Trăiți-vă viața, nătăfleților

Eu astept contul ala. C’mon. Nu-l putem vindeca pe om. Dar suntem pe putin cateva sute (corectati-ma, mii?) de comentatori. Let’s give this guy a hand. Are destule griji. De cele financiare sa-l ajutam sa scape macar in momentele acestea.

Sanatate, Baxt, si tot norocul din lume sa fie de partea ta…

Bun titlu, apropo. Asta ar trebui sa facem toti, nu sa ne vaicarim toata ziua ca niste gaini la menopauza.

Imi cam dau seama in ce stare te afli. Eu am fost in pozitia de a afla ca e ceva rau si dupa alte teste sa mi se spuna ca sunt sanatoasa de fapt. Noroc ca n-am fost deschisa. E o asteptare de-ti cade tot parul din cap si parca si hainele te electrocuteaza. Dupa inca cateva experiente din viata nu mi-am mai dorit decat sanatate si oameni buni in jurul meu. Atat! Si sa stii ca-i mult, ca oamenii aia nu-s intotdeauna oameni iar sanatatea nu te intreaba de cati ani ai. Pretuiesti mult dupa aia si chiar si ultimul fir de nisip ti se pare ca nu e inregistrat prea mult pe retina ta.
Iti doresc ce-mi doresc si mie: sanatate si oameni buni in jurul tau!

Viata e facuta sa fie traita. Cu bune si cu rele. Toti am trecut prin clipe nasoale in viata, si pentru ca suntem oameni, reusim sa le depasim si sa uitam. Eu unul traiesc cu dragul de a trai. Eu traiesc pentru mine si pentru familia mea, nu pentru maruntisuri materiale, nu pentru o cariera si nici pentru societate. Atata timp cat ai familia langa tine, nimic nu iti lipseste si tot ei te fac sa te simti puternic si sa poti trece peste tot ce viata arunca in tine. Baxt, bea o terapia si pentru mine, cu prima ocazie pe care o sa o ai.

Multa sanatate, si tot inainte cu zambetul pe buze.
cat despre trecerea la vegetarieni din studiul china, problema se pune altfel.
acolo toata carnea ce o gaseasi puteai sa zici ca e saturata chimic. pui crescuti in 30 de zile la 4 kile, porci in 2 luni la 120. nu carnea in sine e problema.
la noi de bine de rau te mai invarti de un ciolan natural.

Baxter, insanatosire grabnica 🙂 tre’ sa ne mai contrazicem pe aici ca pe vremuri. N-am mai intrat un timp si cand am aflat am ramas mut. Sanatate multa

Mda.Citind postul asta parca m-am racorit putin. Am mici probleme cu stima de sine din cauza faptului ca jumatatea mea feminina castiga mai mult decat mine desi am 2 joburi,ies din casa la 9 si reintru la 11.noaptea.am trecut si eu prin faza cu problemele d coloana asta-vara cand am stat o saptamana la pat si stiu cum e.de la asta am injumatatit norma la job,de la 8 am trecut la 4 ore pentru ca e de stat pe scaun,mi-am mai luat un job in vanzari ca sa suplinesc deficitul,treaba inca nu misca,ceva nopti nedormite din cauza asta…
Ne f.tem viata singuri ca sa avem lucruri de care ne putem lipsi.muncim cate 13-14 ore pe zi si mancam fast-food ca nu mai avem timp sa gatim si ne temem de momentul in care o sa tragem linie. Daca nu s-a meritat ?

@baxt Daca ai nevoie de orice, nu ezita spune aici si nu cred ca nu se va gasi o rezolvare

Draga Baxt,
Mi-ai trezit niste amintiri dureroase… Acum 2 ani si ceva, dupa ce am nascut primul copil, am descoperit un nodul la tiroida. Dupa o prima examinare echografica am fost trimisa de urgenta la Institutul Parhon pentru efectuarea unei biopsii. Mentionez ca este singurul loc din tara unde se putea face de catre un singur medic, lista de asteptare interminabila, in fine, mi s-a spus ca e urgenta, am intervenit printr-o persoana cu influenta si am reusit sa fac rost de o programare. Am facut biopsia si… am trecut de la o stare de genul mie nu mi se poate intampla la una de soc: biopsia arata ca am un adenom nu-mai-stiu-cum (ca mi-am propus sa uit), pe scurt cancer si ca trebuie sa fiu operata in maxim saptamani. Ooof, e cumplit sa afli o veste de genul asta, tin minte ca am slabit brusc 6 kg in 2 saptamani si plangeam noaptea uitandu-ma la fetita mea si gandindu-ma ca nu apuc sa o vad crescand, mai ales ca diagnosticul imi fusese confirmat de alti 2 medici, pe baza buletinului de biopsie. In fine, dupa ce am luat rezultatul biopsiei am mers in spital, mi se spusese sa caut asistenta sefa si sa ma programez la ea pentru operatie. Cu capul vajaind de atatea socuri am mers cu sotul meu sa cautam asistenta sef. Norocul nostru a fost ca nu am gasit-o imediat si a trebuit sa asteptam pe holurile spitalului, timp in care am vorbit cu diversi pacienti, operati si neoperati si astfel am aflat de practicile spitalului: te programeaza peste minim 6 luni (alt soc!), daca nu dai spaga, nici daca vii la programare nu te opereaza, te lasa sa astepti pana iti dai seama ca nu ai cotizat… si toate duceau la asistenta sef. O femeie, vazandu-ma atat de speriata, m-a luat de-o parte si m-a invatat cum sa fac. Asa ca, inarmata cu bani si tupeu, am intrat in biroul asistentei sef, am gasit-o singura, i-am pus banii pe masa si am spus ca eu vreau sa ma operez in maxim 2 saptamani. Banii au disparut in mod miraculos, iar din momentul acela s-a pornit un proces rapid: a fost chemat medicul, am facut de urgenta o analiza si mi s-a spus ca, in mod (din nou) miraculos, tocmai s-a eliberat un loc la operatie, sa merg acasa si sa revin in 2 saptamani. Ceea ce am si facut. La internare, iar bani plasati la asistenta sef, ca sa nu fiu uitata prin salon, bani la medic (care a fost foarte pragmatic, spunandu-mi ca la clinica privata la care lucreaza m-ar costa 1000 de euro, aici nu ma costa nimic, dar i-am plasat totusi un plic), bani la anestezista. Biopsia intermediara din timpul operatiei a aratat ca nodulul nu era malign si nu a fost necesara extirparea intregii tiroide. La fel si biopsia de la 21 de zile. Acum urmez un tratament de substitutie, fac analize cam la 2 luni pentru ajustarea dozei, avand in vedere ca alaptez cel de-al doilea copil si mostenitor al familiei. Merg regulat la Parhon, la o doctorita exceptionala care NICIODATA nu mi-a cerut ceva, nu mi-a dat app ca ar vrea ceva si, cand i-am dat ceva, m-a alergat pe holul spitalului si mi-a inapoiat plicul. Un medic… specie rara, imi raspunde la telefon la orice ora, ma programeaza personal si imi face analize fara sa ma trimita la privat, ca doar de-aia am asigurare medicala (si aici am citat-o pe ea).
Iti urez sanatate din tot sufletul, stiu perfect prin ce treci, e cumplit, dar, ca o consolare, desi tratamentul cu iod inseamna o iradiere a organismului, da si rezultate de 100% reusita. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere tie si familiei sa treceti cu bine prin aceasta incercare si abia astept sa ne scrii ce efect are si tratamentul cu Terapia, mai ales ca eu, inraita bautoare de bere… (fara alcool, momentan), nu pot decat sa visez la o astfel de cura. Alooooooo, dl Hary, bagam si noi o bere Terapia fara alcool???

Ia treci, domne, imediat la Bucuresti, sa vezi ce patesti cu noi aici. Daca vrea si Cetin, te umflam noi de ras intr-o seara la o bere/ceai, Cetin iti da din vitalitatea lui si eu iti zic niste magarii foarte misto, tine-te bine de chiloti!

Daca vor oamenii de aici, la decizia lui Cetin si a ta facem o programare la un local si iti dam sa canti!

Am comentat la acest articol (si bine am facut !). Desi nu m-am abonat, imi vin intr-una pe mail comentarii. Sincer, mi se face mie rau la incurajari de genul (aproximativ): “treci printr-o mare nenorocire”, “ce ti se intampla e cumplit”, “suntem alaturi de tine indiferent ce ti se va intampla”, “ghinionul unei boli nenorocite”, etc.
Baxt e viu si va mai fi inca multa vreme, e pe picioare, ne scrie.
Arhi, te rog frumos, cum pot sa nu mai am parte de incurajari cu miros de coliva?