Fitnessul nu e o glumă

Citiți întâi asta, după aia vorbim.

Acum ceva vreme, era o mare patimă printre onlineri cu mersul la fitness în grup organizat, sub umbrela diferitor așa ziși traineri, care își motivau competența prin pătrățelele de pe abdomen. Am râs decent și am mers mai departe, nu înainte de a atrage atenția câtorva dintre ei, cu care am o relație, că își pot distruge sănătatea definitiv urmând astfel de programe care nu sunt făcute pentru oameni normali și pentru scăderi normale, ci pentru obținerea unor rezultate bruște, de moment, care să ridice așa zișii traineri în slăvi.

Am trecut și eu prin asta, inclusiv la ultimul antrenor pe care l-am avut, căruia îi explicam că la 110 kile nu ai cum să mă pui să alerg 15 minute pe bandă, pentru că îmi distrug genunchii. Desigur, nu facem bandă, facem 15 minute de stepper.

Nu m-a mai preocupat fenomenul, deci nu i-am mai dat ateníe. Până ieri, când am citit articolul Andrei și m-a întristat, pentru că e un copil bun și, înainte de toate, foarte tânăr. Nu ar fi trebuit să i se întâmple asta, cel puțin nu acum, nu la această vârstă.

După care m-a întristat citind despre fata care vrea să își pună sâni pe barter. Nu comentez alegerea de a-și pune sâni, fiecare schimbă ce vrea la el. Doar mă întreb, oare fata s-a interesat cine îi face oferta și ce ascunde acest barter? Ce dorește să obțină acel medic, prin expunerea în social media?

Irina avea 37 de ani când s-a stins sub ochii medicilor de la Spitalul de Urgenţă din Galaţi, unde a fost adusă în stare gravă după ce a fost operată la o clinică privată din oraş. Medicul Călin Doboş i-a făcut o intervenţie de liposucţie, deşi era specializat doar în chirurgie maxilo-facială. În timpul operaţiei, pacientei i-ar fi fost perforate instinele.
Urmărirea penală s-a început pentru două infracţiuni, respectiv ucidere din culpă şi exercitarea fără drept a unei profesii.

Nu m-aș lăsa pe mâna unui asemenea doctor nici ca să îmi scoată o plombă, darămite să îmi pună sâni (ipotetic vorbind, sunt suficient de gras încât să am sânii mei proprii). Oare copilul ăsta s-a gândit că această operație e definitivă? Ca tăieturile, cicatricile, deformările rămân și posibilitatea de a reface ceva definitiv stricat este nulă?

Probabil că nu. Regretele vor fi tardive.
Aceleași regrete care vor fi împărtășite de toți cei care au descoperit acum alergările. Azi nu ești om dacă nu alergi un maraton, un semi maraton sau oricum, măcar vreo 10 kilometri în folosul copiilor bolnavi de cancer.

Pariu pe ce vreți voi că nici unul din eroii ăstia de online nu au consultat un medic înainte, măcar să îl întrebe despre consecințele alergării forțate asupra unui corp deprins cu lenea. Pinteni calcaneeni, fasciite, tendinite, menisc distrus, genunchi făcuți praf. Desigur, lucrurile astea nu apar peste noapte, ci peste luni sau ani, când niciunul din ei nu se va gândi că s-au îmbolnăvit din cauză că au alergat pentru că era la modă.

N-are cum, alergatul e sănătos!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.