Eram eu mare caporal prin armată. Spre finalul ciclului de instrucţie de 1 an, m-am retras în plină glorie în funcţia de comandant de gardă, acolo unde nu te deranja nimeni, nu mai plecai la incendii, nu aveai cum să fii prin cu băutură (desigur suc de mere, de portocale etc) şi, ce era mai important, aveai la dispoziţie un număr de camere unde numai comandantul gărzii şi comandantul unităţii aveau acces.

Într-o seară, vin la mine 4 băieţi de prin Ardeal (de aia vă tot zic eu că îi cunosc bine pe reprezentanţii de seamă ai acestei zone geografice) şi mă iau deoparte, cu lejeră şuşoteală.

– Dom` caporal, aducem şi noi diseară o fată, să sărbătorim liba, nu ne lăsaţi şi pe noi într-o cameră de la gardă?
– Bă băieţi, ştiţi că nu se poate, că acolo sunt arme cu glonţ şi alte prostii, ne facem de rahat şi BD scrie pe noi până să zicem ah, ce strâmtă eşti.
– Nu dom` caporal, noi vrem acolo unde sunt paturi, nu la lăzile de muniţii. Haideţi, că se înţelege că şi dumneavoastră participaţi, că doar suntem colegi. O viaţă avem.
– Bă, da` e frumoasă, merită să mă stresez?
– Aoleu, frumoasă foc, am auzit de ea la bufetul gării (Gara de Est).

Ce să zic, ca principiu de funcţionare, aveau dreptate. M-am apucat şi am făcut listele de gardă în aşa fel încât în dormitor să nu fie nimeni cel puţin 2 ore, am cumpărat nişte bericioaice, să ne clătim gâturile şi am aşteptat ora 2 noaptea, să vină băieţii cu fata.
Şi vin băieţii…


Băi, o frumuseţe de femeie. O ţigăncuşă mică, creolă, cu faţa ca o lună, zâmbăreaţă şi cu nişte dinţi cum sunt sâmburii de floare la oblâncul şeii lui Florin Piersic. Nişte sâni care se zvârcoleau sub o bluziţă de mătase transparentă, mulată pe o talie de viespe ce se termina cu un fund bombat şi crocant, de îţi venea să muşti din el atunci pe loc, să nu mai apuce şi alţii. Gata, vesel şi fericit, să vezi ce treabă iese. Când, îmi vine ideea luminoasă, căreia îi mulţumesc şi acum.

– Alo, pompieru`, dar prezervative aveţi?
– Păi ce să facem cu ele?
– Cum ce să faceţi cu ele? Voi aţi văzut-o pe asta cum arată? Sau credeţi că acum sunteţi primii şi o să săpaţi în teritorii necunoscute?
– Staţi liniştit, dom` caporal, că noi avem reţeta de la băieţi mai şcoliţi decât noi, de-acasă din Ardeal. Vedeţi castronaşul ăsta cu spirt? Cum termină unul, cum şi-o moaie cu totul în castronaş, strânge din buci să îi intre spirt pe canal şi gata, nu mai e nici o problemă.

M-a pocnit un râs de era să rămân cu falca strâmbă, dar ce să zic, am plecat. Doar nu eram nebun să merg la curve cu un castronaş de spirt în buzunarul de la spate. Şi-am început să aştept.
După vreo 3-4 minute, aud primul urlet. Normal, când omul şi-o băga în alcool de 95 de grade, durerea nu era mică, vă imaginaţi. Până la urmă, au urlat toţi mulţumiţi, femeia a plecat şi ea mulţumită, totul s-a sfârşit cu bine. Ăştia plecau şi când treceau pe lângă mine îmi făceau cu ochiul şmechereşte, adică `aţi văzut, ce băieţi de băieţi suntem noi? păcat, aţi pierdut o ocazie`

După vreo câteva zile, cine urla de durere la toaletă şi se pişa ţinându-se de ziduri, să nu cadă jos de usturime?
Băieţii mei specialişti. Nu aveau decât gonoree. Toţi.
Astfel, acum pot să vă spun cu siguranţă că a-ţi muia scula în spirt, după ce faci sex, nu e o metodă contraceptivă eficientă. Şi poate fi chiar foarte dureroasă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.