diana
Scris de Titi Balamuc

Dupa cum va povesteam in urma cu cateva saptamani, am avut nefasta sansa de a fi lasat cu ochii in soare de o virgina. Intamplarea ar fi trebuit sa se incheie odata cu “mica tradare”, dar marele duh din vazduh a gasit de cuviinta sa se mai joace putin cu sentimentele mele prin intermediul Dianei.

Nu am incheiat relatia de prietenie cu Diana. Oricat de orgolios as fi, faptul ca nu se intamplase nimic fizic intre noi, pana la momentul sexutului surpriza al Dianei, nu mi-a afectat prea mult onoarea. Ce sa-i faci, nu le poti avea pe toate cand ti se scoala tie. Am trecut peste acea seara foarte usor, ba chiar am continuat sa conversam ca si pana atunci. Incheiasem insa orice tentativa de a o cuceri pe Diana, cea care nu mai era virgina, la fel cum stopasem tacit si intalnirile noastre saptamanale.

Dupa cateva luni (4-5-6 – nu mai stiu exact), am primit din nou o invitatie de la ea pentru o iesire la terasa. N-am refuzat, pentru ca nu vedeam de ce ar fi o problema in a socializa ca amici. Ne-am revazut la locul nostru obisnuit, in parcul Carol, la Dines, o bodeguta cu pretentii de restaurant.

Am discutat ore in sir. Cumva ea tot incerca sa aduca vorba despre primele contacte pe care le-a avut cu sexul, dar o simteam ca se simte cam jenata de subiect. Ce sa zic, pe mine ma amuza maxim jena ei, pentru ca stiam ca o macina foarte usor orice mic sentiment de vinovatie. Hai Diana, treci la subiect. Stiu ca vrei sa discutam despre ce ai facut atunci. Stai linistita ca nu am probleme cu intamplarea aia. Pana la urma suntem genul de prieteni care discuta pe marginea oricarui subiect. Deci baga mare!

Mi-a turuit Diana o vreme despre cum au decurs lucrurile, eu am pus cele mai nepotrivite intrebari, dar pana la urma a fost o discutie normala intre doi prieteni. Ceva, ceva, se simtea in aer, insa am preferat sa ignor situatia si sa ma comport de parca as fi stat la masa cu un tovaras. Asta pana am decis sa plecam spre casa.

Mergeam noi agale pe aleea principala a parcului cand, aproape de iesire, Diana ma apuca de mana si ma opreste. Titi? Statea si imi fixa ochii si gura cu privirea. Itaa, nebuna vrea sa ne pupam! Ne-am sarutat, dupa care ne-am indreptat spre taxi-uri, fiecare cu directia “acasa”.

Conversatiile pe messenger au inceput sa se intensifice. Problema era ca discutam despre orice, numai despre acel sarut nu. Continuam sa ne vedem saptamanal, dar nu intelegeam daca erau intalniri intre amici sau se infiripeaza ceva intre noi. Daca nu ma inseala memoria, ajunsesem sa ne vedem si de mai multe ori pe saptamana. Totusi nimic care sa imi dea de inteles daca a fost sau nu ceva mai mult decat un simplu sarut.

Am incercat sa o mai sarut la unele intalniri, insa parea jenata. Din nou am lasat balta ideea. Dar, cumva, vechile noastre discutii au reaparut in peisaj. Ciudat insa ca nimic despre acel sarut. Ce faci Titi? O lasi asa sa o f**a altul din nou, sau ataci? Era o dilema pe care nu aveam rabdarea necesara de a o rezolva prin asteptare. Cu prima ocazie cand am fost fata in fata cu Diana am trecut direct la subiect.

– Diana. Au trecut deja cateva saptamani de la primul sarut. De atunci am tot purtat (din nou), conversatii legate de un posibil “noi”. Nu vreau sa am asteptari ca data trecuta, asa ca, ia spune-mi tu mie, sarutul ala a fost one time only, sau este inceputul a ceva mai mult?

– Titi nu stiu. Am nevoie de timp de gandire. Din cauza asta am evitat subectul. Nu pot si nu vreau sa iti dau un raspuns acum.

– Bine Diana. Iti ajunge o saptamana de gandire? Uneori trecem prin niste momente penibile in care tu imi trimiti semnale cum ca ai vrea ceva, iar cand eu trec la actiune te simti jenata. Acum pune-te si in locul meu. Ma simt aiurea cand vreau sa te sarut, iar tu reactionezi de parca nu ai vrea. Macar nu imi mai da semnale nepotrivite. Oricare ar fi raspunsul prietenia noastra nu are cum sa fie afectata. Ne stim de atatia ani totusi.

– Ok. Iti spun intr-o saptamana.

Nu s-a decis intr-o saptamana. De fapt ii era greu sa poarte cu mine o asemenea discutie. Am venit eu cu solutia salvatoare. Ceva simplu, de-a dreptul infantil, dar care nu necesita explicatii si abordarea profunda a subiectului.

– Diana uite cum facem. Azi este luni. Daca ma inviti sa iesim Duminica inseamna ca raspunsul tau este pozitiv si va fi o intalnire de iubiti. In schimb daca imi zici sa ne vedem in orice alta zi din saptamana asta, sau din saptamana viitoare, incetam cu subiectul asta pentru totdeauna. Asta include conversatiile pe messenger si sa nu imi mai transmiti semnale gresite.

Dupa 3 zile, joi adica, imi da mesaj.

– Vrei sa iesim Duminica in Carol?

– Vreau. Cum sa nu? Dar stii ce inseamna asta? Intalnirea de Duminica? Esti sigura? Nu vreau surprize.

– Da, stiu.

– Asa ramane atunci.

Sambata am intrebat-o din nou daca ramane valabila intalnirea. Am primit confirmarea, am intrebat din nou daca este sigura. A zis ca da. Ce ar putea sa mearga prost?

Ziua de Duminica. Ora 17:00. Ne vedem la intrarea parcului dinspre Tineretului (la mausoleu). Apare Diana cu o mica intarziere de 15 minute, botoasa si cu cearcane la ochi.

– Ce faci? Intreb eu voios.

– Lasa-ma ca sunt plina de draci. Sunt obosita, as fi dormit, dar am venit de gura ta, ca sa nu zici ca sunt neserioasa.

Dafuq did just happened?

– Pai daca erai obosita de ce nu ai lasat-o pe alta zi? Puteai sa imi transmiti separat decizia ta si sa ramai acasa azi.

– Nu mai conteaza, mormai ea pe sub mustati.

Incerc sa o iau de mana. Ea isi retrage palma din strangerea mea. Din nou simt o bariera intre noi. Ma ce plm face asta? Mai mergem vreo 5 minute pe jos si deschid subiectul.

– Se pare ca asta este prima noastra intalnire oficiala.

– Intalnire pe dracu! Vine replica ei taioasa.

M-am abtinut de la o reactie violenta si ne-am indreptat agale catre terasa. O fi ciufuta de la oboseala, m-am gandit eu.

Dupa vreo 3 ore in care mi-a povestit vrute si nevrute m-au apucat pandaliile. Stateam si ascultam aceleasi povesti, despre aceleasi subiecte pe care le aborda mereu. Nici un gest tandru, nici o tentativa de a ma lamuri si pe mine ce cacat de intalnire era asta. Deja ma uitam de ceva timp la musculitele care roiau in jurul felinarelor de la terasa si ignoram complet tot ce imi povestea.

– Bai Diana! Ce facem noi aici? Vad ca stam de cateva ore la masa si vorbim numai despre idiotenii. Te-ai razgandit intre timp? Zi-mi ce facem aici.

– Pai… nu stiu. Vorbim si noi. Ce are?

– Inteleg ca vorbim si noi. Dar de la primele cuvinte si pana acum mi-ai cam dat de inteles ca nu este genul de intalnire intre iubiti.

– Pai… nu m-am decis inca.

– Pai si de ce ai zis sa ne vedem azi daca nu te-ai decis? Sau de ce nu ai zis ca nu te-ai decis si ca mai ai nevoie de timp, dar ca ai vrea sa iesim oricum la un suc?

– Pai… nu stiu.

Chelner! Nota!

In cea mai mare viteza am platit nota si am plecat spre iesirea parcului. A urmat o cearta dubioasa ca intre doi iubiti ce au deja in spate o relatie de durata. Fara jigniri sau reprosuri totusi. Am ajuns de comun acord la concluzia finala ca nu are rost sa mai insistam cu tentativele astea si sa ne continuam relatia de prietenie ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intre noi. S-a cam ofticat (nici acum nu inteleg de ce), nu a vorbit cu mine tot drumul pana la taxi, dar am urcat-o in masina si mi-am scos-o definitiv din sistem ca potentiala iubita.

Dupa cateva zile imi da mesaj pe messenger.

– Vreau sa ne vedem maine. Am niste probleme si simt nevoia sa discut cu tine.

– Ce ai patit? Maine nu avem cum sa ne vedem ca trebuie sa termin ceva urgent la site-urile mele. Zi-mi aici daca este vorba de ceva urgent.

– Cum adica nu poti sa te vezi maine cu mine?

– Pai nu pot. Lucrez la ceva important. Daca vrei ne intalnim in 3-4 zile.

– Sa-mi bag pula! Ce hal de prieten esti tu daca nu imi esti aproape cand am o problema?

– Bai Diana. Cand ai avut nevoie de mine te-am ajutat. Cu sfaturi, cu imprumut de bani atunci cand ai avut nevoie, cu tot ce ai vrut. Cum iti permiti sa imi zici ca nu sunt un prieten bun? Din cate imi amintesc eu, tu esti cea care s-a tot jucat cu sentimentele mele. Daca este ceva urgent imi spui aici. Daca mai poate astepta ne vedem in cateva zile.

– Esti nesimtit! Niciodata nu esti disponibil pentru mine. Am crezut ca suntem prieteni.

De data asta nu mai aveam niciun cuisor in scrumiera, asa ca am explodat intr-o serie de “baga-mi-as ****, sa nu ma mai cauti niciodata in viata ta nesimtito” si i-am dat ignore. Pentru un an si ceva. Imi trecusera nervii pe ea si eram curios ce i se mai intamplase. Era in depresie saraca din cauza ca i se dadusera papucii si nu intelegea de ce. Eu as cam avea idee de ce, dar las-o sa moara in prostia ei.

Am reluat “prietenia” cu ea in Februarie 2014. Doar la telefon si ocazional prin whatsapp. Am trecut printr-o serie de invitatii de a ne vedea pe care mi le facea saptamanal, dar pe care le anula in ziua in care trebuia sa ne vedem. Ori uita de ele. Cred ca s-a intamplat de cel putin 15 ori. Deja cand imi dadea mesaj sau ma suna sa ma invite “joi” (mereu era intr-o joi), incepeam sa rad la gandul ca va anula din nou intalnirea. A ajuns subiect de glume intre mine si prieteni. Eu: Ba mi-a dat mesaj Diana. Ei: Ce frate, vrea sa va vedeti joi? Pana la urma i-am zis ca o sa fiu disponibil in 2016. A ras. I-am repetat ca de-abia atunci ne vom vedea. Probabil a inteles ideea. De vazut nu ne-am mai vazut nici in ziua de azi.

Prin mai-iunie i-am dat add pe Facebook unei prietene a Dianei. Asa de-al dracu, ca sa vad daca mai are vreo reactie. Cand a vazut Diana ca stau la palavre cu prietena ei, mi-a dat un mesaj cu “nu te-ai schimbat deloc”. Ce a vrut sa spuna prin asta doar ea stie. Ca prin minune nici prietena ei nu m-a mai bagat in seama la scurt timp dupa aceea. Cam imediat dupa ce stabilisem sa iesim pentru prima data toti 3 la un eveniment, intalnire pe care a anulat-o, din nou, pentru toata lumea… Diana.

Acum o luna m-a sunat. Initial, cand am vazut ca ma suna, am crezut ca mi-a dat telefon sa afle de ce nu mai suntem prieteni pe Facebook. Eram satul sa vad cum isi schimba zilnic poza de profil pentru a primi like-uri. Nu halesc attention whores, iar Diana a devenit o mini pitipoanca care de-abia asteapta sa ii aprecieze toti labagii superbitatea fizica pe care o afiseaza de cand si-a mai taiat din lungul nasului. In fine. De fapt ea voia sa o ajut cu un site personal. Gratis, desigur. Ok, te ajut. Domeniu are deja, la fel si hosting. Bagam un wordpress, iti explic cum se foloseste, dupa care va fi usor sa te descurci singura.

A ramas ca ma suna a doua zi sa stabilim o intalnire pentru a imi explica ce vrea mai exact. Nu m-a sunat. De curiozitate i-am dat eu mesaj la cateva zile sa vad daca s-a razgandit. Pentru mine si apropiatii care cunosc toata povestea nesiguranta ei este subiect de glume, asa ca nu aveam cum sa ratam ocazia de a afla raspunsul ei. Dupa ce ca tot eu am contactat-o in interesul ei, ce credeti ca mi-a raspuns?

– Auzi, nu vrei sa vii tu in AFI? Ca mie mi-e lene sa vin pana la tine.

De unde stau si pana la AFI Cotroceni platesc 50 lei taxiul dus intors, pe aparat, fara spaga. Ca sa intelegeti si voi cum sta treaba. Logic ca nu m-am dus. I-am transmis ca ne vedem cand o sa poata veni ea la mine in zona. Nici macar nu mi-a raspuns la mesaj. Presupun ca isi va reaminti ce bulangiu am fost de nu m-am deplasat eu pana la ea si imi va scoate ochii cu asta. Candva, in viitorul apropiat.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.