copil

Scris de o anonimă ce vrea să își limpezească gândurile despre relația sa.

Context : El si ea , impreuna de 2 ani, 28-30 ani, necasatoriti, discuta despre niste prieteni care asteapta un copil. El spune ca primul lucru pe care l-ar face in calitate de tata ar fi un test ADN, pentru a stabili ca acel copil este al sau cu siguranta.

Nu vrea sa creasca un copil care nu-i al lui, stie din ce a citit ca mai mult de y% din barbati cresc copii care nu sunt ai lor (adica sotiile i-au inselat si apoi au ascuns acest fapt) . Spune ca nici sa adopte un copil nu ar putea si nu si-ar dori vreodata.

Ea e de parere ca el e liber sa faca asta (daca isi doreste cu adevarat), dar e un gest care arata lipsa totala de neincredere. I se pare ciudat ca acel barbat cu care se va casatori ( pe care il iubeste si cu care vrea sa-si petreaca restul vietii ) sa faca asa ceva. Vede asta ca pe o forma de injosire , dat fiind faptul ca niciodata nu i-a dat motive de indoiala si a fost mereu fidela (vorbim de un cuplu normal, tipa nu e vreo femeie usoara, cu trecut dubios etc).

Intrebarea este : In calitate de tata, faci un test ADN copilului tau proaspat nascut , pentru a fi sigur ca este al tau? Sau ai incredere in femeia de langa tine, nu suspectezi nimic de genul (nici nu-ti trece prin minte) si te bucuri de faptul ca ai devenit parinte? Oare merita sa stai langa un barbat care iti arata neincredere, poti sa-ti intemeiezi o familie cu el?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.