Contul meu
Știți articolele acelea pe care, după ce le citești, realizezi că vocalizează exact ce aveai tu în cap, dar nu te-ai gândit niciodată cum să pui în cuvinte?
Sunt perfect de acord cu ce scrie Andrei aici.
Absolut de fiecare dată când am dat unui prieten/amic feedback real despre ceva, chiar dacă eram întrebat în mod special, dacă feedbackul era negativ și nu întrunea deloc niciuna din așteptările amicului, respectivul s-a supărat. Da, și de tine e vorba, să știi 
Pe de altă parte, și eu mă manifest exact la fel. Dacă am un proiect/idee și țin la ea și mă macină, iar vreunul din prietenii mei îmi spune, chiar și cu argumente, că proiectul nu e chiar ce credeam eu, nu vreți să știți cu câte lasere îl țintesc din priviri sau din ecran. Pentru că așa suntem noi, majoritatea, construiți, ținem la ideile noastre, le credem cele mai mari și mai tari și atunci când tocmai prietenii nu ne recunosc genialitatea ideilor, normal că suntem răniți adânc. Da, dacă îmi dă cineva străin, indiferent, o critică, o apreciez și o iau în calcul, fără probleme.
Și, la modul cel mai serios, nu știu pe nimeni, în mica mea bulă, care să ia un feedback într-un mod în care să nu îl afecteze. Da, știu, feedback constructiv și alte alea. Nu există așa ceva. Desigur, există și argumentații de acelea spartane gen Vai, s-a supărat că i-ai dat feedback, înseamnă că nu merită să facă parte din cercul tău și e mai bine așa. Well, cu toată sinceritatea, țin mai mult la prietenii mei decât la dreptatea din feedback. Și sper sincer că și ei, invers.
Care e soluția?
Să refuzați să dați feedback negativ. Cel mai bine este neutralitatea. Asta în condițiile în care nu sunteți specialiști pe subiectul despre care sunteți întrebați, pentru că ar fi cam greu să refuzi să răspunzi la ceva din care, practic, tu trăiești.
Iar dacă sunteți obligați să dați un feedback real, ce să zic, succes și vă urez noroc.
NOU
Ai dreptate și confirm, așa este și la mine.
Doar cu un bemol; Români! Niciodată nu am primit vreun feedback, cum îi spui, de la un român și să nu fie jignitor, voit sau nu. Niciodată. Sau sfat, sau părere. Altfel sînt într-un grup cu preocupări de ebook din 1999, am avut zeci de nopți și zile de discuții aprinse dar niciodată nu am fost jignit sau am jignit sau să se poată interpreta astfel.
Sînt și în vreo două, mult mai recente, grupuri românești… Am renunțat demult să particip la discuții, întotdeauna se lasă cu jigniri, măsurări de scule etc așa că îmi fac partea de treabă și tot pe muțește.
NOU
Acum observ: Ai reintrodus moderarea postărilor?
NOU
Depinde cat timp ai si cat de dispus esti sa transformi discutile de 5 minute in discutii de cateva ore. Incepi prin a da feedback pozitiv si pe masura ce discutati “descoperi” problemele pe care le stiai deja. Prietenii tai o sa realizeze “singuri” defectele in planurile lor iar tu o sa fi o persoana care stie sa asculte dar care nu are neaparat cea mai buna viziune, doar i-ai dat dreptate initial. Acum intrebarea e in ce masura iti mai vezi prietenii drept prieteni cand trebuie sa introduci atat de multa manipulare in relatia voastra.
NOU
Cetin, depinde de la caz la caz, dar pe scurt, nu sunt de acord cu ideea din articolul tau sau a lui Andrei. Bine, daca vorbim de chestii minore, de genul Joaca fifa in loc sa citeasca despre “mindfulness”, Ok, e borsul lui, daca vorbim de chestii care ii afecteaza viata, profesia, familia, sanatatea, dau feedback sacrificand prietenia noastra daca e nevoie. Pentru ca asta consider ca e o prietenie adevarata, inainte sa se arunce ala in cap de pe pod, sa-i dai in warning.
“Well, cu toată sinceritatea, țin mai mult la prietenii mei decât la dreptatea din feedback” daca tii cu adevarat la prieteni, daca ceea ce face, pe termen lung ii va afecta viata, eu ii dau feedback. E treaba lui cum o ia. Un exemplu din viata mea, de 2 ori am fost in prag de usoara depresie, odata prin 2016, alta data anul trecut. A fost in faza foarte usoara, mai mult anxietate medicala. Insa in 2016 am realizat in cazul unui feedback. Si am fost la medic, facut niste teste, rezultatele ok, si apoi gata, in 1 luna de la inceperea lui s-a rezolvat, m-am ocupat de altele. Binenteles, exista x factori in ecuatie, si dureaza diferit de la caz la caz. La final de 2018 a aparut iar o mini faza de genul (o sapt, doua) rezolvata cu patternul din 2016, nu a fost nevoie de feedback, pentru ca stiam cum sa rezolv. Asta m-a ajutat in urma unui feedback. Si am si exemple unde rezultatul nu a fost ok, am pierdut un prieten foarte bun, am rupt relatii cu rude, poate totusi problema e la mine.
Sigur,depinde de la caz la caz si cat de personal o ia persoana respectiva, insa pana la urma cred ca a da un feedback e mult mai important decat a tace malc. Ai vreau acum sa-ti zica toti cand tu vrei sa faci imprumut de 200k si sa amanetezi tot sa-i bagi in bitcoini “wow, da, e o idee excelenta” ? Intreaba-l pe Vali ca el mai de direct.
Pe langa asta, consider ca feedbackul se adapteaza la persoana si se construieste in functie de importanta lui si de persoana. Poate in loc sa zici “esti un bou” cand stii ca ala e mai sensibil, poti reformula “am vazut ca ultimele incercari n-au mers, tu ce parere ai? de ce crezi ca n-au mers?”. Nu vorbesc din carti, dar de multe ori feedbackul e mai eficient cand il faci pe ala sa-si puna niste intrebari care duc la ideea pe care vrei sa i-o dai. Apoi feedbackul e ideal sa contina si o parte pozitiva (unii zic incepi pozitiv, bagi critica, termini pozitiv, de genul “bravo boule bravo”), sa nu reiasa ca ala e un monstru. Pe de alta parte, cum am zis, depinde si de persoana, in mod normal, corect ar fi sa dai tu un warning, dar daca stii sigur ca nu merita, poti lasa pe altii care-s responsabili pentru asta sa o faca. Nici eu nu o fac in 100% dintre cazuri, mai ales cand persoana nu e importanta pentru mine, am un sef la munca pe care-l voi raporta la HR saptamana viitoare si pentru care voi avea grija sa fie responsabil sa isi revizuiasca comportamentul, pentru ca toata echipa e afecata si pentru ca daca-i dau aluia feedback direct nu functioneaza, orice “buna ziua” o ia personal, asa ca trebuie sa las pe altii sa o faca..
Dupa cum stii si dupa cum ti-am zis, rog pe oricine sa-mi dea feedback daca observa ca o iau pe campii, sunt deschis sa ascult cat timp feedbackul e argumentat. Il pot lua in considerare sau nu in functie de cat de important il consider pentru mine sau familie, dar sunt deschis sa-l ascult. Sigur, daca zici “esti un bou” si nu argumentezi logic, nu exemplifici, nu explici de ce consideri ca-s un bou, s-ar putea sa nu ma ajuti pentru ca nu ma convingi.
NOU
stai, bai nea, ca vorbim de feedback pe proiecte, idei de genul, nu situatii de viata
NOU
Bun, chiar si pe proiecte, daca vorbim strict de prieteni, exemplul cu bitcoinii si facut imprumut sau uite, cazul cu Budisteanu, mie unul mi-ar place sa primesc feedback din mai multe locuri si sa cantaresc inainte sa ma arunc sa investesc serios. Bine, aici poate fi o capcana, poti sa nu te mai apuci tot povestind in stanga si-n dreapta. Sigur, daca tu care dai feedback crezi ca n-ar merge pentru ca tu n-ai nici o idee despre treaba aia, n-ai facut in viata ta dar iti dai cu parerea, poate ca nu e cel mai bun feedback sa-l dai direct dar poate un hint de genul “mane, daca-l faci ca pasiune, ok, daca-l faci pentru profit, fa o mica cercetare inainte sa te arunci si vezi cam cum e piata” poate ar putea ajuta.
NOU
vezi tu, din pozitia mea, mi se cere parerea, in general, pentru chestii de online. si oamenii nu prea se simt bine daca aud ca ideea lor e proasta si s-a mai facut, in diverse forme. si atunci majoritatea isi aduc aminte ca online e simplu si gratis si, la urma urmei, ce proiecte am eu in online?:)
NOU
Eu sunt exact in extrema cealalta. Traiesc f bine cu orice fel de feedback si nu ma afecteaza in niciun fel zi de zi. Sunt cateva lucruri care ma deranjeaza mai ales rautatea exagerata gratuita. Dar in rest e ok…
Perceptia prietenilor e ca everybody hates me(desi am multi prieteni si buni si totul e ok). Pentru ca incurajez feedbackul… si evident oamenii stiu mai mult sa spuna despre cele rele decat despre cele bune 🙂
Deci depinde f mult cum esti construit, care ti-e scara de valori daca ti-au construit parintii cand era momentul self esteem-ul.
Si da, ma supar extrem de tare( nu odata s-a intamplat) daca aflu ca oamenii nu imi spun ce cred cu adevarat.
NOU
Ești varză 🙂
NOU
La fel și cu șefii : nu oferi feedback negativ EVER, chiar și când îți este cerut!!
Am pățit-o la o evaluare de sfârșit de an, după ce mi-a dat feedback-ul lui, mi l-a cerut și pe al meu. I l-am dat, intr-un mod cat se poate de profi și impersonal, lăsând emoțiile la o parte. Mare greșeală, am aflat apoi ca toate punctele pe care i le-am sugerat ca având nevoie de o (mica) îmbunătățire din partea lui erau, bineînțeles, din vina mea! 🙂
NOU
haoleu, serios, ai dat feedback nominal sefului, pe bune?:)))
NOU
Mah, sincer daca as fi sef, mi-ar dori sa vii la mine inainte, decat ma trezesc ca te-ai dus direct la HR. Cred ca daca problema e reala, ti-as da si bonus la final de an.
Parerea mea e ca iinainte ar fi ok sa-l testezi pe subiecte nelegate de munca, sa zicem cand mergeti odata la masa deschide un subiect, ceva, religie, antena 3, Mircea Badea, PSD, orice, si sa-i zici ca tu crezi ca n-are dreptate, argumentat, dar calci un pic pedala sa-i dai de inteles ca abereaza si vezi cum reactioneaza la feedback. Daca-i cretin pe subiecte banale, e clar ca nu ai ce discuta mai departe pe ceva serios.
NOU
Yup…! Bine, era o discuție oarecum informală, la sfârșitul evaluării… gen după ce mi-a zis care sunt punctele mele slabe și pe care vezi doamne trebuie sa mi le imbunatesc (gargara din asta ieftina de corporatie), m-a întrebat dacă ii pot da și lui un feedback cu punctele pe care și le poate îmbunătăți el!
m-a mâncat undeva și mi-am luat-o de nu m-am văzut! Am zis sa fiu sincer… #neveragain
NOU
au, dude, cu seful tau NICIODATA nu esti informal. e rookie mistake:))
NOU
eu cand fumez iarba cu seful si subalternii, mereu sunt informal. Asa ca nu asculta de Cetin. Tot ce trebuie sa faci e sa faci rost de iarba, sa mergi la munca cu ea si sa dai un mail catre subordonati si sefi ca vrei sa o fac posta. O sa vezi cum se schimba relatiile de munca.
NOU
Dupa cateva experiente proaste, de genul celor povestite aici, incerc sa zambesc larg si sa spun, invariabil: Cum vrei/stii tu!
Nu mai insista, inteleg ca nu scot nimic de la mine, ca de la partizani…
NOU
La mine la job este incurajat feedback-ul de orice fel. Nu se supara nimeni cand se ofera feedback negativ atat timp cat este argumentat si se demonteaza ce zice cel ce primeste feedback-ul. Prietenilor le ofer feedback in acelasi mod si le demontez tot in detaliu pana isi dau seama singuri ca ideea nu e buna. Important e sa il faci sa realizeze singur ceea ce vrei tu sa ii explici, altfel te va crede un gica contra si se va supara.
NOU
sa-i dea cineva tag bricoleurului
NOU
Eu cer deseori feedback și chiar vreau să aud chestii nasoale, că de aia îl cer. Doar că vreau ca acele chestii nasoale să vină și cu argumente. Da, OK, fac extrem de prost și ineficient ce fac, dar de ce? Ce greșesc, ce ar trebui să schimb!
Totuși, am anumite persoane care, deși îmi cer feedback, nu le ofer. Pentru că știu că ce voi spune nu e plăcut și decât să f00t o prietenie, mai bine tac. Că oricum, și cu feedback-ul meu, și fără, tot vor face ce vor ei.
NOU
@mihail: gandeste-te ca trebuie sa iti spui parerea despre un produs oarecare, sa zicem un deodorant. Si tu spui “Bah, deodorantul asta pute a c**at”. Si vine producatorul si zice “Coae, tu tre’ sa vii cu argumente, de ce pute asa, care etapa a fabricarii am gresit-o, ce ingrediente sa folosim in loc? Daca nu, inseamna ca pute a trandafiri.”
Ai fi de acord? E treaba ta sa le spui cum se face produsul? Daca nu stii cum se face inseamna ca nu poti evalua rezultatul?
La fel si cu seful. Nu ma intereseaza unde a gresit, e treaba lui de sef sa stie cum se face sefia. Eu din perspectiva mea de angajat observ ca managementul lui duce la overtime fara rost, clienti iritati care se razbuna pe mine, atmosfera ostila la munca, etc. Si aia ii spun, e treaba lui cum se rezolva.
O lectie despre feedback: se ia si nu se comenteaza. Poti sa tii cont de el sau poti sa il ignori. Nu poti sa incerci sa schimbi opinia angajatului la interviu.
NOU
Dacă înghiți doar feedback pozitiv ajungi ca Horia Brenciu.
NOU
Revin cu un gând baxtian. Cred că cel mai nașpa e să ceri/dai feedback la futut.
NOU
Ala nu e feedback, se numeste spaga. Cel putin din cate am trait eu… 😀
NOU
Adică ceri recompense materiale sau de altă natură ca să ți-o tragi bine, în caz contrar făcând-o de mântuială sau deloc? :)))
P.S. Am niște vouchere de la emag.
NOU
Comentariile lui Maithun sunt ca un ou kinder chinezesc adica niciodata nu gasesti acea jucarioara ci tot feluri de alte lucruri: citate din Mao, tulpini de virusi, fericire, din nou citate din Mao etc.
NOU
:)) Mersi, Robert!
Funfact: Mao era un îngălat.
youtu.be/JYO_79u6YoY
NOU
Mba, tre’ sa recunosc ca asta e cea mai misto replica de agatat de care am auzit.”Buna!Am niste vouchere la Emag”
NOU
Dupa cum zic nemtii – mai bine pierzi un prieten decat sa nu faci o poanta despre el.
NOU
In cadrul unei companii serioase, feedbackul este esential, poate functiona ca un brainstorming impingand lucrurile inainte. Si afara si in Romania unii, sefi sau nu, o iau la modul personal, la firmele mici romanesti feedbackul verbal este o barfa jegoasa. La munca cu feedback dat realist am avut si de pierdut si de castigat, pe plan personal numai am pierdut. Prefer acum sa iau o decizie singur si in cunostinta de cauza, buna sau rea fara a apela la sfaturile prietenilor, sa fiu eu singurul vinovat in caz de esec.
NOU
my kind of guy
NOU
La job in Romania feedbackul negativ trebuie sa fie dat cu manta si foarte impersonal ca sa nu se intoarca impotriva ta. Ceva de genul ca “echipa noastra e misto si facem treaba super misto datorita leadershipului super competent si nu e ca in alte situatii cand se poate intampla/ai auzit ca unii au facut ceva si nu a fost bine” acel ceva fiind o situatie similara cu ce se intampla in echipa ta dar nu e identica.
In mediile populate cu vestici si scandinavi unde ma mai invart nu conteaza ce fel de feedback dai… ci cum il dai. Poti sa ii spui oricui ca e cel mai prost cartof din beci cat ii spui frumos diplomat ceva de genul ca” ce face nu e rau, doar ca tie ti se pare ca toti ceilalti fac mai bine. :)) ”
in rest, eu privat prefer sa aud cel mai neaos feedback si chiar cu injuraturi sau orice si in public prefer sa primesc o forma diplomatica. Daca le incurci intre ele… e pe raspunderea ta 🙂