Azi dimineata, in fata la Happyfish, am fost martor la un accident de ala de parcare. Adica soferul unui taxi, plin de nervi ca nu il lasa altul sa treaca inainte, a dat inapoi fix intr-un logan parcat pe marginea strazii. Normal, s-a dat jos, s-au uitat, a vazut ca masina lui nu are nimic, s-a urcat la loc si a plecat.

Normal, i-am retinut numarul si am lasat un bilet in geamul masinii lovite, cu numarul masinii care l-a lovit si cu numarul meu de telefon. Pur si simplu ma scot din minti astia care busesc masini in parcare si fug, pe principiul las ca nu ma vede nimeni.
Seara primesc telefon, buna seara, ma numesc X, am gasit numarul dumneavoastra in parbriz.

Eu, vocal, ma apuc sa ii explic aluia cum s-a intamplat si ca daca are nevoie de mine, sa ma sune, ca sunt martor, iar el, cu o voce blegita, ma intreaba:

Pai…si dumneavoastra ce ziceti sa fac??

Bai, esti nebun?? Mi-a picat fata cand l-am auzit. Adica eu, un necunoscut, ma ofeream sa ii fiu martor ca un tembel i-a distrus masina iar el ma intreba pe mine cam ce ar trebui de facut. Ca el s-a gandit sa o repare pe CASCO, ca na, ce rezolva, ca el poate sa sune la firma la taxi, dar na, stiti si dumneavoastra cum e.

Oare chiar in rromania nu mai exista oameni care sa aiba coaie? Care sa se ridice si sa lupte pentru munca si drepturile lor? Care sa fie in stare sa se certe chiar si cu un taximetrist?
Se vede ca nu. Oricum, pentru mine este o lectie de viata.
Nu ajuta, ca nu ai pe cine.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.