Militari-Residence-1

Când am decis să îmi iau casă într-un rezidențial, a fost datorită unui silogism pornit de la niște premize, am zis eu la momentul respecitv, corecte.

În primul rând, într-un rezidențial nu o să am țigani. Pentru că totuși, e departe de zonele populate, țiganii nu fură de lângă casă și nu prea au ei 50 000 de dat pe o cutiuță de beton la dracu-n praznic.

Altă premiză a fost că oamenii care vin într-un rezidențial unde totusi, sunt câteva cheltuieli în plus față de un bloc normal din Militari, sunt de o altă factură, poate cu o categorie mai sus decât aceiași clasici locuitori din Militari.

Well, se pare că măcar una din premize a fost greșită.
Ok, nu e nici un țigan în zonă, din fericire.
Dar țărani…vorba aia, căcălău.

Pe fiul unuia l-am surprins în timp ce se pișa pe banca din fața blocului, supravegheat duios de la balcon de către mă-sa. Pișă-te, Flavian, nu mai urca până sus. Da da, acolo lângă bancă. Și Flavian s-a pișat. Practic, pe amândoi i-a durut în cur că eram acolo, pentru ei era perfect normal.

Tacsu lu’ Flavian face grătar în fiecare duminică. Pentru că sâmbăta muncește, altfel probabil l-ar face și sâmbăta. Desigur, e normal, pentru român, o zi fără grătar e o zi pierdută.

Să zicem că nu ar fi deranjant, doar că, după ce face grătar, domnul Flavian senior nu strânge gunoaiele pe care le face, nu stinge focul, nu nimic. În principiu, își ia carnea de pe foc, o mănâncă elegant, la botul calului, după care pleacă. Mă mângâie faptul că își lasă grătarul în spatele blocului, iar Cora, cățeaua mea, se pișă pe el în fiecare dimineață. Încerc să o învăț să se și cace acolo.

Anyway, distractiv. Viața la condominiu bate orice alt tip de aventură. O să vă mai povestesc, că acum începe distracția cu organizarea asociației de proprietari și cheltuielile aferente și nimeni nu pricepe de ce ar trebui să plătească administrator și femeie de serviciu, nu se ocupă dezvoltatorul?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.