva să-i salveze.
Speranța de viață mai bună nu a fost cultivată prin individ, ci s-a plămădit ușor-ușor ideea că societatea, că toți, că noi la fel și fără deosebire vom reuși cu toții.
În timp ce sclavageam.
De-aia.
Niciodată individul nu a contat.
Și încă pentru mulți.
Când ai ieșit la pensie, când nu mai ai putere, când nu mai conduci destinele copiilor tăi și nu-i mai hrănești, când totul se împuținează că din pensii se fac campanii electorale, e normal să te uiți la ăia care promit grămezi la grămadă.
NOU
Nu te mai inteleg, Nea Ilie! Parintii, mosii si stramosii nostri au murit la Pitesti, la Aiud, Jilava, la Sighet,la Gherla, la Revolutie, la Universitatii!
Au fost infometati, infrigurati, speriati, calcati in picioare, ucisi, au fost recrutati cu cutitul la beregata, ca asa se recrutau “turnatorii” , nicidecum de voie buna! Ce vrei dovada mai sfanta si mai puternica de neacceptare, de revolta, de respingere a unui sistem strain de fiinta noastra istorica si spirituala? Ce ar fi putut sa mai faca? Sa moara de mai multe ori intr-o viata de om? Ca sa ce? Sa facem noi pipi pe sacrificiul lor? Pentru ca asta facem noi, acum!
Uita-te la noi, urmasii lor, in ce hal de ticalosie suntem! Noi, generatia de azi, suntem adevaratele Iude, cei care cu adevarat ne vindem comunistilor in fel si chip consumand mizeriile servite de ei si transformandu-le in stil de viata. Suntem sclavi in fiinta noastra si alegem voit minciuna in loc de adevar, raul in loc de bunatate, propriul profit in loc de profitul tuturor.
Stramosii nostri au fost asta:
“Muicaaaa, sîntem neam de piatră
Cînd e vorba pentru vatră,
Sîntem pui de Brîncoveni,
De panduri si de Jieni.”
Noi suntem:
Am talentu’ unikat, sunt bomboană de băiat” … Guţă
NOU
era sa mă pis pe mine de ras. străbunii nostri erau aia care țineau cuțitul la beregata, restul erau exceptii
NOU
Arhi, stiu foarte bine cat de lepre tradatoare putem fi noi,romanii, o parte din noi, dar cei mai multi totusi nu suntem! Hai sa nu fim atat de simpli si sa-i bagam pe toti in aceeasi oala.
Apropo, cand zici ca esti roman, ma emotioneaza, la modul sincer. Mi se pare mare lucru ca apartinand altui neam sa te simti totusi parte din noi! Stiu cum e, si eu ma consider mai putin romanca uneori si mai mult parte din oamenii langa care locuiesc!
NOU
ba sa ii bagam, pentru ca majoritatea sunt lepre, iar aia pe care ii lauzi tu erau exceptii. eu nu apartin altui neam, familia mea paterna e aici de mai multe sute de ani decat sunt majoritatea dintre voi. si atestat cu acte, ceea ce la fel, majoritatea nu au, iar mama e bucovineanca. asa ca nu te mai emotiona asa tare, blue.
NOU
Arhi chiar nu am vrut sa spun nimic negativ, uneori, gandurile nu le poti asterne pe hartie cu acuratete, iasa altceva decat vrei sa spui.
Chiar nu-ti cunosteam istoria dar acum ca zici, mi se pare faina. Deci esti roman si tu, hahaha! Atunci inteleg mai multe! Si sper sa nu te superi prea rau cand mai fac spume pe aici dintr-un motiv sau altul. Luna e prea frumoasa ca sa-ti pierzi timpul cu mine injurandu-ma!
Cu respect!
NOU
te iert. nu injur femei. doar daca mi se cere si doar in cadru intim
NOU
@Arhi
Injuraturi in cadru intim? Cele 50 de umbre ale ArhiDucelui, oooopsss!
Multumesc pentru intelegere si .. iertare!
NOU
zevzecule ai facuto pe tanti maria cu inima ala murise la inot si tu teai trezit sa treci dunarea
NOU
Un erou tragic este taticul tau, Nea Ilie! Ce pacat ca nu-i scrie nimeni povestea! Ce pacat ca Dostojevski nu mai traieste sa-i scrie povestea. A fost infrant dar nu de comunism, ci de moartea copilului lui. Mare diferenta si de neinteles confuzia! Iarta-ma dar chiar gresesti grav cand crezi ca a plecat capul in fata bestiei comuniste!
NOU
Cu orice risc fata de reactia comentatorilor sau autorului si fara a incerca sa contest nimic, am si eu o curiozitate. Cum se poate ineca un participant la un concurs de inot?
NOU
Comoție.
NOU
Mi-am amintit cum povestea sefa mea ca tatal ei fugise, se ascunsese cind au venit sa pretinda semnaturile pentru colectivizare. Ramasesera acasa maica-sa ( care nu stia sa scrie)si ea (care avea 13-14 ani). Avea ochii pierduti cind ne istorisea “Mi-au pus o mina pe butuc si au spus ca mi-o taie cu toporul daca nu semnez. Maica-mea urla “Nu semna, faa, ca te omoara tata-tu cind vine!”….