Ultima mare fiță la modă pe internet este să fii cult. Dar știi cum, cult, nu așa. Neapărat citit și, în mod deosebit, citit la vedere, să știe lumea că tu citești. Cărțile e bune, te fac neprost.

Așa cum era și normal, deja a apărut o mișcare de susținere, prin care trebuie, băi, dar TREBUIE să citești o carte pe săptămână, cel puțin. Pentru că cărțile e bune, te fac neprost.

Desigur, sausage fest în grup, adresat oamenilor care nu au altă ocupație în afară de cea de a sta pe facebook și care își permit să dea săptămânal bani pe o carte de la Adevărul, să îi scoată țipla, după care să se laude cu citirea ei. Desigur, pe Facebook.

Pentru că, un om normal, care muncește 10 ore pe zi, are copii, are familie, are obligații, are treabă de făcut și tot ce înseamnă viață de zi cu zi, nu are timp să citească o carte săptămânal.

Și să facem o mică diferență. Dacă citești, ca mine, James Bondurile lui Flemming, astea nu sunt cărți, sunt maculatură. Astea cu siguranță nu te face neprost. Dacă citești Frederick Forsyth, Tom Clancy, John le Carre, la fel, rămâi la stadiul la care erai în momentul zero.

Observați că nu zic nimic de Sandra Brown sau E. L. James, pentru că ăștia au avut o contribuție substanțială la viața sexuală a poporului român făcător de chiftele și merită o mică statuie. Măcar pentru faptul că le-au învățat pe gospodine că părul de pe piept e erotic și că trebuie să geamă când are loc actul și tot e o chestie.

Prin urmare, ca să concluzionăm.
Cititul nu e ca adunatul de fani pe facebook sau strânsul de cartofi la voi la țară, de unde erați înainte de a veni la noi și a vă face social media manageri.

Cititul, în primul rând, e un act intim ce ține de emoțiile și trăirile tale interioare. Cititul presupune pasiune și nevoia de a te imersa în lumea ce ți-o clădește autorul, cu ajutorul imaginației amândorura. Cititul presupune intimitate, retragere în eul interior, presupune analiză și capacitate de înțelegere.

Cititul nu e heirupism, nu e kilograme la hectar. Fiecare om citește în ritmul său, fiecare om înțelege în ritmul său. Poți citi o carte de 500 de pagini într-o zi sau poți citi un Murakami în 2 săptămâni, dar să te oprești la fiecare 2 pagini și să încerci să vizualizezi tot și să înțelegi tot.

Dacă nu ați înțeles asta, sunteți parte a problemei și probabil tocmai ați citit Acolo unde se avântă vulturii, fiind foarte mândri că ați terminat-o și ați înțeles aproape tot.

Bravo!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.